Accidentul de la Smolensk si fisurile din democratia moderna

Un articol de CATALIN STURZA

Accidentul de avion care a decapitat elita poloneza, scrie profesorul de filozofie Adam Chmielewski în „Open Democracy“, se datoreaza concomitent comportamentului nesabuit, neglijentei oficialitatilor si fisurilor din democratia moderna.
„E o tragedie foarte mare ca o natiune sa-si piarda un lider într-un anumit eveniment, cum s-a întâmplat în cazul asasinarii lui John F Kennedy“, scrie Chmielewski; „e altceva sa pierzi mii de cetateni în acte de razboi, cum s-a întâmplat la 11 septembrie 2001. Însa accidentul de avion de pe 10 aprilie 2010, care a condus la moartea a 94 de membri din elita politica poloneza într-o padure de lânga aeroportul Smolensk din Rusia, apartine unei categorii de proportii cu totul diferite“.
Prologul acestei tragedii a avut loc cu 70 de ani în urma, în aprilie 1940, la câteva luni dupa dubla invazie a Poloniei, de catre Germania nazista si de catre armatele sovietice. Politia secreta sovietica a executat, atunci, 22.000 de ofiteri si de intelectuali polonezi, în padurea Katyn, lânga Smolensk. Masacrul a fost pus, pentru mai bine de cinci decenii, pe seama nazistilor, pâna când Mihail Gorbaciov a recunoscut, în 1990, responsabilitatea NKVD-ului. Delegatia din care faceau parte presedintele polonez Lech Kaczynski, sotia sa, Maria, si numeroase oficialitati poloneze urma sa asiste la o ceremonie poloneza în memoria victimelor, tinuta pe teritoriul Rusiei. „Acesta ar fi trebuit sa fie un act de comemorare si de vindecare“, scrie Adam Chmielewski. „În schimb, aniversarea a aruncat peste Polonia aceasta tragedie aproape de neconceput“.
Chmielewski e de parere ca, dincolo de vârsta avionului TU-154, de fabricatie sovietica, de ceata deasa si de faptul ca aeroportul din Smolensk nu era dotat cu un sistem ILS care sa permita aterizarea în siguranta în astfel de conditii, asadar, dincolo de problemele meteorologice si tehnice, exista si o serie de cauze circumstantiale ce au condus la tragedie. Se pare ca Lech Kaczynski nu ar fi fortat pilotul sa aterizeze pe ceata, desi exista un precedent în care presedintele polonez încercase sa-i impuna unui pilot sa aterizeze în spatiul aerian nesigur al Georgiei, în timpul razboiului ruso-georgian. Priceperea pilotilor polonezi nu poate fi nici ea pusa la îndoiala, desi în 2008 existase un alt precedent în care 16 înalti ofiteri ai fortelor aeriene poloneze si-au pierdut viata într-un accident aviatic.
Adam Chmielewski gaseste si o alta cauza, pe care o numeste „pretul democratiei“. Politicienii polonezi, arata el, se tem de moarte, la fel ca cei din majoritatea tarilor democratice, de mass-media si de opozitie. Ani de zile ei au vorbit în van despre necesitatea de a înnoi flota aeriana guvernamentala, însa nu s-a luat nici o decizie, de teama acuzatiei ca oficialii statului polonez s-ar bucura de „luxul unor noi avioane pe cheltuiala contribuabililor adusi la sapa de lemn“. Pe de alta parte, peste 1 miliard de dolari a fost cheltuit recent pentru cumpararea a 48 de avioane de vânatoare F-16, care stau în hangare, în Polonia, „si nu folosesc nimanui“.
„Împartasim durerea pentru aceasta tragedie groaznica“, scrie Chmielewski. „Dar suntem extrem de furiosi ca un stat democratic a putut sa-si provoace un rau asa de mare prin iresponsabilitatea sau indiferenta propriilor sai functionari de stat“.

„More Intelligent Life“: La ce se pricepe un filosof
Ce subiecte ar trebui sa abordati atunci când se întâmpla sa calatoriti, în tren sau în avion, alaturi de un filosof? Ar trebui sa va asteptati ca un filosof sa va explice sensul vietii? Ar trebui sa-i cereti sa va vorbeasca despre adevar, frumos si bine? La ce se pricepe, în definitiv, un filosof?
Anthony Gottlieb încearca sa raspunda la aceste întrebari, într-un numar din „More Intelligent Life“ (www.moreintelligentlife.com), decodând un sondaj al revistei stiintifice „PhilPapers“. Sondajul aduna raspunsuri de la 99 dintre cele mai bune departamente de filozofie din întreaga lume; peste 90% dintre acestea se afla în tari de limba engleza si în jur de doua treimi dintre ele sunt localizate în Statele Unite ale Americii.
Gânditorul cu care cei mai multi dintre filosofii profesionisti se identifica este David Hume, ales ca model de 21% dintre respondenti. Hume, unul dintre reprezentantii de seama ai iluminismului scotian, e un gânditor sceptic si agnostic, prieten apropiat al economistului Adam Smith. Pe locurile 2, 3 si 4 s-au plasat Aristotel, Kant si Wittgenstein, Platon s-a situat abia pe pozitia a 13-a, iar Socrate a ocupat, în coada plutonului, locul 21, printre modelele filosofilor de azi.
Doar 12% dintre filosofii chestionati cred ca vietile oamenilor sunt predestinate. Dumnezeu e scos din ecuatie, trei sferturi dintre respondenti declarându-se atei. Acest rezultat, arata Anthony Gottlieb, era unul previzibil. „Chiar si în America“, scrie el, „neobisnuit de religioasa pentru o tara bogata, esalonul la vârf al celor ce îsi câstiga existenta din gândit înclina spre ateism“. Un alt sondaj, realizat printre membrii Academiei Americane de Stiinte în 1998, a aratat ca doar 7% dintre acestia cred în Dumnezeu.
În contra imaginii anecdotice, se pare ca cei mai multi dintre filosofi nu pun la îndoiala existenta obiectelor fizice (în timp ce se ciocnesc, eventual, de ele). 82% dintre respondenti îmbratiseaza „realismul non-sceptic“ în legatura cu lumea exterioara, ceea ce înseamna ca accepta existenta obiectelor fizice independent de mintea care le percepe. 4.2% dintre filosofi înclina spre o conceptie idealista, conform careia materia depinde, cumva, de mintile noastre.
Filosofii de astazi mai cred ca judecata valorii artistice nu depinde numai de gustul individual; pentru 41% dintre respondenti valorile estetice sunt obiective, în timp ce pentru 34% ele sunt subiective. 56% dintre gânditorii profesionisti înclina spre „realismul moral“, conform caruia întrebarile de etica ar avea, în mod obiectiv, raspunsuri bune si raspunsuri rele.
În ceea ce priveste optiunile politice, 34,7% dintre filosofii de elita ai lumii se declara egalitarisiti iar 14,2% opteaza pentru comunitarism. Libertarienii reprezinta doar 9,8% dintre gânditori.
„Filosofia e în prezent o disciplina extrem de specializata“, scrie Anthony Gottlieb. Cineva care se ocupa, sa spunem, de probleme de etica e foarte posibil nici sa nu cunoasca terminologia folosita de logicieni si vice-versa. Asadar, daca vom astepta de la un filosof raspunsuri la marile întrebari si întelepciuni la conserva, sondajul revistei „PhilPapers“ ne arata ca vom avea mari sanse sa fim dezamagiti: pur si simplu, filosofii nu sunt interesati de sensul vietii. Daca va veti trezi lânga un filosof, într-un avion, urmati sfatul lui Gottlieb si întrebati-l, mai bine, despre filmele de la cinema.

Adauga un comentariu

Trebuie sa fiti autentificat pentru a adauga un comentariu.