Cum arata Statul Român spalat de apele inundatiilor?

Un articol de Bogdan DUCA

Inundatiile acestea au fost un prilej pentru români de a îsi vedea conducatorii asa cum sunt ei: prosti, agresivi, cinici si mai ales incapabili.
Mai întâi pentru ca s-au înghesuit sa încurce actiunile de salvare prin „vizite de lucru“ pe cât de costisitoare, pe atât de inutile în zonele afectate de inundatii. Câti bani cheltuiti aiurea, doar pentru a se vedea la televizor cum actualii conducatori ai României se fac de râs.

„Nea Sandu“
Caci, da, mai mult ca oricând, liderii României au gafat inadmisibil de mult în aceste zile dificile. Traian Basescu si-a jucat rolul de sef de santier. Politicianul timid si stingher atunci când este obligat sa participe la evenimente internationale majore, ignorat de majoritatea omologilor sai externi, a aratat cât de mare si tare este el…. luându-se la harta cu oamenii simpli, ca un sef de asociatie de locatari – unica functie publica pe care s-ar fi cuvenit sa o ocupe într-o societate normala.
E drept, oamenii simpli sunt si ei pe masura conducatorului votat de ei. Sunt înca frapat de felul în care acesti oameni au acceptat sa fie certati pentru simplul motiv ca statul condus de domnul Traian Basescu este incapabil sa aiba grija de propriii sai cetateni. Apoi, aceiasi cetateni se pare ca nu au înteles înca faptul ca Traian Basescu nu este nimic altceva decât… angajatul lor, pe care ar face bine sa îl dea afara cât mai curând.
Comportamentul lui Traian Basescu a fost intolerabil pentru orice stat democratic. Sa insulti oameni, victime directe nu doar ale naturii, ci si a impotentei propriului tau regim, sa tutuiesti cetateni ce poate ca ti-au acordat votul pentru a te „juca“ de-a Presedintele în conditiile în care prestatia ta publica este oricum una de sofer de autobuz, iata un comportament care, în orice societate decenta, ar fi dus la o demisie de onoare. Dar domnul Basescu nu stie ce e aia onoare si toata activitatea publica a domniei sale e un argument în favoarea acestei afirmatii.
Emil Boc, ceva mai inteligent decât Traian Basescu, a înscenat un moment dramatic în care salveaza o femeie din lesin. Ca apoi sa se dea de gol ca totul a fost o mica piesa de teatru jucata pentru a salva ce se mai poate din viitorul, oricum sumbru, al carierei sale politice.
Momentul cel mai penibil pentru domnia sa a fost întâlnirea cu „nea Sandu“, un muncitor care, într-o pauza de umplut sacii cu nisip pentru constructia digului de la Galati, a oferit o solutie viabila guvernului în lupta contra viiturii de pe Dunare: deschiderea ecluzelor de pe canalul Dunare-Marea Neagra. Solutie la care guvernantii nostri nu se prea gândisera: doar nu sunt platiti pentru asta…
Daca nu au pâine, sa manânce cozonac
Campioana stupizeniei si cinismului a ramas însa doamna Elena Udrea. Ea s-a straduit sa apara într-o stupida costumatie populara prin Maramures, sa vorbeasca despre „branduirea“ turistica a României printre viituri, sa comande semne turistice tridimensionale si (aici este cel mai incredibil lucru facut de aceasta doamna, fata de care tovarasele ministru din ultimii ani ai ceausismului par chiar persoane rezonabile) a tinut sa împarta femeilor sinistrate din satele Moldovei… pantofi cu toc.
Asezati acest comportament cinic lânga cinismul „prezidential“ demonstrat de favoritul (politic, desigur) al doamnei ministru, domnul Basescu, care era iritat ca populatia saraca a României nu îsi face asigurari din salariile si asa scazute.
Acest cuplu (politic, desigur), Traian Basescu-Elena Udrea, trateaza o natiune întreaga pe logica „daca nu au pâine, sa manânce cozonac“. Din pacate, nici Basescu, nici Udrea si nici cei care îi sustin nu sunt personaje… de cozonac. Politica româneasca nu lasa loc nici macar unei aristocratii decadente: personajele promovate în cele mai înalte functii în stat sunt reprezentative pentru tot ce poate da mai rau mahalaua. Cel care cearta oamenii ca nu îsi construiesc casele acolo „unde trebuie“ râde plin de nesimtire, în public, de „tunul“ pe care l-a dat însusindu-si ilegal o casa din Bucuresti.
Ce sa mai vorbim despre celelalte personaje ale acestei piese de teatru absurd care se joaca pe banii si pe nervii nostri? Nu putem spera decât ca ghilotina democratica a alegerilor (ce trebuie sa fie anticipate – si pentru Parlament, dar si pentru Presedinte) va trimite în moarte politica atât pe Basescu, dar si pe sectantii din jurul sau.
Prostie, cinism, indiferenta? Toate acestea la un loc? În definitiv, ce mai conteaza? Aceste personaje de desene animate sunt conducatorii actuali ai României. Pentru cei ca noi, care stiam cine este Traian Basescu si cine sunt cei din PDL, ceea ce se întâmpla nu e altceva decât confirmarea, zi de zi, ceas de ceas a previziunilor noastre. Dar, desigur, noi, cei ce am scris si am vorbit despre pericolul reprezentat pentru România de Basescu si de gasca sa partinica am fost si suntem înca platiti de moguli si de oligarhi, asa ca… de ce sa fim creditati?
Conducatorii asa cum sunt
Vinovati pentru ca aceasta clica suprarealista ne guverneaza sunt cei care au votat în noiembrie 2008 si în noiembrie-decembrie 2009. Si nu trebuie sa avem mila cu acesti iresponsabili care au putut vota ca presedinte al tarii pe un bataus semidoct, care au putut gira un partid politic unde unicele personaje cu care se poate dialoga sunt domnii Berceanu si Videanu, fie si pentru simplul motiv ca sunt suficient de pragmatici ca sa se arate dispusi la negocieri.
Dar exista si un aspect pozitiv al acestei povesti dramatice. Trebuie sa multumim lui Dumnezeu si crizei economice ca au aratat adevarata fata a „solutiei Basescu“: incompetenta, agresivitate si cinism. Daca nu ar fi fost criza economica si inundatiile, parodia aceasta ar fi continuat sa faca victime inocente si secta basescienilor s-ar fi impus ca religie de stat.
Ce s-ar fi întâmplat oare cu România daca am fi avut o Constitutie precum cea dorita de domnul Basescu? Ce soarta ar fi avut democratia daca Parlamentul României, unicameral, mic si slabit ar fi fost la cheremul Presedintelui „jucator“? Foarte probabil, democratia româneasca ar fi ajuns asemanatoare cu democratiile „originale“ din Rusia si Bielorusia. Si aceasta în aplauzele unor „intelectuali publici“ a caror inconstienta politica este din ce în ce mai îngrijoratoare (a se vedea pentru aceasta fie si elucubratiile de „analist politic“ ale lui Mircea Cartarescu).
Din fericire pentru toti, Traian Basescu si secta domniei sale sunt în cadere libera. Probabil Presedintele se va salva, sacrificându-si fidelii, dar mai mult ca sigur nu va mai avea nici cea mai mica sansa de a transforma statul în instrumentul puterii domniei sale. Eu sper ca presedintele sa nu reuseasca sa se salveze si mandatul domnului Basescu sa se încheie cu mult înainte de termen.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper