Reforma sanitara: eveniment istoric si… victorie piriana

Un articol de DUMITRU RADU POPA


Mi-aduc aminte, din copilarie, de povestea cu Baba Rada. Ea suna cam asa. La scoala elementara, cam prin clasa a treia, invatatorul le spune copiilor ca trebuie sa faca fapte bune, sa ajute oamenii necajiti, pe saraci si pe batrani. Lectia pentru data viitoare era ca fiecare copil sa raporteze o fapta buna facuta in rastimp.

La momentul potrivit, Petrisor ridica mina si explica invatatorului ca a ajutat-o pe Baba Rada – cunoscuta batranica nevolnica ce-si trecea timpul prin fata Liceului – sa treaca strada. Invatatorul e in delir, da pe Petrisor de exemplu: da, asta este adevarata intelegere a ceea ce inseamna  o fapta buna! Vine randul Mariucai care, cu emotie in glas, explica cum… a ajutat-o pe Baba Rada sa treaca strada! La fel Gicu, Anastasia si Fanel. Delirul invatatorului capata dimensiuni mai pamantene, pana cand, realizand ca intreaga clasa o ajutase pe Baba Rada sa treaca strada isi exprima uimirea, explicand ca nu era nevoie de atata forta tanara pentru o asa de mica binefacere. Iar atunci, clasa raspunde in cor: „Nu, ca Baba Rada nu voia sa treaca strada!“
Nu am nicio intentie sa minimalizez momentul istoric al semnarii ca lege a Reformei Sanitare, un act prin care 32 de milioane de americani, din cei aproape 50 de milioane fara asigurare medicala, vor avea acces la ea. Din punct de vedere tehnic, acest numar va fi acoperit incepand cu anul 2014, deci in 5 ani, cum e si firesc in cazul unei reforme atat de profunde, care modifica o intreaga miriada de legi premergatoare si subsecvente. Cand legea isi va manifesta implementarea deplina, 95% din americani vor avea asigurare medicala, in comparatie cu numai 83% cit se bucura astazi de ea. Cei priviti de aceasta reforma nu numai ca vor avea acces la sistemul de asigurare medicala, dar vor fi chiar obligati sa o aiba, in mod contrar avand sa plateasca o amenda contraventionala (o relativa exceptie ii priveste pe cei foarte saraci). Tot intre stipulatiile noii legislatii se prevede ca nicio companie de asigurare medicala nu va mai avea dreptul, chiarincepand din acest an, sa stabileasca un barem de dolari limita anual si pe viata sau sa refuze asigurarea copiilor cu probleme medicale pre-existente, ori sa anuleze polita de asigurare a persoanelor cu maladii grave sau terminale. Parintii vor fi de acum in stare sa-si tina copiii sub asigurarea medicala de familie pana la varsta de 26 de ani (in loc de majorat). In plus, alte zeci de stipulatii mai de detaliu vor privi interzicerea folosirii fondurilor federale pentru acoperirea avorturilor, a unor proceduri chirurgicale estetice, de asemenea vor pune capat unor forme de discriminare in privinta politelor de asigurare ale femeilor sau ale celor ajunsi la varste deosebit de inaintate. (In ultimul moment, si pentru ca sa-si poata atrage simpatia celor pro life din propriul partid, Obama a facut un compromis, promitind promulgarea unui Ordin Executiv Prezidential care sa nu permita folosirea niciunor fonduri publice in genere pentru avorturi).
Ca un lucru pozitiv, noua legislatie va acorda subsidii si va colecta taxe minime de la muncitorii cu salarii mici acoperiti de programul guvernamental Medicaid. Tot incepand din 2014 va exista posibilitatea de a opta pentru planul cel mai convenabil subventionat federal chiar si dincolo de granitele propriului stat. Antreprize cu mai mult de 50 de angajati care nu ofera acoperire medicala vor fi obligate sa o faca, primind anumite credite de la stat (altfel vor fi substantial amendate).  Companiile de asigurare vor fi de acum obligate sa arate clar cum cheltuiesc contributia individuala a celor asigurati: cel putin 80% – 85% trebuie sa fie folosit pentru ingrijirea medicala si numai restul pentru salarii si costuri administrative.
Daca sunt atatea lucruri rezonabile in aceasta istorica Reforma, de ce a fost ea tergiversata atat, de ce a produs o clara ruptura intre cele doua partide pe de o parte, intre Casa Alba si poporul american, pe de alta – in asemenea masura incat presedintele Barak Obama a atins cea mai joasa cota de popularitate si incredere de la alegeri pana acum?
In primul rand, americanii vor acces la asigurare medicala dar sunt teribil de alergici la obligativitate. Si aici intervine povestea cu Baba-Rada: ea vrea sa fie ajutata sa treaca strada, dar nu fortata. Si, pe urma, de ce guvernul federal sa capete monopolul asigurarilor medicale? E cunoscut ca mai toate business-urile conduse exclusiv de guvernul federal sau de stat (posta, circulatia publica, invatamantul de stat, spitalele publice etc) – practic, unde nu exista emulatie, concurenta – ofera servicii de calitate foarte proasta, cozi imense, nemultumire generala. Baba Rada americana nu iubeste impunerea si facerea de bine cu de-a sila…, mai ales cand vine de la guvern. Exista intotdeauna o suspiciune ca Washingtonul urmareste, de fapt si altceva, nu numai binele public – asta e scris in gena politicianismului, si mai ales al celui care se indreapta, amenintator, spre forme de populism socialist, complet straine mentalitatii americane.
Intr-adevar, Obama si elita democrata a Casei Albe si-a propus, ca sa traduc o expresie idiomatica americana, sa omoare doua pasari cu o singura piatra. Din pacate, cele doua zburatoare se afla, fata de piatra, la poluri absolut echidistante, operatiunea fiind astfel imposibila fara… un sacrificiu national de proportii necunoscute, care ar putea arunca tara la marginea falimentului.
Costul Reformei este de 940 de bilioane de dolari, esalonat pe zece ani. De unde vor veni banii? Suntem in razboi pe atatea fronturi, avem datorii cu galeata! Bineinteles din taxele ce vor creste fara precedent. Prin centralizarea federala a asigurarilor medicale, Oficiul bugetar al Congresului preconizeaza ca deficitul federal se va reduce cu 130 de bilioane in primii 10 ani si cu 1.2 trilioane in urmatorii 10 ani. Analistii economici sunt insa foarte sceptici in privinta asta. Bazati pe experiente anterioare similare si pe o matematica mai putin fuzzy, ei considera ca, in afara de crearea unui extrem de costisitor sistem federal – de calitate indoielnicain privinta serviciilor sanitare, ce va restrange drepturile individuale si pe cele ale companiilor –, noua legislatie (punand in pericol sistemul de asigurare privat existent si care o sa continue sa functioneze) va reusi doar sa creeze o armata de birocrati platiti din banii publici, sa determine marirea contributiilor individuale si sa sporeasca deficitul national.
Dupa 36 de ani petrecuti sub dictatura comunista, eu cand aud de oximoroane precum subscriptie voluntara obligatorie si de trepadusi care inspecteaza si colecteaza amenzi ma apuca un amok teribil. De altfel, textul Reformei propuse ca lege are mai mult de 1000 de pagini, si pun ramasag ca multi dintre cei care chiar au votat pentru nu stiu exact ce scrie acolo. Noroc cu presa, inca libera, care ne lamureste. Mike Adams (The Health Ranger), intr-un articol intitulat „O traducere in engleza de fiecare zi a textului Reformei Sanitare“ urmareste pagina de pagina si descopera, intr-adevar, o serie de detalii ingrijoratoare, unele aproape de Kafka sau orwelliene.
O comisie guvernamentala va decide ce tratament e potrivit pentru pacient si la ce beneficiu are dreptul. Nu exista instanta de apel la hotararea Comisiei! (pagina 30). Comisarul pentru Optiuni Sanitare va decide daca anumite persoane in stare de sanatate extrem de precara mai necesita tratament, bazat pe binomul cost-eficienta! (pagina 42). Ma intreb: si daca Baba Rada nu e inca gata sa moara, o vom… obliga sa treaca strada oricum? Guvernul federal va avea acces direct, oricand, la conturile bancare ale celor asigurati (pagina 59). Toate companiile sanitare private vor fi obligate sa raporteze guvernului federal, planurile private fiind astfel controlate de guvern (pagina 84). Toate persoanele care nu au asigurare medicala acceptabila dupa baremurile federale vor fi taxate cu 2,5% din castigul anual (pagina 167) si asa mai departe, pe linia unui Big Brother care nu promite servicii de calitate, dar inregimenteaza obligatoriu si creeaza un amenintator monopol.
Nu e intamplator ca, in ciuda evenimentului considerat istoric pentru Statele Unite, poporul american e extrem de ambivalent cand nu chiar opus fatis acestui plan dictatorial si socialist, care pune si mai multe taxe pe spinarea cetatenilor, si asa loviti de recesiunea economica. Din disciplina de partid, la care Presedintele Obama a facut adesea apel in zilele fierbinti ale votului in Camera Reprezentantilor, majoritatea democratilor au votat pentru. Dupa care n-au stiut cum sa fuga si sa se ascunda ca niste iepuri, multi dintre ei anuntandu-si, asa, ca din intamplare, retragerea la alegerile din noiembrie.
Intr-un an si aproape jumatate de guvernare, Barak Hussein Obama si-a pus intregul capital politic (si nu era mic) in votarea ca lege a Reformei Sanitare. Asta cu riscul neglijarii unor probleme  stringente, ca securitatea nationala si rata ingrijorator de crescanda a somajului. A obtinut, pana la urma, victoria. Tot asa cum regele Epirului, Pirus, a izbandit asupra romanilor, dar cu pierderi pana aproape la ultimul soldat. Victoria pirica ar trebui sa-l invete pe tanarul presedinte american ca incapatanarea, spiritul politicianist de partid, lipsa de contact cu dorintele reale ale poporului american care l-a ales cu atata speranta si entuziasm sunt ingredientele ideale ale cocktailului Molotov care duce, in cele din urma, la infrangere.
Sau, daca vreti, la exclamatia: „Inca o victorie ca asta si suntem distrusi!“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper