Imnul politic – ritual si propaganda

Un articol de ADRIAN GEORGESCU

Istoria secolului al XX-lea a consemnat ascensiunea fulminanta a ideologiilor extremiste, atât de dreapta, cât si de stânga, ambele constituind fundamentul unor schimbari politice si sociale radicale pe scena Europei. Dintre acestea, impunerea comunismului si a nazismului/fascismului sunt, fara indoiala, proeminente, cele doua ideologii reusind ca numai in câteva decenii sa modifice harta lumii, sa determine izbucnirea Celui de-al II-lea Razboi Mondial si, poate chiar mai nociv, sa convinga grupuri imense de indivizi sa actioneze conform unor premise aberante.
Muzica si propaganda
Presiunile au jucat un rol esential, alaturi de crimele impotriva opozantilor si de amenintarile fata de toti ceilalti posibili disidenti, insa o contributie importanta a fost adusa si de propaganda, ale carei „merite“ nu pot fi negate la o analiza atenta. Literatura, muzica, teatrul sau sportul, toate au fost puternic inseminate cu mesajele celor care se aflau la putere, cu scopul obtinerii sprijinului popular. Aceasta arta a convingerii pe cale pasnica a avut un impact considerabil, creând imagini false si mituri, adeseori fara o sustinere reala, masurabila in practica.
Imnul politic este unul dintre elementele de baza ale propagandei (de data aceasta cu sens neutru, in definitiv fiecare grupare politica semnificativa dispune de o astfel de creatie muzicala). La modul ideal, acesta trebuie sa contina mesajele de baza ale partidului, precum si un indemn credibil la a sustine si/sau a te alatura actiunilor sale. In practica, situatia nu se prezinta intotdeauna in acest fel, ceea ce conduce, de fapt, la atragerea multor indivizi straini de orientarea reala a formatiunilor.
Das Horst-Wessel-Lied
Având titlul original „Die Fahne Hoch“ („Steagul sus“), imnul „Das Horst-Wessel-Lied“ a fost compus in martie 1929 de catre Horst Wessel si a servit, dupa ajungerea la putere a lui Adolf Hitler la 30 ianuarie 1933, drept parte secundara a imnului national al Germaniei, „Deutschland uber alles“, fiind mentinut pâna la prabusirea celui de-al Treilea Reich in mai 1945. Ca imn al NSDAP acesta a functionat intre 1930-1945. Cântecul pare sa aiba o forta impresionanta la nivel emotional si astazi, fie cu raspuns favorabil sau nefavorabil, in comunitatea germana care a avut ocazia sa traiasca in perioada dictaturii hitleriste. Incepând cu cea de-a doua jumatate a anului 1945, intonarea cântecului, chiar si cu un text modificat, reprezinta o fapta incriminata de codul penal german si austriac, exceptie facând scopurile educationale.
Horst Wessel, comandant al SA, districtul Friedrichshain din Berlin, a fost ucis de catre un membru al Partidului Comunist in februarie 1930 si transformat, prin contributia lui Joseph Goebbels, in martir al cauzei naziste. Cântecul a fost auzit pentru prima data la inmormântarea sa, fiind utilizat apoi de catre SA in cadrul paradelor. In data de 19 mai 1933, printr-o lege speciala, Adolf Hitler a recunoscut „Das Horst-Wessel-Lied“ drept simbol national. In anul urmator a fost introdusa regula conform careia cei prezenti la intonarea imnului erau obligati sa ridice bratul drept si sa salute in maniera impusa de Hitler la auzul primului, respectiv celui de-al patrulea vers din fiecare strofa. O dovada a acestui tip de manifestare o constituie si filmul lui Leni Riefenstahl, „Triumful vointei“(1935), la finalul caruia liderii nazisti pot fi vazuti cântând impreuna imnul partidului.
Importanta Kampfliedului
Inainte de a analiza efectiv structura si mesajul imnului, trebuie evidentiat rolul cântecului de lupta nazist in cadrul Sturmabteilung (SA sau „camasile maro“). Practic toate sau aproape toate cântecele intonate in SA erau Kampflieder, ale caror autori faceau parte din miscare. Luând in considerare ca mass-media nu era inca extrem de dezvoltata, Kampflied-ul trebuia sa disemineze filosofia si tintele oricarei organizatii politice (in acest caz NSDAP, Partidul Muncitoresc German National Socialist), adeseori facând uz de clisee si sloganuri cu priza sigura la publicul larg aranjate pe ritmuri dinamice, puternice. Hans Bajer afirma: „Cel mai eficient mod de propaganda pentru SA era Kampflied-ul. Oricând un Sturm marsaluia in zonele «rosii» ale orasului sau duminica in sate, intreaga asezare era vrajita de interpretarea coloanelor maro“(1).
Mesajele transmise prin cântece erau gândite in asa fel incât sa aiba impact asupra unei parti cât mai consistente a comunitatii si sa ofere o alternativa viabila la situatia haotica din timpul Republicii de la Weimar. Acelasi Bajer marturisea: „Cea mai importanta functie a Kampflied-ului era sa informeze publicul la momentul respectiv despre miscarea lui Hitler, sa ii ofere o noua credinta“ (2). In special spre sfârsitul perioadei Republicii de la Weimar, cântecul de lupta era intruchiparea „cântecului in actiune“ (Lyrik im Einsatz, dupa denumirea data de NSDAP). Horst Well, afirma diverse surse, era constient de forta Kampfliedului, succesul gruparii Sturm 5 fiind foarte mare, depasind toate celelalte Sturms din zona Berlinului.
Desi cântecul a fost compus in martie 1929, prima versiune tiparita a textului a aparut abia sase luni mai târziu intr-un supliment al ziarului „Der Angriff“, nr. 38, la Berlin, pe 23 septembrie 1929, intitulându-se „Der Unbekannte SA-Mann“. Textul a fost numit „Die Fahne hoch!“.
Ca orice imn national (in definitiv a jucat acest rol timp de 12 ani), compozitia lui Horst Wessel adopta un stil sau, mai degraba, un ton asemanator celui religios, ritualic. In cadrul textului raportarea la grupul nazist si la Hitler, conducatorul mesianic, se face in mod asemanator cu raportarea la divinitate in religii. Ideea de natiune aici este mascata si se identifica, in mod interesant, practic cu grupul de sustinatori ai NSDAP. Pentru a se realiza aceasta distinctie clara intre „noi“ si „ceilalti“, esentiala imnului de acest tip, sunt prezentati dusmanii. Acestia sunt „die Rotfront“, mai exact gruparile paramilitare comuniste, impotriva carora au luptat trupele SA de-a lungul existentei lor, sau reactionarii, partidele conservatoare si guvernul liberal-democrat din perioada Republicii de la Weimar.
Simbolurile prezente in text sunt cele usor identificabile de catre oricine, anume „steagurile“ si „svastica“. Promisiunile catre populatie, prezente in discursurile dure, ale lui Hitler se regasesc in versul: „ziua libertatii si pâinii rasare“. Interesanta este si referirea, de asemenea indirecta, la problemele implicate de Tratatul de la Versailles, anume: „ziua servitudinii noastre va lua sfârsit curând“. Aici mesajul nazistilor a reusit sa aiba un impact puternic datorita similitudinii dintre modul in care acestia priveau implicatiile tratatelor de la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial si conceptia majoritara a populatiei. Dupa cum s-a afirmat in nenumarate rânduri, succesul lui Hitler a fost posibil si (sau mai ales) datorita incercarii de ingropare a Germaniei dupa infrângerea sa in razboi. Nu in ultimul rând, elementul supranatural apare in prima/ultima strofa – anume camarazii cazuti in lupta sunt prezenti, in spirit, in rândurile SA.
Putem observa, deci, ca versurile nu contin decât un numar foarte mic de mesaje/idei, utilizând un limbaj simplu si imagini care puteau fi recunoscute cu usurinta de catre cetatenii germani. Daca la inceputul luptei pentru putere un astfel de text servea atragerii sprijinului popular pentru NSDAP, dupa victoria din alegeri si instaurarea treptata a lui Hitler ca dictator „Das Horst-Wessel-Lied“ urmarea pastrarea, stabilizarea situatiei. Numele cântecului a fost promovat in aceasta forma, diferita de cea originala de „Die Fahne Hoch!“ pentru a crea si consolida mitul martirului nazist, ucis in lupta pentru eliberare contra dusmanului – in acest caz, gruparea comunista. Miscarea lui Goebbels s-a dovedit a fi de succes, intrucât impactul asupra maselor a fost sporit. De mentionat si faptul ca suplimentul cotidianului „Der Angriff“, unde a fost publicat textul pentru prima data, purta numele soldatului necunoscut. Astfel Horst Wessel a fost transformat in simbol al luptei pentru libertate, o libertate pe care populatia germana majoritara o resimtea drept necesitate dupa Primul Razboi Mondial. Totodata esecul Republicii de la Weimar si criza economica profunda vin sa sustina mesajul nazist al zilei in care „pâinea“ (simbol al prosperitatii in acest caz) va reveni in viata germanilor.
Dusmanul e peste tot
Interesant este faptul ca mesajul antisemit lipseste in imnul partidului nazist. Cu toate acestea, aparitia imaginii Dusmanului putea fi asociata, in definitiv, cu oricare dintre cei contra carora NSDAP lupta. Explicit se remarca Partidul Comunist, insa, odata cu anihilarea acestuia, exista numai un pas de la anti-comunism la anti-semitism. Daca aplicam teoria de sorginte lacaniana expusa in mai multe rânduri de Slavoj Zizek, putem afirma ca Dusmanul se identifica permanent cu cel care se opune/fura „jouissance“-ul poporului german, al carui reprezentant se voia a fi Adolf Hitler, astfel incât in momentul initial acesta era grupul comunist, pentru ca mai apoi sa fie evreii, invinovatiti de problemele majore ale tarii.
Ritmul cadentat, melodia si interpretarea eroica au avut un impact pozitiv asupra ascultatorilor. Aceste elemente au oferit, impreuna cu ideile expuse in versuri, senzatia nevoii de sustinere si implicare alaturi de SA (deci NSDAP) intr-o lupta mareata care avea sa redea libertatea si bunastarea Germaniei. Purificând-o pe aceasta din urma de elementele nocive, precum comunistii (si mai apoi evreii), se putea, deci, crea o societate libera, edenica. Melodia, desi sobra si inaltatoare, imprima o atitudine pozitiva, vizând influentarea emotionala a auditoriului. Dupa cum am vazut mai sus, creatia se muleaza perfect pe ideea lui Hitler de uniune sentimental-emotionala a maselor, pe impresionarea acestora prin orice mijloc posibil, pentru a le atrage de partea unei anumite cauze.

Esential pentru doctrina hitlerista era conceptul de Gemeinschaft (comunitate), viata colectiva a rasei ariene, cumva potrivita exact modelului de luptator SA. Personajul principal colectiv al imnului este, in definitiv, gruparea militara capabila de a salva natiunea germana. Extrapolând, in societatea ideala nazista fiecare individ ar fi facut parte de facto din colectivitatea devotata propriei eliberari. Adolf Hitler afirma in acest sens in 1933: „Arianul nu atinge nivelul maxim de dezvoltare prin calitatile sale umane, ci mai degraba in contextul disponibilitatii sale de a-si pune capacitatile in slujba comunitatii sGemeinschaftt. Goana dupa conservarea de sine atinge forma ei cea mai nobila in el atunci când acesta isi subordoneaza de bunavoie individualitatea vietii colectivitatii si, când soseste momentul, face sacrificiul suprem. (…) A iti devota intreaga viata existentei comunitatii este gloria incoronata a tuturor ideilor de sacrificiu.“ (3)

NOTE:
1.Hans Bajer, „Zur Geschichte des ersten SA-Liederbuches“, Völkische Musik-Erziehung, 1939, p. 586 (Cf. G.Boderick)
2.Ibidem, p. 587
3.Adolf Hitler, Mein Kampf, 1933, pp. 326-327 in Terrel Carver & Matti Hyvarinen, „Interpreting the Political“, Routledge, London, 1997, p.128

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper