Proprietatile lui George Enescu din Liveni si Dorohoi

Un articol de PAVEL TUGUI

George Enescu a mostenit de la parintii sai o casa taraneasca, inconjurata de o gradina cu pomi fructiferi si o livada de câteva hectare, teren arabil, in comuna Liveni, nume caruia i se adauga – in documente administrative din arhive – si „Vârnav“, precum si o casa, cu terenul aferent, din târgul Dorohoi, situata pe str. Republicii sasa se numea in noiembrie 1953t, ‘81.
Muzicologul Viorel Cosma si alti cercetatori au comunicat, pornind de la documente de arhiva, date concrete despre proprietatea din Liveni. Tatal compozitorului – Costache sConstantint Enescu – a detinut, in tinerete, la Liveni, vreo 87 ha de pamânt si a luat in arenda si o mosie de la Cracalia. S-a casatorit cu Maria Cozmovici, absolventa a unei scoli secundare din Cernauti – atunci sub stapânire Habsburgica – cu inclinatii muzicale certe. Cânta „bine din chitara si luase si lectii de pian si chitara“– scrie N. Hodoroaba. Viorel Cosma a relevat tragicul din viata acestei bucovinence. Sotii Maria si Constantin Enescu „se pare ca dupa o serie de 4 copii, nascuti morti, o alta serie de 7 copii se prapadesc – la scurt interval – inainte de a implini 12 ani, rapusi – doi de meningita, iar cinci de o molima!“ sViorel Cosma, „Enescu azi“, 1981, p. 37t. Nefericitii soti Enescu decid sa se mute din localitatea Vorniceni, in tintirimul careia strajuiau crucile copiilor pierduti prematur, in satul Liveni-Vârnav, la noua proprietate a lui Costache Enescu, in speranta salvarii casniciei si cunoasterii bucuriei de parinte.
Aici, in casa taraneasca din Liveni, se naste, la 19 august sstil nout 1881, al 12-lea copil, GEORGE, al sotilor Maria si Costache Enescu. Viitorul muzician – genialul George Enescu – nu va uita niciodata acest loc românesc in care a vazut lumina zilei si a simtit caldura fericirii mamei sale, Maria… Mai târziu, Maria s-a instrainat de sotul ei, a preferat sa traiasca in Mihaileni, cu parintii ei. A decedat in 1909, fiind inmormântata in cimitirul din Mihaileni.
Viorel Cosma a dovedit cu acte faptul ca tatal compozitorului, Costache Enescu a cumparat in 1910 o casa la Dorohoi, fara insa a renunta la casa si livada din Liveni-Vârnav. Reputatul muzicolog nu uita sa arate ca Liveni era – in deceniile de la inceputul sec. XX – un sat (un catun), ba al comunei Cordareni, apoi al comunei Cracalia, din 1914 apartinea de comuna Dumeni etc. Abia dupa al doilea razboi mondial, localitatea a devenit comuna.
George Enescu si sotia sa – Maria Cantacuzino – au pastrat proprietatile mostenite de maestru: casa din Liveni, in care acesta s-a nascut, precum si casa din Dorohoi, in care a luat contact cu lumea scolita a acestui târg moldovenesc. La sfârsitul anului 1953, Romeo Draghici – avocat, „secretar si reprezentant personal“ al lui George Enecu – a comunicat Ministerului Culturii ca proprietatea din Liveni a fost administrata, pâna in anul 1946, de niste „arendasi locali“, iar casa din Dorohoi a fost inchiriata unor salariati din urbe. In perioada martie-august 1944, când armata sovietica a ocupat si administrat nordul Moldovei, locatarii din Liveni si Dorohoi n-au fost evacuati, iar proprietatile n-au avut de suferit. R. Draghici a restabilit legatura cu chiriasii din Dorohoi si Liveni abia in iarna 1944/’45. Evident, Enescu a fost informat – de Romeo Draghici – despre stiuatia celor doua proprietati.
In vara lui 1946, când maestrul a decis – probabil, in urma consultarii cu unii academicieni, precum Mihail Sadoveanu si C. I. Parhon si cu lideri politici ai Blocului Partidelor Democrate (BPD), P. Groza, Gh. Tatarascu – sa candideze, „personal“ snefiind membru al unui partidt, pe listele BPD ssemn electoral „Soarele“t, a anuntat ca se va deplasa la Dorohoi, pentru a stabili, cu autoritatile locale (Prefectura, Tribunal, Primarii si lideri locali ai partidelor din BPD), conditiile si aspectele procedurale de inscriere a candidaturii pentru un loc de deputat in Circumscriptia electorala – judetul Dorohoi. Discutiile la fata locului erau necesare si pentru ca maestrul contractase un turneu artistic in SUA si, ca atare, absenta din tara in lunile campaniei electorale (octombrie-noiembrie) si in ziua alegerilor, 19.XI.1946.
Inainte de a se deplasa la Dorohoi, George Enescu a depus la Consiliul de Ministri – presedintelui Petru Groza si vicepresedintelui Gh. Tatarascu – un Act de donatie catre Statul Român a proprietatilor sale de la Liveni-Vârnav si casa parinteasca din Dorohoi, str. Republicii, nr. 81, in conformitate cu legea. sLegea din 1924, cu unele amendari operate in anii 1932 si 1942.t Consiliul de Ministri – in sedinta din iulie 1946 – a acceptat donatia lui George Enescu si a hotarât, totodata, ca proprietatea din Liveni sa fie preluata in folosinta de catre primaria comunala, in numele statului, iar casa si terenul din Dorohoi, preluate de Primaria Dorohoi, tot in folosinta, ca proprietate publica. sAceste proprietati apar in documente ca dobândite prin mostenire de G. Enescu.t
George Enescu a luat cu sine – la Dorohoi – si aceste hotarâri ale Consiliului de Ministri referitoare la aplicarea administrativa a „Actului de donatie“ ce-l facuse. Unii biografi ai marelui muzician ocolesc, din motive cel putin suspecte – ce trebuie apriori condamnate, pentru ca stirbesc profilul civic-moral al muzicianului – preocuparea maestrului de a figura pe listele BPD pentru alegerile de deputati. Plecat fiind in S.U.A., lideri politici ai BPD – intre care si Gheorghiu-Dej – roaga pe Mihai Ralea (ambasadorul nostru la Washington) sa-l intrebe pe Enescu daca isi mentine „candidatura de deputat“, pe lista BPD in circumscriptia Dorohoi. Raspunsul a fost neechivoc: „Eu nu sunt om politic, dar daca credeti ca este de folos, primesc cu placere“. s„Muzica“, nr. 4 / 1999, p. 138, stenograma consfatuirii organizata de Petru Groza, in ziua de 6 mai 1955, publicata de Oct. L. Cosma.t Am asistat la acea consfatuire si, in plus, avusesem privilegiul ca – in octombrie 1946 – sa asist si la mitingul popular din Dorohoi, unde s-a citit declaratia candidatului George Enescu adresata celor aproape 6000 de cetateni, cu privire la programul sau electoral… s„Muzica“, nr. 2 / 2003, p. 90-91.t

Pe parcursul anilor 1948-1953, autoritatile de stat si politice din fostul judet Dorohoi au administrat cele doua proprietati ale lui George Enescu, in colaborare si pe baza recomandarilor lui Romeo Draghici, prezent adesea la Liveni si in Dorohoi.
In anul 1953 intervin unele evenimente administrative ce vor schimba statutul celor doua proprietati din raionul Dorohoi, donate de George Enescu statului. Primul eveniment – cu implicatii imediate – l-a constituit aparitia „Hotarârii Consiliului de Ministri nr. 968 pentru inventarierea monumentelor culturii nationale de pe teritoriul României“, din aprilie 1953. S-au organizat Comisia Centrala de Inventariere (de recensamânt), comisii regionale, raionale, orasenesti si comunale, formate din specialisti – profesori de istorie, arhitecti etc. Actiunea a fost subventionata de guvern si a durat pâna in primavara anului 1954. Al doilea eveniment politic – cu urmari in activitatea de stat – a fost infiintarea, in octombrie 1953, a Ministerului Culturii, institutie centrala careia ii reveneau obligatii decisive in dezvoltarea retelei de muzee, ocrotirea si restaurarea monumentelor de cultura, conservarea Patrimoniului national al Statului Român. S-a intâmplat ca semnatarul acestor rânduri sa fie numit sef al Departamentului Artelor din noul minister, iar intre principalele obiective ale activitatii departamentului figurau muzeele, casele memoriale, monumentele artistice si istorice etc. In calitate de ministru adj. si gestionar legal al acestui patrimoniu am fost numit si membru in Comisia Stiintifica a Monumentelor Istorice si Artistice, ca reprezentant al Ministerului Culturii. Acestea au fost structurile statului care au favorizat preocuparile pentru mostenirea spiritual-artistica, dar si materiala a lui George Enescu si a sotiei sale, Maria Cantacuzino.
La mijlocul lui noiembrie 1953 m-am deplasat la Suceava. Aici am aflat ca membrii comisiei regionale de inventariere a monumentelor de cultura au inregistrat, intre numeroasele obiective din zona nordica a Moldovei si casele lui Enescu din Liveni si Dorohoi. M-am deplasat la Dorohoi, de acolo la Liveni, insotit de cunostinte ale maestrului si un fotograf profesionist. Asa am obtinut fotografia casei in care s-a nascut George Enescu, datata „1953“, document ce l-am prezentat, in primavara lui 1954, membrilor Comisiei Stiintifice a Monumentelor Istorice si Artistice care au aprobat selectarea si includerea casei (lui Enescu) din Liveni, pe lista obiectivelor retinute ca prioritare pentru restaurare si reparatii, publicata in „Lista Monumentelor de Cultura de pe Teritoriul R.P.R.“ sAcademia RPR, Comisia Stiintifica a Muzeelor, Monumentelor Istorice si Artistice, Bucuresti, 1956t. La capitolul „Monumente istorice“– Regiunea Suceava, sp. 187t, pozitia 439, Raionul Dorohoi, Comuna George Enescu, Strada George Enescu – apare: „CASA IN CARE S-A NASCUT SI A COPILARIT GEORGE ENESCU“. Comisia Stiintifica… n-a aprobat includerea pe „Lista…“ a casei din Dorohoi, deoarece nu „marca“ un eveniment istoric „memorabil“ si nici nu avea valoare arhitecturala. In toamna anului 1954, gestionarii institutiilor muzeale din Ministerul Culturii au hotarât transformarea Casei Enescu din Liveni in „Casa Memoriala George Enescu“ smuzeut, solicitându-i lui Romeo Draghici sa ceara maestrului George Enescu, la Paris, aprobarea cuvenita, pentru ca in Actul de donatie nu se prevedea infiintarea, la Liveni, a unui „muzeu memorial“. Romeo Draghici a prezentat Ministerului Culturii acceptul pentru infiintarea muzeului memorial (Liveni) si, totodata si eventuala organizare a unui „Muzeu al muzicii“ in casa din Dorohoi, ambele ca institutii de stat. R. Draghici s-a oferit sa ajute ministerul in organizarea celor doua institutii muzeale dedicate muzicii, inedite, inexistente pâna atunci in spatiul românesc.
La aflarea stingerii din viata a genialului artist, Prezidiul MAN si Consiliul de Ministri au publicat hotarârea privind eternizarea memoriei marelui disparut, din care retinem:
„(…) 4) Comuna Liveni, din regiunea Suceava, in care s-a nascut compozitorul, se va numi comuna George Enescu s1t
5) Casa din Liveni, in care s-a nascut compozitorul va fi restaurata si transformata in casa memoriala s2t (…)“
Ministerul Culturii a obtinut fondurile necesare restaurarii casei de la Liveni, proiectul fiind elaborat de arhitectii Horia Teodoru si Emil Costescu. Lucrarile au inceput in anul 1956, sub conducerea – la fata locului – tânarului arhitect Andrei Panoiu, participant activ la restaurarea unor case memoriale in deceniile sase si sapte.
Casa Memoriala „George Enescu“– restaurata fara modificarea formei initiale – a fost inaugurata, ca muzeu memorial, in anul 1957, la doi ani de la moartea lui George Enescu. Muzeul „George Enescu“ din Dorohoi a fost inaugurat in 1958, cu prilejul Primului Festival si Concurs International „George Enescu“. Aparitia acestor institutii muzeale, inchinate muzicii românesti, fondatorului Scolii Muzicale Nationale – George Enescu – a fost posibila si datorita stradaniei lui Romeo Draghici, ajutat de maestrii Ion Dumitrescu, Zeno Vancea, Alfred Mendelsohn, Mihail Andricu, Andrei Tudor, din conducerea Uniunii Compozitorilor.

Note
1 Intr-un articol din „Jurnalul national“ din 14 iulie 2009 („Copilul minune de la Liveni“), autoarea – Miruna Munteanu – scrie: „Nu cautati pe harta localitatea Liveni; nu o veti gasi. In 1968 s?!t satul a fost rebotezat „George Enescu“, in cinstea marelui muzician care s-a nascut aici.“ Decretul de „rebotezare“ a satului Liveni a aparut in „Buletinul Oficial al RPR“ din 5 mai 1955, nr. 148. Tot prin acest „Decret“ – din 1955 – se atribuie numele „George Enescu“ Filarmonicii de Stat din Bucuresti si se prevede, pe lânga altele, organizarea periodica a celei mai ample manifestari muzicale internationale din România (prima editie in 1958), Festivalul si Concursul International „George Enescu“, ce dainuie si azi…
2 Având in vedere tinuta, raspândirea si numarul mare de cititori ai „Jurnalului national“ ar fi fost binevenita o succinta prezentare a demersurilor preliminare (restaurarea din anii 1956-’57) si inaugurarea primului muzeu memorial din România dedicat genialului muzician sin plin regim „comunist“!t. Iubitorii muzicii românesti, de atunci si de acum, memoria celor care nu mai sunt printre noi, merita un memento, cu atât mai mult cu cât faptele lor au faurit un patrimoniu material si spiritual care dainuie si astazi. Faptele si contextul care le-a generat – in anii regimului totalitar – cer restitutio in integrum, nu eludari ori blamari straine probitatii si verticalitatii civice si morale…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper