Trezirea la realitate

Un articol de CONSTANTIN STOICIU

Era de prevazut ce se intâmpla azi in România? De ani de zile, daca nu chiar de douazeci, când promisiunile unei noi lumi in care laptele si mierea capitaliste aveau sa curga pentru folosul si fericirea tuturor tineau loc, si mai tin, vai! si azi, de adevar politic si economic. Nu s-a jefuit tot, nu s-a vândut tot, nu s-a distrus tot ceea ce, de bine de rau, si cu câte sacrificii, se incropise in vremurile ingropate de istorie? Ba bine ca nu, desi bizar, se mai gaseste de furat, de vândut, de distrus. Nu s-au facut la timp reformele impuse de cei care se cunosc (Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Europa, Nato), au nasit si nasesc o experienta istorica tot atât de catastrofala ca si cea trecuta, care avea cel putin meritul utopiei? S-au facut cu vârf si indesat dupa tipicul românesc si rezultatul se vede, il traieste fiecare român pe pielea lui. N-a functionat armonia de interese ale facatorilor de destine istorice de pe continent si de dincoace de ocean cu cele ale executantilor autohtoni, bravii si entuziastii nostri politicieni si afaceristi cu o vocatie particulara de servitori si cu o voracitate de hiene? A functionat, functioneaza, va functiona. Nu s-au ales sau reales la patru, cinci ani o data presedinti, guverne, prim-ministri, ministri de aproape toate culorile politice? S-au ales si reales, fiindca vointa plebei e sfânta, revolutiile nu se fac de pomana si perpetuarea ordinei stabilite merita un spectacol ritualic al improspatarii sperantelor.
Statul n-a fost suficient deposedat de atributele sale fundamentale? Finantarea decenta a sistemului de sanatate, a educatiei, a culturii. Se tembeliza mai mult pe vremuri decât o fac azi televiziunile, presa, filmul, literatura de import? Sa fim seriosi! Ce mare deosebire este intre presiunea ideologica, discursurile agramate si mobilizatoare de ieri menite sa hraneasca visul comunismului si perspectiva vânturata de douazeci de ani a unui mirabolant viitor capitalist? Mai niciuna. Au disparut turnatorii din vocatie sau strânsi cu usa, sunt mai putin strâmbe caracterele unora si interesul pentru umorile populatiei e mai putin prezent ca altadata? S-ar putea ca turnatoria sa fie mai selectiva, dar in privinta supravegherii trebuie sa ai multa candoare sau rea-vointa pentru a o crede si mai ales a o scrie.
Erau mai numerosi si mai convingatori curtenii de ieri decât cei de azi? Unde a fost, cu ce si-a pierdut vremea „societatea civila“? Aceasta carja grotesca a democratiei liberale in care profitorii ramân aceiasi, aceasta inventie semantica sub pulpana careia si-au gasit, isi gasesc culcus la gramada lingaii de serviciu, groparii oficiali si de ocazie ai comunismului, iubitorii câinilor vagabonzi, activistii orientarilor sexuale, aparatorii paturii de elita pierduta in contemplarea propriului buric si, in general, toata suflarea care traieste din subsidii locale si straine si poarta de grija daca nu intregii natii, cel putin celor care impartasesc aceleasi mari idealuri.

Un comentariu pentru “Trezirea la realitate”

  1. mai 27, 2010 la 12:07 pm

    Intrebarile distinsului nostru confrate,care ar putea continua la nesfarsit,nu sint numai retorice.Lumea in care ne zbatem sa traim cunoaste atatea distorsiuni si contradictii,e atat de nebuloasa si nelinistitoare,incat e si normal sa-ti pui,ingrijorat, intrebare dupa intrebare.
    Consider ca niciun efort nu e prea mare,din partea niciunui muritor mioritic,pentru a incerca sa iesim din aceasta fundatura blestemata.Iar rolul celor care scriu e de prim ordin.Sa luam aminte la tot ce se intampla si sa intervenim prompt ori de cate ori e nevoie de cunostintele si aptitudinile noastre.Doar asa sint sperante sa privim spre ziua de maine cu mai multa speranta.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper