„The Wall Street Journal“: De ce nu stim cum sa construim un pix. Triumful inteligentei colective

Un articol de CATALIN STURZA

Nimic nu pare a explica misterul exploziei bruste a civilizatiei omenesti din ultimii 45.000 de ani, când omul s-a transformat, dintr-o maimuta pradatoare iesita din comun, în stapânul planetei, scrie Matt Ridley într-un articol din „Wall Street Journal“ intitulat „Oamenii: de ce au triumfat“. Toate ingredientele succesului omenesc – uneltele, capacitatea cerebrala mare, cultura, focul, chiar si limbajul – se pare ca au aparut cu o jumatate de milion de ani mai devreme, timp în care nu s-a întâmplat nimic.
Apoi, brusc, cultura a explodat, în inima Africii. De ce atunci si de ce acolo?, se întreaba Rideley. Raspunsul ar putea fi dat aplicând o teorie împrumutata din stiintele economice: inteligenta colectiva. Ceea ce determina inventivitatea si ritmul evolutiei culturale ale unei populatii inteligente e, conform acestei teorii, gradul de interactivitate dintre indivizi. Altfel spus, arata Rideley, ideile sunt cu cât mai fecunde cu cât „copuleaza“ mai intens, unele cu celelalte, într-o zona cu schimburi comerciale si culturale dense. Ceea ce pune viitorul omenirii într-o lumina cât se poate de buna: în ziua de azi, „ideile copuleaza unele cu celelalte ca niciodata în istorie“.
Primele unelte au fost cioplite, se pare, acum doua milioane de ani; Neanderhtalienii au avut creiere mai mari decât ale noastre si stapâneau un limbaj articulat, cu toate acestea, au disparut acum 30.000 de ani, fara sa fi inventat ceva nou. „Neanderthalienii sunt dovada ca e foarte posibil sa fii o fiinta umana inteligenta si înzestrata cu imaginatie fara sa înregistrezi vreun progres cultural sau economic“, scrie Matt Ridley. Raspunsul acestei enigme nu s-ar afla în capetele oamenilor, nu s-ar traduce prin vreun progres genetic fenomenal din creierul lui Homo Sapiens, ci ar tine de întreprinderile colective.
„Nimeni – si prin asta zic: chiar nimeni – nu stie cum sa fabrice pixul de la mine de pe masa (…), ca sa nu mai vorbim despre computerul la care scriu. Cunostintele despre cum sa proiectezi, scoti din mina, sa dobori, extragi, sintetizezi, combini, construiesti si despre cum sa vinzi aceste lucruri sunt împartite între mii, uneori milioane de capete. Odata ce progresul oamenilor a început, nu s-a mai limitat la marimea creierelor omenesti. Inteligenta a devenit colectiva si cumulativa“, arata Ridley.
În lumea moderna, inovatia e „o întreprindere colectiva“ ce se bazeaza pe schimb. Tehnologiile sunt, în mare majoritate, combinatii alte altor tehnologii, iar noile idei se nasc prin schimbul de gânduri si obiecte (capsula cu camera de filmat, scrie Matt Ridley, a fost inventata în urma unei discutii dintre un gastroenterolog si un proiectant de rachete teleghidate). Comertul si urbanizarea ar fi „marii catalizatori ai inventiilor, mult mai importanti decât guvernele, banii sau geniul individual“. Orasele „obsedate de comert“ – Atena, Alexandria, Bagdad, Amsterdam, Londra, Hong Kong, Tokyo – sunt locurile inventiilor si ale descoperirilor: „Priviti-le ca pe niste creiere colective extrem de bine mobilate“.
Comertul ar fi condus, astfel, si la aparitia primelor institutii centralizate, cu 5.200 de ani înainte, în Uruk, Mesopotamia – primul oras din lume ce a numarat mai mult de 50 000 de locuitori. Agricultura sistematica a fost inventata mai apoi, „când oamenii traiau deja în societati cu intense schimburi comerciale“; fermierii care au colonizat insulele grecesti, acum 9 000 de ani, se bazau pe unelte de import si pe exportul de produse înca de la bun început. „Comertul a venit mai înainte – si a stimulat agricultura sistematica“, e de parere eseistul
Variatia densitatii populatiei si migratiile afecteaza, se pare, harta spatiala a acumularilor de deprinderi culturale. Iar comertul ar avea, în cultura, rolul pe care reproducerea sexuala îl are în biologie – „intensitatea progresului cultural si economic depinde în mod direct de intensitatea cu care ideile copuleaza“. Cu cât populatiile sunt mai numeroase iar comunicarea dintre ele e mai intensa, cu atât mai usor va fi sa te bazezi pe inventii facute în întreaga societate, nu doar pe cele din vecinatatea ta imediata. Iar populatiile dense genereaza inovatii doar în cazul oamenilor deoarece „doar oamenii se angajeaza în schimburi constante cu diferite elemente între indivizi fara relatii de rudenie, în afara relatiilor de cuplu si chiar între straini“.
Explozia civilizatiei omenesti, asadar, „a fost provocata de inventia unui creier colectiv, care a devenit, la rândul ei, posibila prin inventia schimbului comercial“. Urmatorul pas a fost diviziunea muncii si specializarea: „Povestea rasei mane a fost raspândirea treptata a specializarii si a schimbului, de atunci încolo – prosperitatea înseamna a te limita din ce în ce mai mult în ceea ce faci si în  a te diversifica din ce în ce mai tare în ceea ce cumperi. Auto-suficienta – subzistenta – înseamna saracie“.
Aceasta teorie explica si de ce anumite parti ale lumii au ramas în urma, în ceea ce priveste evolutia culturala, dupa boom-ul din Paleolitic: australienii aborigeni, de exemplu, nu au început niciodata sa practice agricultura sistematica, fapt explicabil prin ipoteza ca „mediul natural arid si instabil nu a permis niciodata vânatorilor-culegatori sa atinga densitati suficiente de interactiune pentru a depasi nivelul unei specializari superficiale“. Pe de alta parte, când populatia scade sau e scindata, evolutia culturala poate chiar sa dea înapoi – acest lucru s-a întâmplat în Tasmania unde, dupa separarea de Australia, cu 10 000 de ani în urma, a insulei, aborigenii au renuntat sa mai construiasca unelte din os. Cei 4000 de tasmanieni ar fi reprezentat „o inteligenta colectiva mult prea mica pentru a sustine tehnologia existenta“.
Matt Ridley e de parere ca „putem trage o lectie încurajatoare din aceasta teorie bazata pe evenimente din trecut: dat fiind faptul ca progresul este inexorabil, cumulativ si colectiv daca fiintele omenesti fac schimburi între ele si se specializeaza, atunci globalizarea si Internetul vor asigura, fara doar si poate, un progres economic dezlantuit în secolul ce va urma – în ciuda piedicilor obisnuite ale recesiunilor, razboaielor, guvernarilor cu mâna sparta si a dezastrelor naturale“. Iar procesul inovatiilor cumulative, ce a dublat speranta de viata, a redus mortalitatea infantila cu 75 la suta si a marit, de noua ori, venitul pe cap de locuitor, la nivel global, „e pus în miscare de copularea ideilor“. Motoarele de cautare on-line, telefoanele mobile si cargourile transatlantice „vor face ideile înca si mai promiscue decât sunt în prezent“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper