Ce ne mai vine prin e-mail

Un articol de MIHAELA GRANCEA

În ultimul timp primesc prin e-mail de la diverse persoane – prieteni, cunostinte, studenti si anonimi – asa-zise scrisori cu finalitate „patriotica“, de fapt texte xenofobe provocatoare, texte cu mesaj direct sau subliminal. Ele sunt specifice literaturii de internet si au un anumit grad de popularitate. Ma preocupa câteva dintre acestea, texte care m-au „invadat“ si care exprima false îngrijorari vizavi de imaginea de sine a românilor, fiind, în fapt, tactici mai mult sau mai putin oculte care vizeaza eludarea interesului public ori, dimpotriva, operatii de construire a creditului politic pentru organizatiile cu mesaj extremist.
„Noua Ordine Europeana“ – pentru a câta oara?
De curând am primit prin e-mail de la un istoric, ca informatie neînsotita de vreun comentariu personal, „Un document incendiar care circula pe Internet“. Este vorba despre o asa-zisa „harta a noii ordini europene“, harta provenita (cica!) din Biblioteca Legionara din Bucuresti (sa fie oare fantomatica biblioteca „Petre Tutea“?). Prima mea reactie a fost violenta. Am sters harta, am sters-o, de furie am sters-o! Apoi, deoarece am vrut sa comentez informatia, am cautat documentul pe internet si l-am gasit reprodus în cele mai neasteptate „locuri“, de la forumurile cluburilor de automobilisti la blogul senatorului PD-L Iulian Urban. „Documentul“ evalueaza niste secesiuni si reconfigurari teritorial-statale si politice europene pe care nu îmi permit sa le analizez aici si valorifica aceste mutatii în beneficiul teoriei conspiratiei. Stim ca orice proiect de acest gen, pentru a câstiga credit si legitimitate, reia si dezvolta teme mai vechi, traditia conspirationista. De asemenea, se practica tehnica „redatarii“ intentiei, a finalitatii cu scop criminal, se construiesc gradual „antecedentele“ asa-zisului plan dezvaluit de fortele vigilente, aici de Miscarea Legionara si de simpatizantii ei, se reinterpreteaza (prin modificarea contextului si prin exacerbarea declaratiilor oficiale cu referire la anumite evenimente infractionale) evenimente reale si cu un anumit impact mediatic/psihologic; si, nu în ultimul rând, produsul valorifica siturile psihologiei colective – sentimentul insecuritatii, xenofobia si rasismul. Efectul scontat si obtinut presupune radicalizarea românilor, mai ales în situatii de criza (vezi si un alt astfel de document „internaut“ – „Ne coplesesc Tiganii?!“ – care circula printre studenti). Succesul „terifierii“ este asigurat de formula clasic-predictiva: „…tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca“ (este vorba despre acea harta „veche“ pe care o reconsidera textul, o harta care s-ar fi realizat în 1992, în laboratoarele serviciilor secrete si diplomatiei americane?!).
Concret, constructia teoriei conspiratiei vehiculate de documentul popularizat de internet reia teoriile mai vechi despre Malta postcomunista (harta secesionista despre care am amintit, document care a circulat si în primii ani postcomunisti, a fost lansata de antieuropenistii care o considera emanatie a întâlnirii de la Malta1), despre necunoscutele accidentului aviatic de la Balotesti (1995), stereotipurile victimizarii românesti (România ca „prada“ a Celuilalt), discursurile postdecembriste si antieuropeniste despre „un nou echilibru pe continentul european“, respectiv despre „redefinirea sferelor de influenta“. „Harta“ actuala, harta vehiculata în blogosfera, este rezultatul combinarii informatiilor difuze si în parte veridice (vezi declaratiile de presa disproportionate, calibrate de partizanatul politic, despre încaierarile dintre clanurile interlope din Dolj2) cu informatii false provenite din documente create, în maniera mai mult sau mai putin traditionala, de anumite oficine. Astfel s-a lansat o teorie a conspiratiei care a avut ca tinta mintile credule, dar si spiritele agresive, românii care vor un tap ispasitor pentru haos si coruptie.
Paranoia si xenofobie
Eu o sa redau partea mai aberanta si, prin aceasta, cea mai vulnerabila a acestei teorii. Conform ultimului text amintit, fortele obscure care vor sa destabilizeze România doresc realizarea unei „republici a Olteniei“, „un stat tiganesc“ condus de interlopi, un teritoriu care ar cuprinde actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis. Daca despre anexarea de catre Ungaria a Transilvaniei si integrarea unei parti din Basarabia în statul român s-a mai scris si se va mai scrie, despre „o tara a tiganilor“ înca nu s-a facut atâta vorbire. De ce aceasta butaforie? De ce acest construct aberant, fara nici cea mai mica urma de credibilitate, caci unde s-a mai vazut ca un stat european sã fie condus (doar) de interlopi? Simplificarea imaginii romilor prin impunerea tiganului generic ca infractor fiziologic are, în opinia mea, ca tinta afectarea fenomenului emanciparii acestei etnii, fenomen neîncheiat de la 1848 încoace, caci el priveste nu doar fenomenele de natura juridica, ci si cele de natura socio-culturala, mentalitara chiar. Tinta o mai reprezinta si elita minoritatii etnice, elita ei culturala aflata în proces de (re)constituire. Or, pentru a minimaliza si periferiza o comunitate etnica trebuie, în primul rând, sa-i ignori si marginalizezi structura elitara si sa o substitui cu una temporara si infractionala, periculoasa pentru „linistea publica“ de lunga durata. Aceasta este finalitatea ascunsa a unor astfel de documente. Fara vreun preambul, îmbinând emotia identitara, „românismul“, informatia privata si pseudo-statisticile, „Ne coplesesc Tiganii?!“ îi considera vinovati pe romi de manelizarea tarii. Nu sunt încriminati alti factori precum subcultura urbana, incultura politica, populismul, coruptia generalizata, încercarea clasei politice de a se deresponsabiliza vizavi de reculul societatii…
Dar, în esenta, harta despre care am scris este, pâna la urma urmei, un act de propaganda extremista, caci face apel la solidarizarea românilor în jurul legionarilor care se considera depozitarii traditiilor nationaliste, legatarii unei misiuni istorice escatologice. De altfel, sentimentele intense precum ura par simple, dar ele implica, de cele mai multe ori, alchimii complicate. Caci, dincolo de orice considerente, ura este un barometru al crizelor si al culturilor, conform careia alteritatea este suspecta, identitatea celuilalt este vinovata, vinovata în absolut. Daca ura ca fenomen individual poate altera parcursul existential (implicit sufletesc) al celui care o traieste „pasional“, ca fenomen colectiv ea devine un flagel social. Observ configurarea unei astfel de realitati în jurul meu. Un episod, din trecutul recent, ma face sa cred ca ne aflam pe un astfel de „prag“ al urii.
Marginalii la o crima
Si a fost „crima de la Timisoara“ – una mediatizata anul trecut, mediatizata ca orice episod macabru, adica pâna a devenit o poveste exotica si confuza. Expunerea, însa, prin implicarea nararii si a analizei media sau prin comentariile din blogosfera, a devenit reprezentativa si pentru gândirea recenta a românilor. Povestea, grotesca în sine, presupune trei personaje negative: cuplul de studenti medicinisti (ucigasii aparent ingenui) si victima, batrânul lubric, camatar si proxenet, cel care a avut si ghinionul, vorba unui internaut, de a fi rom. Daca criminalii au beneficiat de o anumita empatie, ba chiar de acordul rasistilor de pe forumuri, victima transata ca în cazurile cu criminali în serie a devenit un pretext pentru exercitii xenofobe, rasiste (tiganul/romul apare astfel ca strainul/dusmanul din cetate, ca alteritate radicala). Episodul demonstreaza ca tragicul a fost periferizat de aviditatea mediatica, de voracitatea consumatorului cultural. Dupa ce infractiunii însesi i s-a facut, prin media, o autopsie sumara si stângace, peste caz s-au asternut indiferenta si tacerile. Odata stors de informatie si transformat într-o comedie neagra de categoria B, subiectul a sucombat si a fost abandonat. Evident, nu o sa narez despre crima, despre acea poveste macabra lipsita de personaje pozitive si situata parca dincolo de tragediile uzuale.
Laitmotivul comentariilor consta într-un rudiment al arhaicului stereotip al Asediului; astfel, un Viiper91, un ignorant de anvergura care nu are niciun fel de informatie despre istoria romilor, pare înspaimântat de un închipuit exod al tiganilor: „ce facem în privinta tiganilor… s-au înmultit exagerat de mult… singurul vinovat e Ceasca pentru ca el i-a primit în tara si le-a dat cetatenie doar pentru ca tara noastra sa fie populata… nimeni nu stie din ce popor fac parte, de unde vin, unde se duc, de unde au atâta aur… important e ca trebuie cumva eliminati… ajung sa puna stapânire peste români si sa îsi faca propriile legi… si mai rau de atât e ca noi trebuie sa ne ascundem de ei si sa fugim de frica… tot din cauza lor suntem vazuti ca niste gunoaie peste hotare…“ (poate fi trucata aceasta panica, sau ignoranta este cea care potenteaza spaima?); o anume Ana are si solutii ultraradicale si lipsite de originalitate: „Eu propun sa ne unim toate tarile din spatiul european, sa scoatem tiganii de pe aceste teritorii fiindca ne fac de râs. Nu vor sa munceasca, dar traiesc f. bine. Alungati, oameni buni, acesti mafioti în Siberia sau în Antartica ssict la munca, sa cânte manele acolo pâna s-or satura, sa-si faca dreptate si sa ne lase în pace. Sunt niste lipituri scârboase care traiesc pe spinarea noastra. Iata în ce stare am ajuns! Ne vor conduce tiganii intr-o buna zi. Asta pentru ca îi toleram si nu îi…“ (constat ca anonima forumista s-a speriat de cuvântul care, în mod dialectic, ar fi urmat, si nu l-a mai scris!). Altii cer clementa sau chiar premierea criminalilor. Astfel, forumistul „Unu“ sustine ca: „…nu-i nicio paguba. Lasati tinerii liberi, ba ar trebui si premiati“, iar Vladimir considera ca prin uciderea unui rom „s-a facut DREPTATE!!!! Trebuie lasati liberi!!!!“; un Iuda descinde direct din ruralitatea extrema: „ooo… era tzigan… cui îi pasa… da-l dreacului… asa ar trebui sa pateasca toti“. Dar „cireasa de pe tort“ a pregatit-o internautul care si-a ales pseudonimul „Românu“: „mare chestie… au taiat un tigan, nu un om!!!! ar trebui sa fie premiati, nu haituiti!!!“. Si uite asa plonjam în zona neagra a „der rumänische Selbsthass“. Da, da, am scris bine, caci, conform problematicii consacrate cu privire la „ura de sine“, „Orice om gaseste o scuza ca nu e Napoleon. Pune vina pe mediu, pe saracie, pe boala sau, daca e român, pe România“ (Emil Cioran despre „Rusinea de a fi român“, în „Schimbarea la fata a României“, 1936) …si, completez eu, pe Celalalt. Agresivitatea si orgoliile vin, pâna la urma urmei, din neputinta de a ne iubi asa cum suntem.
Cred ca nu mai are sens sa vorbesc despre responsabilitati istorice, în cazul „problemei tiganesti“ ca problema sociala. Asta ar presupune o alta punere în tema, mult mai dramatica, tragica poate. Si noi, cei mai multi dintre români, ne temem de drame, iubim doar telenovelele – chiar si „Inima de tigan“…
Un caz de segregare

De curând, tot prin e-mail, am primit de la antropologul Eniko Vincze invitatia de a semna o petitie prilejuita de o decizie a Primariei din Cluj, decizie care creeaza precedente vizavi de segregarea etno-culturala a romilor. Dar mai bine redau textul scrisorii – petitie „Împotriva ghetoizarii romilor din orasul Cluj“ (vezi http://www.petitieonline.ro/petitie-p19395057.html), cu punerea în tema aferenta:
„La sfârsitul lunii martie 2010, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Attila László, a declarat presei ca pentru a gasi o solutie pentru cei circa 1500 de romi care locuiesc pe strada Cantonului si Coastei, precum si în Pata Rât, liderii administratiei locale iau în calcul zona din aproprierea rampei de gunoi de la Pata Rât (http://www.citynews.ro/cluj/din-oras-10/primaria-muta-romii-de-la-pata-rat-cu-o-parcela-mai-incolo-77329/). Prin aceste «solutii», Clujul multicultural ramâne din nou în urma recomandarilor Comisiei Europene cu privire la desegregare si politicile de incluziune a romilor, precum si la implicarea acestora în deciziile care îi privesc – reiterate si în aceasta saptamâna cu ocazia celui de al doilea Summit European al Romilor (http://www.nieuwsbank.nl/en/2010/04/09/H007.htm).

Conform declaratiilor venite dinspre edilul Clujului, Consiliul Local a început sa analizeze un proiect de hotarâre prin care se urmareste identificarea proprietarilor de terenuri în zona Pata Rât pentru a obtine suprafata de teren necesara stabilirii cetatenilor de etnie roma de pe strazile Cantonului, Coastei si nu numai. Dincolo de neglijarea totala a pericolului segregarii etnice, nici vorba aici despre solutionarea problemei de fond cu care acesti cetateni se confrunta: lipsa proprietatii si aferenta lipsa a actelor de identitate permanente, care le-ar asigura traiul de zi cu zi. Propunerile si deciziile recente au fost luate în spiritul practicilor înradacinate ale autoritatilor locale, adica fara consultarea reprezentantilor comunitatilor de romi si fara macar atentionarea oamenilor în cauza. De mai bine de zece ani, acestia au fost surprinsi de mai multe ori prin evacuarea si mutarea lor fortata de pe un loc în altul, devenind astfel victimele segregarii rezidentiale tot mai severe, situatie care reproduce si agraveaza toate problemele cu care ei se confrunta, de la accesul la educatie scolara de calitate, prin accesul la munca decenta, pâna la discriminarea institutionala. Nici acum, precum nici alta data, organizatiilor rome nu li s-a oferit un cadru legal de discutii pe aceasta problema, autoritatile nu se consulta cu ele, iar când sunt cautate de cele dintâi, parerea acestora este neglijata. Si mai mult, desi avem persoane de etnie roma în structurile locale ale statului, precum în Consiliul Judetean si la Prefectura, dar si la Primaria municipiului Cluj, acestea nu au luat o atitudine oficiala împotriva ghetoizarii romilor din oras. Acest lucru denota ca pozitiile ocupate de ele nu sunt suficient de independente ca sa serveasca interesele celor pe care ar trebui sa le reprezinte, fiind subordonate deciziilor puterii. Atragem atentia Consiliului Local si Primariei Clujului ca noul sau proiect, fiind un proiect al ghetoizarii etnice, este o manifestare a discriminarii institutionale si astfel o grava violare a drepturilor omului, având drept consecinta cronicizarea excluziunii socio-economice si ne-recunoasterii romilor ca parte integranta a Clujului. Semnatarii acestei petitii cer stoparea urgenta a acestui proiect si elaborarea unei strategii care sa asigure pe termen lung si în mod efectiv traiul decent al tuturor cetatenilor orasului. Cluj, 11.04.2010.Pavel Doghi, presedintele Asociatiei Amare Phrala; Enik0 Vincze, profesor dr. Universitatea Babes-Bolyai, membru consiliul director Romani Criss.“
O problema care nu mai poate fi amânata
Am semnat si am citit comentariile la text si la situatie. Am gasit astfel o detaliere a contextului prin câteva informatii oferite de Paula Boarta-Domnica: „De ce nu se organizeaza o întâlnire, o dezbatere brain-storming în Pata Rât, la care sa participe reprezentantii autoritatilor locale, locuitorii din zona Pata Rât, cetateni din centrul orasului, pentru a gasi împreuna solutiile cele mai potrivite si adecvate acestei situatii delicate. Ar fi trebuit sa treaca vremea sclavagismului, când oamenii erau mutati de colo colo ca niste simple gunoaie! Oamenii care traiesc acolo îsi doresc, la fel ca fiecare dintre noi, un trai mai bun. Decenta pentru ei înseamna supravietuire la modul propriu si figurat, conditii fara de care nu se poate concepe un trai decent în functionarea societatii de azi (…) Din pacate, în Dallas szona în care traiesc acum romii, n.m.t nu exista o comunitate bazata pe interese comune, solidaritate sau apararea drepturilor. Fiecare cauta în gunoi, lupta, se calca pe sine, pentru sine, sau fiecare traieste cum poate! Oamenii de acolo au un trecut, ca si al nostru în mare parte, dar au fost mult mai devastati de caderea comunismului. Fiecare stie ce este mai bine pentru el, dar majoritatea nu are nicio sansa în a-si exprima punctul de vedere, darmite sa lupte pentru el! Asta pentru ca exista o mare mafie organizationala, institutionala, mafie reprezentata de însisi reprezentantii romilor din Pata Rât, care nu au fost alesi, ci s-au autonumit. Acestia din urma conlucreaza cu reprezentantii romi din autoritatile locale, aflati, poate la mâna românilor, pentru ca sunt minoritari.
I-am întrebat pe oamenii simpli din Dallas de ce nu fac greva. «Pentru ca nu avem reprezentant, nu ne putem organiza singuri, nu avem sustinere din exterior. Daca mergem noi de capul nostru în centrul Clujului, cine ne baga în seama?» mi-au raspuns ei! Prin urmare, sefii comunitatii continua exploatarea lor materiala si psihica tintuindu-i într-un cerc închis de unde nu pot scapa… Si, în plus, vin autoritatile care vor sa-i mute cu o parcela mai încolo, tot lânga groapa de gunoi. Îmi vine sa râd! E trist, si totusi, adevarat!
Iar copiii au cel mai mult de suferit din toata afacerea asta. Autoritatile au declarat ca nu vor reusi sa închida groapa pâna în iulie. Ce-au facut din 2007 odata cu intrarea în UE, ca sa nu zicem din ’89, dupa Revolutie? Au spalat bani! Motiveaza ca nu au bani pentru aceasta «investitie uriasa», când Consiliul Judetean a accesat din fondurile structurale europene un buget imens tocmai pentru construirea unei rampe ecologice… cred ca e tara lui Papura Voda, unde fiecare face ce vrea!“
Concluziile, în acest caz, cred ca trebuie sa-i apartina altui semnatar, lui Bogdan Calin Ciprian, fie si numai pentru faptul ca realizeaza cea mai sintetica si rationala punere în discutie: „Statutul social al romilor nu se rezolva prin izolarea acestora. Nu facem, în acest mod, altceva decât sa amânam o problema care nu mai poate fi amânata, respectiv, scoaterea din marginalitate a acestei populatii. As recomanda, de pilda, o promptitudine mult mai mare din partea institutiilor în ceea ce priveste nivelul de scolarizare a copiilor romi. Sunt necesare masuri pe mai multe niveluri (politic, economic, social, cultural, psihologic) cu bataie pe termen mediu si lung, altfel riscam sa fim martorii si sustinatorii unui clivaj social care se va adânci tot mai mult“.

Note:

(1) „În 1992, William B. Wood, geograf-sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica întelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord si zona de sud; Belgia se divide în Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe în doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei“ (am citat din documentul de pe internet).
(2). Hilara a fost conferinta de presa a generalului de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, cu referire la faptul ca „structuri de tip mafiot încearca sa destabilizeze România si sa enclavizeze sudul Olteniei“ (2000). Între timp, între clanurile mafiote au mai avut loc astfel de confruntari, evenimente care au fost departe de a destabiliza Craiova (2007, 2008, 2009), reflectând, mai degraba, neputinta sau/si complicitatea institutiilor statului în relatie cu sefii crimei organizate si, nu în ultimul rând, capacitatea televiziunilor de a transforma în epopee orice episod care priveste astfel de conflicte.

Un comentariu pentru “Ce ne mai vine prin e-mail”

  1. martie 29, 2011 la 7:51 am

    O intrebare? De ce este hilara conferinta de presa a generalului Chelaru?

    Nu inteleg. Are vreo patalama de bolnav psihic? Va intreb. Daca raspunsul este NU, ce trebuie sa faca o autoritate a statului ca sa nu fie „hilara”? Trebuie sa spuna ca totul e bine si frumos?

    Va contraziceti singura: pai daca generalul a facut acea conferinta in numele Statului Major – deci o institutie a statului – atunci cum e cu neputinta institutiilor de a opri fenomenul? Prin interventia sa, poate generalul Chelaru a oprit fenomenul de care vorbea.Stiti Dumneavoastra maruntaiele afacerii mai bine decat un general al Armatei care are la dispozitie Servicii de Informatii si resurse mult superioare?

    La care institutii va referiti ca nu au intervenit? Armata Romana nu este o institutie?

    Oricum, articolul este tendentios. Discutiile pe teme precum tigani sau enclavizare sunt mult mai complexe. Dintre toate parerile le-ati ales pe cele mai ignorante posibil pentru a arunca in derizoriu orice alt punct de vedere diferit de al Dumneavoastra.

    E ca si cum v-as vana eu toate erorile din textele Dumneavoastra, le-as scoate din context si apoi as concluziona ca aceasta revista este sub-mediocra.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper