„Imi propun sa fiu cel mai pragmatic idealist din politica noastra“ (II)

VICTOR PONTA in dialog cu MIRELA MAFTEI


Se intâmpla deseori ca pretul notorietatii unui politician sa fie instrainarea. Adica notorietatea acestuia sa ne produca noua, cetatenilor de rând, senzatia neplacuta ca, pe masura ce personajul politic se impune atentiei publice, omul scapa tot mai mult intelegerii noastre. Pâna-ntr-atât incât devine un soi de abstractiune. Frustrarea, fireste, este resimtita de ambele parti. Cu atât mai mult cu cât distanta intre noi si el creste proportional cu intensitatea imaginii pe care i-o fabrica presa. Eu vad intr-un astfel de proces un oarecare pericol: se creeaza dintr-o data posibilitatea ca omul nostru, respectivul politician (de orice culoare ar fi el), pe care l-am ales si ne reprezinta, sa se dezumanizeze, sa devina pur si simplu un produs media. Iar daca dobândeste alte insusiri -, specifice unui produs media – isi mai poate permite sa fie sincer? Sunt compatibile artificialitatea si franchetea? Mai putem noi avea incredere in el? In promisiunile lui? Cum sa risipim o asemenea suspiciune altfel decât prin cunoastere, prin dialog? Am considerat ca o asemenea intrebare este suficient de provocatoare pentru a invita un politician de vârf la o discutie in paginile unui hebdomadar socio-cultural. Ii multumesc domnului Victor Ponta, presedintele Partidului Social Democrat, pentru naturaletea cu care a acceptat invitatia mea. Si, la fel, revistei „Cultura“ pentru ca publica aceasta convorbire. (M.M.)

Mirela Maftei: Revenind la una din intrebarile pe care vi le-am adresat la inceputul convorbirii noastre, va rog sa dezvoltati o idee peste care socotesc ca am trecut putin prea repede. Cum vedeti stânga româneasca – astazi si in viitor? Vreau sa spun in comparatie cu cea din tarile occidentale, dar si in context est-european.

Victor Ponta: Stânga româneasca trebuie, inainte de toate, sa redevina increzatoare in mesajul ei. Eu nu sunt comunist, desi am crescut in comunism si am vazut ce probleme au fost. Asa ca nu mi-e rusine sa spun ca sunt de stânga, ca sunt „rosu“, adica social-democrat. Dupa ani de zile in care ne-a fost rusine sa vorbim de asistenta sociala, dupa ani in care am preluat prea mult din filosofia liberala, avem nevoie de mai multa incredere. Criza economica e urmata de o criza sociala. Iar daca economia poate fi repusa pe picioare, trauma oamenilor afectati de criza e mai greu sa fie inlaturata. De aceea, cred ca stânga, si la noi si in Occident, trebuie sa isi reafirme clar pozitia: societatea nu trebuie construita doar in jurul celor care fac profit, ci si pe baza unor principii de echitate si solidaritate; avem o raspundere pentru cei care o duc rau in jurul nostru, fiindca suntem o societate si nu o jungla; e mai important capitalistul care creeaza locuri de munca decât cel care face bani din speculatii. Munca si sprijinirea muncii trebuie sa fie elementul central al proiectului nostru.

M.M.: Ca presedinte al PSD, care sunt prioritatile dumneavoastra in acest moment? Prin ce anume credeti ca va deosebiti de predecesorii dumneavoastra?

V.P.: Desi sunt tânar, am ajuns presedinte al partidului dupa ce am activat aproape 10 ani in partid. Deci, stiu foarte multe si am trecut prin multe. M-am luptat in campanii electorale alaturi de colegii mei. Am entuziasm, dar am si multa rabdare. Am invatat din greselile facute de cei de dinaintea mea si principalul meu scop este sa nu mai repetam acele greseli. Ce prioritati am? In primul rând sa dam mai multa coerenta partidului. Suntem partid de stânga si trebuie sa avem mesaj si proiecte de stânga. Sa nu facem compromisuri ideologice doar pentru a ajunge la putere. Avem la dispozitie doi ani de zile in care sa prezentam tarii o noua echipa, un nou proiect de societate, un nou mod de a face politica. Stiu ca sunt proiecte ambitioase, dar sunt convins ca le vom putea pune in practica.

M.M.: Sa apelam acum la istorie si la memorie: imediat dupa ultimul razboi, comunistii – care, precum se stie, nu insumau mai mult de 400 de membri – si-au revendicat trecutul miscarii muncitoresti: de fapt, pe cel al social-democratiei. Nu considerati ca ar fi cazul, ca partid,  sa va faceti cunoscuta ascendenta, asa cum si-au facut-o, de altfel, toate partidele social-democrate din Europa? Nu credeti ca s-ar impune de urgenta elaborarea unei istorii care sa repuna in drepturi adevarul?

V.P.: Primul pas a fost facut de noi in 2001, când PSD s-a format in urma fuziunii dintre PDRS-ul lui Iliescu si Nastase cu PSDR-ul lui Cunescu. In acel moment, când si eu intram in partid, s-a facut prima mare reconciliere cu trecutul. Ea trebuie continuata, si sunt hotarât sa sustin mai multe proiecte de valorificare a trecutului nostru. E drept, noi ne batem cu o propaganda totalitara de jumatate de secol, care a propovaduit mereu ca miscarea muncitoreasca e una comunista. Dar, pâna la urma, cu asta s-au confruntat multe partide in Occident. Si convingerea mea este ca, daca vom fi consecventi si daca chiar ne vom lupta pentru oamenii care muncesc, legitimitatea noastra istorica va fi usor de demonstrat.

M.M.: Si tot dupa ultimul razboi, elitele noastre au fost decimate: comunistii au inventat altele printr-o selectie ce avea la baza „dosarul“, „originea sanatoasa“. Dupa Revolutie, s-a aplicat aceeasi metoda, de asta-data pe baza, ca sa-i spunem asa, „orientarii sanatoase“ spre un lider cultural de influenta sau spre o grupare culturala (si liderul si gruparea, aserviti politicului). Daca astazi promovarea elitelor nu se face altfel decât cam tot ca pe vremea bolsevismului – prin favorizarea  sustinatorilor puterii si marginalizarea celor care nu raspund comenzilor ei –, ce sanse apreciati ca pot avea reformele democratice in România? Ce incredere putem avea in competenta unor elite nascute din astfel de perversiuni?

V.P.: Cea mai mare greseala care s-a facut in relatia cu elitele, in post-comunism, a fost aceea de legitimare a ei doar prin accesul la putere. Asa s-a ajuns la situatia absurda din prezent, când intelectuali respectati au ajuns sa faca orice compromis pentru a accede in functii. Modelul pleaca „de sus“. Iar daca politicienii de la putere transmit societatii ca singura cale de recunoastere vine in urma unui „dosar“ politic bun, selectia naturala, meritocratica, a elitelor se perverteste. Avem prea multa politica in prea multe locuri. Mie imi place politica, dar ea trebuie sa se retraga, sa ramâna doar in partide si in Parlament. In rest, ea trebuie sa dispara. Daca nu, vom ramâne in actuala stare de lucruri, când creierele prefera sa plece din tara, iar multe dintre mintile cu adevarat luminate nu mai vor sa contribuie la crearea de legi, de proiecte si de strategii bune pentru tara.

M.M.: Cu precadere in ultimii ani s-a vorbit mult despre hemoragia de materie cenusie de care sufera România. Dumneavoastra spuneati ca in viitorul apropiat ati putea conta pe o seama de tineri specializati in strainatate. Concret, cum ii veti motiva sa ramâna in tara?

V.P.: Prima masura ar trebui sa fie aceea a depolitizarii administratiei. Daca nu invatam sa aducem oameni competenti in functii pe criterii meritocratice, nimeni dintre oamenii destepti nu va mai dori sa lucreze la stat. Guvernul PSD a dat drumul proiectului Bursele Guvernul României. Pâna acum, nici unul dintre tinerii care au beneficiat de aceste burse, si care s-au pregatit in strainatate, nu a ramas in administratie. Majoritatea nici n-au fost angajati, fiindca in tara administratia le cerea sa dea examene in plus, in care sa ateste ce invatasera in strainatate! Iar anul trecut, când s-a pus problema restructurarilor, s-au blocat posturile pentru tinerii absolventi de facultate, desi numiri politice au continuat sa se faca. Astfel de masuri simple trebuie sa fie luate. Daca ii vom convinge pe tinerii cu studii facute in strainatate ca vor avea putere de decizie, ca nu va veni nimeni la ei cu comanda de a directiona fondurile publice spre clientela, sigur vor intra in administratie. Cât despre PSD, veti vedea in lunile urmatoare ca vom promova cât mai multi oameni noi, oameni tineri, cu experienta si cu proiecte. E pariul meu, prin care vreau sa demonstrez ca generatia mea are valoare.

M.M.: Sa ne intoarcem in actualitatea cea mai recenta, oricât de trista ar fi ea. S-au facut afirmatii gravissime despre România, inclusiv aceea ca este o „tara muribunda“. Daca acest diagnostic pus de presedintele Traian Basescu este adevarat, in ce conditii si când credeti ca va putea fi ea reanimata?

V.P.: L-am auzit pe presedinte si nu sunt de acord cu el. Speranta e cea care e in declin. Dar România e o tara plina de potential, in primul rând plina de oameni inteligenti. Cei care conduc acum România vor sa transmita tuturor o stare de lehamite, prin care sa se sugereze ca suntem cu totii vinovati, ca toata clasa politica e dezastruoasa. Nu e asa. Vinovatiile sunt punctuale si schimbarea câtorva oameni si a câtorva reguli pot face minuni. Va dau o metafora pe care am mai folosit-o. Pâna anul acesta, PSD parea un partid imbatrânit care nu mai avea nici o sansa de innoire. PSD a fost capabil, intr-un moment cheie, sa isi aleaga cel mai tânar presedinte din istorie, si sa redea o speranta membrilor sai. Asa poate face si România, iar speranta va reaparea mai repede decât credeti. Daca inlaturam raul, organismul se reface miraculos. Si, cum se reface in acest moment PSD-ul, veti vedea ca si tara se va putea reface.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper