Prevestiri de ieri in lumea de azi

Un articol de Georgiana Sârbu

Simbolismul animalelor în credintele românesti  (IV)

Nu stiu câti dintre noi mai cred in prevestirile care vin prin intermediul unor animale, pasari, obiecte. Spatiul urban contemporan a respins demult superstitiile vietii rurale. Totusi (nu va mirati!), mai sunt case pe la periferia Bucurestiului in care oamenii asteapta primavara puii de la clocitoarea electrica sau care isi cresc un purcel, fara sa ia in seama strâmbaturile vecinilor cu nasurile fine. Iar câinii si pisicile, principalii agenti ai prevestirilor, sunt peste tot. Ancheta mea mi-a demonstrat ca orasenii nu ignora semnele, de oriunde ar veni ele.
Potrivit credintelor populare, comportamentul neobisnuit al unui animal devine semn vestitor.
PISICA
Dintre toate animalele aflate in preajma casei omului, pisica are trasaturile malefice cele mai accentuate. Dar si calitatile divinatorii sunt pe masura. Trasaturile sale pozitive, benefice (caci putem vorbi si de aceasta latura, pisica aparând casa de intruziunea soarecelui, unealta diavolului), sunt umbrite de aura negativa, demonica.
Cele mai multe dintre credintele populare referitoare la pisica si la semnele prevestitoare al caror principal agent este ea sunt puse in relatie cu aceasta aura negativa. De aceea, pisica e considerata un vestitor al maleficului, de rau augur. Sintagma frecventa in care-i apare numele este „pisica – semn rau“.
Chiar simpla prezenta la casa omului e un posibil rau, potrivit credintei „Pisica aduce rau la casa omului“(1) . Moartea sau disparitia pisicii de la casa stapânului sunt tot semne rele: „Când la casa gospodarului mor mâtele ori fug, e semn rau“(2) . Semne de moarte sunt considerate „mieunarea necontenita si spurcarea mâtelor in casa, unde se afla un bolnav sau momentana lor perire“(3) .
Totusi, „semnificatia actelor sale nu e intotdeauna clara, elocventa; ele pot fi citite si intr-un sens si in celalalt. O pisica neagra care-ti taie calea sau care ti se oploseste in casa poate fi si de bun augur si de rau augur; tot astfel, daca mâta pleaca, faptul acesta este fie un semn rau, de moarte, fie un prilej de bucurie: o data cu ea s-a dus si nenorocul ori saracia casei /…/“(4). Discutia asupra ambivalentei pisicii poate fi prelungita, deoarece atributele sale contradictorii apar si in alte credinte: „Sa nu iei la casa mâta neagra, ca tii pe dracul in casa“(5) , dar si „Mâta ori motan negru, cucos negru si câne negru aduc bine la casa“(6) .Chiar daca negrului i se atribuie un simbolism funerar, deseori malefic, nu putem ignora insusirile apotropaice legate de aceasta culoare.
Pe oameni ii sperie legatura pisicii cu diavolul. Geneza pisicii se datoreaza necesitatii de a salva lumea de raul pe care soarecele e pe cale sa-l faca (distrugând corabia lui Noe)(7) , fiind asadar benefica datorita faptului ca salveaza corabia si, implicit, lumea. Insa, inghitind soarecele „pisica s-a lasat patrunsa de substanta draceasca si s-a transformat, pe nesimtite, intr-o vietuitoare consacrata dracului“(8). Prezenta demonicului se amplifica, se accentueaza, de unde si credintele ca ea e o prietena si o sluga a dracului:
„Pisica e prietena cu dracul /…/ când trazneste, acesta se ascunde sub ea“(9) .
„In Vâlcea se zice pisicilor care sunt slabe: ce pacatele sunt asa costive, ca n-o fi arat dracu cu ele? Se crede ca el ara cu pisicile si cotofenele“(10). Sintagmele urmatoare, referitoare la statutul pisicii, selectate din vorbirea populara, dovedesc si ele legatura acesteia cu dracul: „diavolul de mâta“, „mâta dracului“, „Satana de mâta“(11.
Pornind de la aceste atribute negative, pisica reprezinta o aparitie cobitoare, un semn rau. De multe ori ea este aceea care vesteste prezenta necuratului:
„Când se scârnaveste mâta pe sub pat ori dupa usa, e semn ca nu-i curat in casa“(12);
„Când mâta miorlaie noaptea, nu-i curat in casa“(13) .
Fiind considerata o incarnare a demonicului, pisica nu se cheama noaptea in casa daca lipseste si nici nu i se da drumul in casa, deoarece necuratul poate intra o data cu ea.
Semn rau este si atunci când iti iese in cale – când o intâlnesti in drum, se recomanda sa mergi trei pasi inapoi, apoi sa scuipi in spatele tau de trei ori (14) –, dar si vederea unei pisici moarte e considerata un semn rau, chiar prevestitor de moarte(15).
Pisicile, in special cele negre, mai sunt considerate si intrupari ale piezei rele(16), dar si ale strigoilor. Mai mult, pisicile pot produce schimbari nefaste: daca un mort este lasat nepazit (sau chiar un bolnav, un muribund), si o pisica trece peste el sau pe sub el, acesta se va transforma in strigoi, negasindu-si linistea, tulburându-i pe cei apropiati(17).
Rautatea si viclenia sunt trasaturi constante ale pisicii, sustin o mare parte din credintele populare referitoare la aceasta. De la aceste trasaturi a luat nastere si porecla „mâta blânda“, (prescurtare a zicerii „mâta blânda zgârie rau“) atribuita, dupa cum spune I. A. Candrea, „omului fatarnic, care, ca si pisica, cu o mâna te mângâie, si cu alta te zgârie“(18) .
Ea este reprezentata si ca un animal „neprieten“ omului, urându-l si dorindu-i raul: „pisica e dusmana, necredincioasa, vrea raul stapânului, sa orbeasca (sa moara) toti ai casei ca ea sa le poata lua mâncarea din mâna“(19) .
Lacomia si rautatea o indeamna sa se roage sa „moara stapânii“ (alteori sa ramâna doar o baba, careia ii va lua mai usor „imbucatura“(20) ), si face tot posibilul pentru a-i aduce raul si pe lumea cealalta: „e vicleana, manânca cu ochii inchisi ca pe lumea cealalta sa poata jura ca stapânul nu i-a dat de mâncare“(21). Uneori, in unele povesti, aparitia pisicii este legata chiar de aceasta trasatura a sa, rautatea. Astfel, pisica este metamorfoza unei neveste care nu a vrut sa ajute o batrâna urmarita de hoti; batrâna o blesteama pentru ca a fost rea si a tradat-o.(22)
Aura malefica a pisicii mai este intarita si de credinta ca ea apare in ritualurile vrajitoresti(23) . De multe ori se crede ca ea insasi poate fi o vrajitoare: „Acest animal cu fizionomia grava si tacuta, cu ochii scânteietori, ascunde de multe ori vreun demon ori vrajitor“(24) . Este motivul pentru care in Europa secolului al XVIII-lea pisicile erau „pedepsite“ in diverse procesiuni. Daca la noi exista datul in tarbaca (in jujau) al câinilor, la francezi si nemti exista Faire le chat sau Katzenmusik, procesiuni organizate inainte de Postul Mare, când pisicile erau torturate sau arse pe ruguri, spânzurate de funii, in functie de „preferintele“ multimii dezlantuite: „Desi aceasta practica varia din loc in loc, elementele principale erau aceleasi pretutindeni: un feu de joie (foc sarbatoresc), pisici si o atmosfera de hilara vânatoare de vrajitoare“(25).
In Sapânta (Maramures), oamenii sunt convinsi ca atunci când visezi pisica care te zgârie sau care te musca, cineva iti face vraji(26) .
„Citirea“ semnelor prevestitoare legate de pisica poate merge in mai multe sensuri.
Pisica nu este intotdeauna un „semn rau“, iar prezenta ei nu e legata numai de prevestirile de moarte. Pisica e principalul prevestitor al venirii oaspetilor, dar si al fenomenelor atmosferice:
„Când si-a linge mâta labele, vin oaspeti in casa“;
„Când se suie mâta pe cuptor, au sa vie oaspeti“(27) .
Tot pisica este cea care da de veste atunci când vremea se va schimba, când va fi cald sau când va fi frig, când va ploua sau când va fi viscol. Sunt semne ca va ploua:
„Când mâtele se ling pe cap“;
„Când mâta toarce“;
„Când mâta isi ascute unghiile de stâlpul hornului sau in alt loc“(28).
„Când se lea sse spalat pisica, vesteste ploaie“(29).
Semne de vreme buna:
„Când doarme mâta pe pat, are sa fie cald“;
„Când mâta-si spala fata si se uita la fereastra, e semn de vreme buna“.(30)
Semne de vreme rea si viscol:
„Când se vâra mâta in soba, sau in cuptor, ii a frig“;
„Daca zgraptana mâta la usa va urma mare frig“;
„Mâtele de alearga prin casa si se joaca, ii a viscol“.(31)
„Când zburd mâtele e vreme rea, are sa vremuiasca“.(32)
Numai pentru ca ne anunta schimbarile vremii si tot este suficient sa o tinem in preajma casei si sa o protejam. In plus, omul care omoara pisica (sau câine) are o aspra pedeapsa pe lumea cealalta: „De omori câne sau pisica, pe ceea lume il manânci putred toata saptamâna, si când mergi sâmbata la apa, se face din nou“(33). Iar cine scuipa pisica, o va linge pe lumea cealalta(34).
Indiferent de valorile care i se atribuie, negative sau pozitive, malefice sau benefice, nu putem ignora calitatile care fac din pisica un animal prevestitor; datorita semnelor aduse la casa omului, o putem considera, totusi, un apropiat al omului, daca nu un prieten al acestuia.

NOTE:
1. A. Gorovei, Credinte si superstitii ale poporului român, Editura Grai si Suflet, Bucuresti, 1995, p. 138.
2. Ibidem.
3. S. Fl. Marian, Inmormântarea la români, Ed. Grai si suflet, Bucuresti, 1995, p. 7.
4. M. Coman, Bestiarul mitologic românesc, Bucuresti, Ed. Fundatiei Culturale Române, 1996, p. 74.
5. A. Gorovei, op. cit. , p. 138.
6. Ibidem.
7. Potrivit legendelor populare, pisica s-ar fi nascut din manusa aruncata de Noe ori de Dumnezeu, in urma soarecelui, creatie a diavolului, trimis pe corabie sa-i roada peretii. In alta varianta, pisica ia nastere in circumstantele povestii de dragoste dintre Satan si Eva. Satan se preface intâi in sarpe, apoi in soarece, pentru a insela vigilenta lui Adam si a se urca pe corabie. Adam arunca o manusa care se preface in pisica si manânca soarecele (T. Brill, Legende populare românesti, Bucuresti, Ed. Minerva, 1981, p. 453).
8. M. Coman, op. cit., p. 73.
9. I. Muslea, Ov. Bârlea, Tipologia folclorului. Din raspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Bucuresti, Ed. Minerva, 1970, p. 279.
10. Gh. Ciausanu, Superstitiile poporului român, p. 22.
11. T. Pamfile, Povestea lumii de demult, Bucuresti, Ed. Paideia, 2002, p. 103.
12. A. Gorovei, op. cit. , p. 138.
13. Ibidem, p. 139.
14. Credinta impartasita de Tatu Valentina, 32 ani, sat Radu Voda, jud. Giurgiu (ancheta, august 2002).
15. „Când vezi o pisica moarta scuipi de 3 ori spre ea si zici : Ptiu, ptiu, ptiu, parul tau sa putrezeasca si al meu sa infloreasca!“, inf. Tatu Valentina, 32 ani, sat Radu Voda (ancheta, august, 2002).
16. „Mâta neagra poate de asemeni intrupa Piaza rea, ca sa aduca pagube unei case“, T. Pamfile, Mitologie româneasca, Bucuresti, Ed. Grai si suflet – Cultura nationala, 2000, p. 71.
17. v. T. Pamfile, op. cit., p. 99; I. Nicolau, C. Huluta, Credinte si superstitii ale poporului român dupa Artur Gorovei si Gh. F. Ciausanu, Bucuresti, Ed. Humanitas, 2000, p. 219
18. I. A. Candrea, Lumea basmelor (cap. Poreclele la români), Bucuresti, Ed. Paideia, 2001, p. 151.
19. I. Muslea, Ov. Bârlea, op. cit., p. 279.
20. T. Brill, op. cit., p. 430.
21. I. Muslea, Ov. Bârlea, Ibidem, I. Nicolau, C. Huluta, op. cit., p.162.
22. T. Brill, op. cit., p. 453.
23. „Se fac vraji cu par de pisica neagra“, I. Nicolau, C. Huluta, op. cit., p. 219.
24. Gh. F. Ciausanu, Superstitiile poporului român, Bucuresti, Ed. Socec, 1914, p. 338
25. R. Darnton, Marele masacru al pisicii, trad. Raluca Ciocoiu, Ed. Polirom, Iasi, 1998, p. 78
26. „Când visezi pisica ca vine asa spre tine sau ca te musca si te zgârie, e semn ca cineva iti face vraji“, Inf. Maria Sapintan, 71 ani, Sapinta (ancheta, iulie, 2002).
27. A. Gorovei, op. cit., p. 138.
28. Ibidem, p. 266, 267.
29. Gh. F. Ciausanu, op. cit., p. 338.
30. A. Gorovei, op. cit., p. 263.
31. Ibidem, p. 261, 262.
32. E. N. Voronca, Datinile si credintele poporului român, Ed. Polirom, Iasi, 1998, vol. II, p. 295.
33. Ibidem, p. 266.
34. I. Nicolau, C. Huluta, op. cit., p. 219.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper