Sindromul Münchausen sau despre traficul on-line cu moartea

Un articol de Daniel Sur

As putea sa va invit sa fiti partasi la suferinta mea. Sa va manifestati solidaritatea în lupta mea cu monstrul, sa dezvoltati o legatura emotionala cu un strain. Sa ma compatimiti. Iar eu as descrie cum agonizez, cum medicamentele îmi provoaca o durere sfâsietoare. As zugravi disperarea, furia, resentimentele unui artist plastic în floarea vârstei, necasatorit si fara copii, aflat pe moarte. As putea descrie toate acestea într-un blog direct de pe patul din spital.

As putea face toate acestea, dar as minti. Ar fi o poveste, o fabulatie online si-ar exista putine sanse sa descoperiti ca ati fost mintiti. Iar daca totusi minciuna ar fi data în vileag, o sa ma urâti, o sa va simtiti tradati, folositi si manipulati.

Oamenii mor tot timpul pe internet – mor din pricina unor boli, în urma unor accidente sau se sinucid. Decesele sunt anuntate, descrise si dezbatute în detaliu pe bloguri si forumuri de discutii. Autorii acestor povestiri prezinta întotdeauna lupta chinuitoare împotriva bolilor, povesti întotdeauna tragice, pline de mizerie, de multa mizerie, calamitati sau nenorociri brutale. Unele dintre aceste povestiri sunt prea tragice pentru a fi adevarate. Dar autorii sunt cât se poate de reali.
În urma unor investigatii desfasurate între 2007 si 2009, au fost descoperite în toate colturile lumii nenumaratele exemple de decese on-line false. Un user foarte activ pe un forum de tricotat, de exemplu, a fost mai degraba tentat sa-si falsifice moartea, decât sa ofere modele de pulovare. Un membru al unei galerii de arta on-line a dezvoltat o prietenie strânsa cu un homosexual în vârsta de 18 de ani, gay, solistul unei trupe rock, înainte ca el sa fie ucis într-un accident de masina. De fapt, în spatele solistul se ascundeau doua fete în vârsta de 14 ani, care au inventat în întregime aceasta biografie. Un adolescent britanic a rupt-o cu prietena lui reala pentru a se casatori cu o veche prietena online în vârsta 16 de ani. Dupa „moartea“ logodnicei on-line, a descoperit ca aleasa lui decedata traia, avea 12 ani si avea fantezii sexuale cu varul ei mai în vârsta, caruia îi trimitea fotografii prelucrate în care inventa incesturi si violuri.
O comunitate LiveJournal, cunoscuta sub numele de fake_lj_deaths, cu peste 6.000 de membri s-a angajat sa investigheze „decesele“ suspecte, raportate în retele sociale. Investigatorii sunt motivati de dorinta de a proteja cititori creduli de suferinta si decesele falsificate de prietenii imaginari. „Doar unul din zece decese se dovedeste a fi adevarat“, a declarat site-ului www.wired.co.uk  Anne Soffee, moderator la fake_lj_deaths. „Am descoperit sute de fraude.“
Motivatiile unui astfel de fals sunt aproape la fel de stranii ca fictiunile în sine. Un indiciu l-ar putea constitui socul puternic pe care îl resimte comunitatea online în fata bolii si-a mortii. Iar drept dovada stau numarul comentariilor de pe astfel de pagini personale. În timpul unei lupte de lunga durata împotriva bolii necrutatoare, proprietarul blog-ului ajunge sa fie „sustinut“ de mii de prieteni, care îi urmaresc cu sufletul la gura tratamentele si care plâng cu lacrimi reale, atunci când mor. Sunt multe cazuri când îndoliatii prieteni on-line au creat pagini web în memoria celui decedat, site-uri pe care sunt încarcate poezii sau fotografii cu cel decedat si chiar marturii care se întind pe sute de pagini. Astfel, se hraneste narcisismul si se ofera falsului atentia de care nu are parte ca persoana reala.
„Nu m-am simtit niciodata mai iubit si mai apreciat în viata mea“, a scris o falsa decedata on-line, numita „Sara“, într-o confesiune uimitor de plina de viata. „Am captat brusc atentia, dragostea, grija, preocuparea si afectiunea tuturor… Oamenii au postat mesaje în care îsi aratau interesul pentru persoana mea, mesaje despre cum se gândesc la mine si se roaga pentru mine, si atât de multe alte lucruri. Iar postura asta a devenit tot mai interesanta pentru mine. A devenit foarte atragatoare. Asa ca am decis sa continui acest joc. Nu stiu de ce, dar am facut-o.“
Orice ancheta a falselor decese online s-a întâlnit inevitabil cu „limeybean“, numele on-line al unuia dintre cele mai cunoscute falsuri, de origine din Marea Britanie si deconspirata la sfârsitul anului 2005. În vârsta de 18 de ani, Limeybean pretindea ca era fiica unor vechi imigranti din Londra, cu o istorie de familie afectata de tuberculoza. Printre altele, ea a contribuit vizibil la popularizarea lui Harry Potter în comunitatea online, dupa ce a anuntat ca scriitoarea care l-a inventat a fost diagnosticata cu aceeasi forma rara si netratabila de TBC, care i-a ucis tatal si fratele geaman.
Pe tot parcursul luptei cu boala, Limeybean a adunat un numar imens de admiratori, cititori care îsi ofereau sprijinul prin e-mail sau prin comentarii pe blog-ul ei. Uneori Limeybean purta chiar conversatii telefonice, dar pe care le însotea cu un întreg arsenal de tuberculos – accese de tuse si respiratii suieratoare. Când s-a aflat ca Limeybean a fost rapusa de boala si a murit, stire postata pe MySpace de o confidenta a ei, a existat o revarsare fara precedent de durere a numerosilor ei prieteni, atrasi de cazul ei si impresionati de lupta ei cu boala. Au existat însa si prieteni care nu s-au lasat pacaliti asa de usor. „Din perspectiva unui student la medicina, povestea lui Limeybean nu pare foarte plauzibila“, a scris pe blog-ul personal „Snellios“, dupa ce a investigat detaliile bolii lui Limeybean si în cele din urma a acuzat-o de frauda. „Daca ai o relatie cu o persoana ar fi bine sa-ti oferi beneficiul îndoielii. Cu Limeybean… a existat un moment în care probabilitatea de a spune adevarul a fost atât de scazuta, încât nu as fi crezut-o indiferent relatie mea cu ea.“
Snellios a studiat simptomele tuberculozei si a comparat avizul medical cu modul în care Limeybean îti descria boala – a ajuns la concluzia ca întreaga comunitate a fost pacalita. A publicat dovezile pe blog. „Ma simt ca un nemernic pentru ca scotocesc în ceea ce fac cei din jurul meu, dar vad zi de zi tot felul de minciuni“, a explicat el când a publicat probele. Scuzele nu au fost însa suficiente pentru a-i convinge pe toti prietenii lui Limeybean.
„Eu chiar sper ca sLimeybeant nu este acolo sus, asezata pe un nor si suspina, vazând toate persoanele care nu cred în povestea ei si o acuza ca e mincinoasa“, se poate citi un comentariu sub expunerea lui Snellios. „Eu înca te iubesc sLimeybeant, chiar te iubesc.“
În cele din urma, Limeybean a fost convinsa sa se dea jos de pe norisor si sa recunoasca ca toata povestea a fost un fals. Ea a revenit la jurnalul ei si a postat o jumatate de scuza si o jumatate de justificare care i-a înfuriat pe toti cei care au crezut-o. „Mii de scuze“, si-a început Limeybean postul. „Sa fie foarte clar, eu nu am stiut ca lucrurile vor merge într-o astfel de directie. Intentia mea de la început nu a fost sa ma „omor“, însa am vrut sa dispar si acest mod a mi-a fost cel mai la îndemâna. Ca sa fiu sincera, întotdeauna am avut o problema atunci când a trebuit sa spun adevarul pe blog.“
Ea a continuat: „Dupa ce mi-am dat seama ce efect are curajul meu în a înfrunta boala asupra oamenilor, am folosit-o apoi ca model pentru toti cei care se aflau într-o situatie asemanatoare… minciuna a fost folositoare la ceva, nu-i asa? Cât de rea este o minciuna care va ajuta?“
Putini comentatori si-au manifestat întelegerea: „La naiba, nu pot sa cred! Nu stiu care sunt cuvintele adecvate pentru a te descrie. Ai ranit atât de multi oameni prin ceea ce ai facut! Ti-ai mintit prietenii! Esti o persoana îngrozitoare“.
Desi Limeybean si-a sters jurnalul si un alt utilizator, care nu are legatura cu aceasta afacere, foloseste acum acest profil, cazul a devenit emblematic pentru decesele on-line false. Multe dintre caracteristicile înselaciunii lui Limeybean reapar în nenumarate alte cazuri, mai putin sofisticate si mai usor de detectat.
Totul începe de obicei când un blogger dezvaluie ca a contactat o boala, urmata de o descriere a declinului treptat al sanatatii. Aproape de fiecare data, „pacientul“ are acces nelimitat la un computer conectat la internet, aflat chiar lânga patul de spital. Alternativ, falsii mai sunt „ucisi“ într-un oribil accident, de cele mai multe ori într-un accident de masina. Înainte de moartea lor, prietenii apropiati sau rudele sunt puse la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat. În plus, cu totul întâmplator acestia cunosc parolele blog-urilor protejate si, îndoliati, anunta disparitia lor unui grup de straini anonimi.
Unii dintre falsi afiseaza un grad remarcabil de rezistenta, iar fictiunea se întinde pe mai multe luni, oferind o descriere detaliata si agonizanta a starii de sanatate. Detaliile pot introduce contradictii usoare si, în timp, oricine poate depista înselaciunea, însa prietenii sunt dispusi sa treaca peste neconcordante si sa ierte. Oricum nu sunt pregatiti sa sune la firmele de pompe funebre, spitale sau, în cazul deceselor, sa studieze necrologurile din ziarele locale.
Într-un caz uluitor, o femeie numita „dancediva81“ s-a alaturat grupurilor online de parinti. Dupa mai multe saptamâni în care a interactionat cu utilizatorii acestui grup, femeia si-a publicat pe blogul personal modul în care copilul ei a suferit mai multe crize de sanatate si ca a fost diagnosticat cu insuficienta pulmonara. Mai mult, ea a oferit detalii exceptionale despre dilema în care se afla: medicii i-au spus sa decida daca doreste sa opreasca aparatele care-l mai tin în viata. „Ei l-au deconectat de la aparatul care îl ajuta sa respire, dar eu i-am obligat sa-l conecteze la loc. Nu am putut sta acolo si sa vad cum moare copilul meu. E copilul meu …. Doamne. Nu pot face acest lucru.“
În ciuda tragismului acestui caz, un numar de detectivi de la fake_lj_deaths i-au scotocit în arhiva blogului si au constatat ca dancediva81, în trecut, facuse referire la un copil cu un alt nume si de alt sex. Asa au descoperit ca dancediva81 avea în grija un copil „real“, o fata, dar ca asistenta maternala si avusese neplaceri cu politia, fiind investigata în urma unor acuzatii de frauda.
De multe ori, falsii sunt mai dificil de urmarit. Multe bloguri sunt restrictionate, astfel încât doar prietenii le pot accesa. Când sunt prinsi autorii fraudei fie pur si simplu pleaca, fie sunt suficient de smecheri încât sa deturneze dovezile sau reapar ca un alt personaj, în alta parte.
Multe dintre povestile on-line despre moarte si suferinta sunt în întregime opere de fictiune, pseudo-sinucideri prezentate drept catastrofe din viata reala. Unele sunt moduri de a atrage atentia celorlalti, unele sunt rezultatul a ceva mai grav, iar alte povestiri sunt rezultatul unei tulburari psihice moderne unice provocata de interactiunea cu internetul si cunoscuta sub numele de sindromul Münchausen.
„Cred ca explicatiile sunt mai ample decât o simpla metoda de a atrage atentia celorlalti, sustine dr. Marc Feldman, profesor la Universitatea din Alabama, cel care a studiat cazurile de tulburari nefiresti provocate si cultivate de internet. „În unele situatii, deceptiile sunt atât de intense si sfâsietoare, încât cred ca exista elemente indubitabile de sadism.“
În cartea sa Playing Sick, aparuta în 2004, dr. Feldman a catalogat aceasta tentatie fictionala de a inventa povesti on-line despre moarte si suferinta sub numele de sindromul Münchausen by internet (MBI). Multe dintre aceste persoane par a fi foarte singuratice, iar Internetul ofera o sursa usoara si continua de sprijin neconditionat.
O femeie din Noua Zeelanda, numita „Sara“, l-a abordat pe internet pe Feldman si i-a marturisit sindromul ei MBI, o poveste de mare complexitate si cu detalii extraordinare. Ea si-a creat mai mult de opt profile on-line, construind relatii complicate între ele si a ucis cel putin cinci dintre ele. Povestea lui Sara a început atunci când a fost diagnosticata cu o boala rara, dar care nu-i punea viata în pericol. Ea a început sa caute pe internet detalii despre boala. Curând a descoperit o comunitate on-line de sprijin pentru cei care sufera de aceeasi boala. Treptat, a început sa exagereze gravitatea bolii. „Am început sa vorbesc cu oamenii din grup ca fiind Joanne. M-am atasat din ce în ce mai tare de multi dintre ei. Ne-am împrietenit si m-au facut sa ma simt atât de minunat. Oamenii au fost atât de buni cu mine. Oamenii m-au iubit. Oamenilor le pasa de mine. Am vorbit despre o multime de lucruri.“
Pe masura ce marturisirea Sarei progreseaza, aceasta ne dezvaluie o femeie care  devine dependenta, devine victima constrângerii irezistibile de a continua o fictiune care a scapat de sub control. „M-am gândit atunci sa ma opresc. Am sa-i pun capat. Am stat departe de calculator. Am facut tot ce am putut. Dar ceva a fost mai puternic decât mine. M-am simtit ca si cum fiecare calculator din lume ma astepta pe mine. Ceva ma împingea de la spate. Asa ca m-am întors la calculator.“ Sara a mers atât de departe încât le-a oferit celor din grupul de sprijin numele ei „real“, numarul de telefon si adresa. „Doar pentru ca a fost dat un nume, sindromul Munchausen sau sindromul Munchausen by internet, nu înseamna ca pot sau vreau sa scap cu tot ceea ce am facut. Sunt un fals, o mincinoasa, o hoata si o manipulatoare. Ma urasc intens si stiu ca sunt jalnica, josnica si rea … Toata lumea vrea si are nevoie de cineva care sa aiba grija de el. Oamenii îsi doresc dragoste si atentie. Noi toti vrem sa ne simtim iubiti. Noi toti vrem sa stim ca, de fapt, cuiva îi pasa de noi. „
Marturisirea Sarei pare atât de sincera încât esti tentat sa te întrebi daca confesiunea facuta doctorului Feldman este adevarata.
Anne Soffee, una dintre cei care au pus bazele comunitatii fake_lj_deaths, a recunoscut ca motivul pentru care s-a constituit aceasta comunitate l-a reprezentat sila pentru falsi. „Nu ne placea sa vedem ljers4eternity (un site de comemorare pentru persoanele care au murit într-adevar) folosit de oameni pentru a-si procura placeri. Acolo sunt oameni care sunt într-adevar în doliu, care au pierdut persoane dragi si care sunt dusi de nas de vreun idiot care nu urmareste decât sa devina prietenul lor. Se da drept „decedat“, dar în realitate nu este decât un personaj inventat. Atunci când îi prindem în flagrant se dau la fund. Sunt dezgustata.“
Pe alta parte, Soffee întelege potentialul pericol pe care îl reprezinta investigarea acestor falsuri, investigatii care pot oferi uneori rezultate eronate, indicând un deces adevarat ca fiind fals. Cele mai multe retele sociale ofera rudelor utilizatorilor decedati posibilitatea de a lasa, contra cost, blogul deschis drept tribut în amintirea celui mort. În cazul unei morti adevarate, comentariile care sa sustina ca moartea a fost falsificata pot fi chinuitoare pentru îndoliat.
Popularitatea imensa a retelei Facebook si MySpace poate avea si efecte stranii – strainii sa-si construiasca si sa-si mentina relatiile în întregime pe internet. Acest anonimat permite însa ca un numar nelimitat de minciuni sa fie prezentat si acceptat ca adevar, iar deceptiile pot avea o multitudine de cauze, între acestea numarându-se si înmormântarile virtuale.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper