Reviste de colectie

Un articol de Alex. Stefanescu

Mi-ar placea sa dorm ani la rând si sa ma trezesc atunci si numai atunci când in România toata lumea va citi carti bune si reviste de cultura de inalta tinuta. Imi si imaginez pasagerii din metrou parcurgând cu nesat nu publicatii deocheate (din care afla cum se tund câinii sau ce amante au fotbalistii), ci Cultura, România literara, Contemporanul sau, in cel mai rau caz, in lipsa de altceva, Observator cultural.

Multi, foarte multi români sufera de o lipsa cronica de cultura, dar nu stiu ca sufera. Se mira doar ca se urâtesc tot mai tare, de la o zi la alta, asa cum se mirau marinarii de pe vremuri ca le apar pete pe fata (când calatoreau cu lunile pe mare si le lipsea din alimentatie vitamina C).
Exista publicatii selecte pe care nu doar oamenii cu o pregatire modesta, ci si intelectualii subtiri le ignora, pentru ca statul român nu investeste mai nimic in difuzarea lor (dupa ce – prin functionarii sai corupti – a dat o lovitura  mortala unei institutii de importanta strategica pentru identitatea culturala a românilor, Rodipet). Am sa ma straduiesc sa le prezint ori de câte ori am ocazia, convins ca astfel ma fac util celor care n-au, ca mine, privilegiul de a le primi direct de la editorii lor.
Iata Revista Bibliotecii Nationale a României, ajunsa la numarul 29-30. Nu multa lume stie ca Biblioteca Nationala a României este una dintre cele mai active institutii de cultura din tara noastra, ca intretine un dialog permanent cu publicul si ca se afla intr-o relatie de comunicare fireasca, lipsita de complexe cu institutiile similare din alte tari europene. Directoarea bibliotecii, Elena Tirziman, cunoscuta pentru competenta ei in domeniu, isi face datoria cu prisosinta. Spre deosebire de conducatorii altor institutii – unii dintre ei, oameni de cultura cu pretentii, care ii denigreaza pe antecesorii lor –, Elena Tirziman  a pastrat relatii de colaborare cu fostul director al BNR, distinsul grafician Dan Erceanu (care acum conduce, ca director, tocmai revista pe care o prezint).
Publicatia se deschide cu un articol al lui Dan Erceanu (scris, ce surpriza!, cu talent literar) despre admirabila versiune româneasca, datorata Micaelei Ghitescu, a povestirii Vanitas. 51, Avenue D’Iena de Almeida Faria si despre Fundatia Calust Gulbenkian si Editura Vivaldi, care au facut posibila aparitia traducerii in volum.
Elena Târziman scrie despre Conference of European National Librarians, editia 2009, la care a participat, punându-ne la dispozitie, printre altele, informatii pretioase despre procesul de digitizare a bibliotecilor europene. In acelasi numar putem citi studii de mare interes: Arhiva Istorica a Bibliotecii Nationale a României (de Adriana Dumitran, care prezinta fondul documentar Ionel I. C. Bratianu si fondul documentar Mihail Kogalniceanu etc.),  Smara Gheorghiu (de Alina Siminiceanu, care a facut investigatii in aceeasi arhiva), Viata si activitatea Margaretei Miller-Verghy (de Elena Cojuhari, utilizatoare, la rândul ei, a multor informatii inedite din documentele pastrate de biblioteca) s.a.m.d. Un adevarat regal pentru iubitorii de literatura poate fi considerat studiul semnat de Letitia Constantin: Bibiblioteca Nationala a României si centenarul Eugen Ionescu: manuscrise, fotografii si carti din Colectiile Speciale.
Publicatia incânta si prin ilustratia de o bogatie luxurianta (fotografii de epoca, manuscrise, desene), pusa elegant in pagina.
Este o placere sa deschizi si noul numar (1/2010) al Revistei române de istorie a presei (redactor-sef: Marian Petcu, secretar general: Aurelia Lapusan, responsabil de numar: Ilie Rad). Dintre studiile si eseurile incluse in acest numar se remarca: Precursorii presei românesti de Ilie Rad, Discursul indignarii in presa româneasca de Sorin Preda, De la „Almanahul literar“ la revista „Steaua“ de Mircea Popa, 1906. Corurile din Banat in vizita la Constanta. Un emotionant gest de fratie, relatat in presa vremii de Aurelia Lapusan, Despre limba de lemn in presa noastra de Paul Schveiger.
Este instructiv si emotionant sa retraim – cu concursul foarte informatului profesor universitar Ilie Rad din Cluj, momente din istoria presei românesti (ce bine ar fi sa le retraiasca si ziaristii de azi, poate ca si-ar activa un sentiment al responsabilitatii, care abia mai pâlpâie in constiintele lor):
„Datorita conditiilor materiale din Transilvania, prima tentativa de tiparire a unui ziar se datoreaza unor invatati ardeleni (Radu Tempea, Aron Budai, episcopul Gherasim Adamovici si Ioan Molnar-Piuariu). Cel din urma adreseaza, in 1789, guvernatorului Transilvaniei, György Bánffy (1787-1822), cererea de a tipari, la Sibiu, o Foaie româneasca pentru tarani (Walachische Zeitung für die Landmänner). Ioan Molnar-Piuariu, cunoscutul medic oculist si profesor de la Liceul Academic din Cluj, era bun prieten cu guvernatorul Transilvaniei, Bánffy (faceau parte din aceeasi loja francmasonica). Astfel, la 26 mai 1789, guvernatorul Bánffy, recunoscut pentru vederile sale luministe (a permis, de pilda, construirea in semiclandestinitate a primei Biserici ortodoxe, chiar daca extra muros, din Cluj – actuala biserica de pe str. Bisericii Ortodoxe), a trimis Curtii din Viena o adresa in care solicita tiparirea publicatiei preconizate de Molnar-Piuariu.“
Din Onesti mi-a venit Jurnalul literar, nr. 55, revista a a Fundatiei Nationale „G. Calinescu“. Creatorul acestei fundatii (si redactor-sef al revistei), poetul Constantin Th. Ciobanu, a reusit, cum, probabil, se stie sau macar s-a auzit, sa organizeze in fiecare an, la Onesti, cu un entuziasm inepuizabil si cu spirit de sacrificiu, pe parcursul a peste patruzeci de ani, o manifestare de anvergura nationala, „Zilele G. Calinescu“. Vara de vara, luptând cu interdictiile si cu saracia atent programata de partidul comunist,  Constantin Th. Ciobanu a adus in micul oras Onesti toata floarea cea vestita a intelectualitatii românesti, ca sa participe la dezbateri libere, neideologizate.
Cel mai recent numar al revistei Jurnalul literar (de 500 de pagini!) cuprinde o recapitulare, prin intermediul textelor si fotografiilor, a istoricului longevivei manifestari. In mod implicit, aceasta recapitulare este si o istorie succinta a literaturii române contemporane, pentru ca la Onesti au fost succesiv prezente toate generatiile de scriitori.
Sunt foarte multe texte demne de a fi citite si citate in Jurnalul literar. Dau, ca exemplu, un extras dintr-o evocare a lui George Balaita, referitoare la modul cum a descoperit, in tinerete, Istoria literaturii române de la origini pâna in prezent a lui G. Calinescu:
„In vara aceea, intr-o odaie mai ferita din casa batrâneasca unde zacea mai degraba ilegal si printr-o imposibila complicitate (prea greu de inteles astazi) o mica parte din faimoasa (prin donatia unei vechi familii boieresti) biblioteca a Liceului Ferdinand din orasul numit in fictiunile mele Albala, un batrân incruntat, fricos ca un iepure de toamna si toba de carte, mi-a aratat, dupa ce fagaduisem cu juramânt sa tac, Istoria  lui Calinescu.
Aveam nevoie de ea pentru examenele pe care, in sfârsit, ma hotarâsem sa le trec. (…)
Am reusit sa obtin pentru trei zile cartea. Sa o scot de sub lacat. Pesemne, batrânul conta pe mine ca pe un viitor ucenic intr-ale cititului. S-a lasat sedus. In câteva zile mi-am pregatit cel mai cu amor examen pe care l-am dat vreodata. Cartea am tinut-o insa trei luni. Copiam noaptea lungi pasaje din uriasul tom. Uneori la intâmplare, ca sa descopar a doua zi ca nimic nu este intâmplator. (…) Deloc „bine temperat“, evoluând mai degraba in spiritul extrem al solstitiilor decât in al placidelor echinoctii, sturlubatecul magistru gaseste, in ciuda aparentelor, deseori, tonul detasarii senine. Din punctul meu de vedere, multe din judecatile lui sunt definitive. Erorile dau farmec intregului.“
Revistele care cuprind asemenea texte trebuie pastrate dupa incheierea lecturii. Sunt reviste de colectie. Pot fi asezate si in biblioteca, pentru ca au nu numai formatul, ci si rezistenta in timp a unor carti.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper