Pe doua roti. Hipermobilitate in epoca neoliberala

Un articol de AURELIAN GIUGAL

Glen Norcliffe a fost profesor de geografie la York University din Toronto. Spun a fost, intrucât in prezent este pensionar (suna destul de blazat si bizar acest cuvânt pensionar, fie si pentru simplul fapt ca ma refer la un personaj de o vitalitate, intelectuala si fizica incredibile). Cu o licenta la University of Cambridge (1965), un masterat la Toronto (1967) si doctorat la Bristol (1970), Glen si-a petrecut anii la catedra, preocuparile sale fiind eclectice: de la economie, restructurare industriala, modernitate si… geographies of cycling (formula e sugestiva in engleza, orice traducere ar fi inoportuna si, probabil, nelalocul ei).
Bicicleta ca expresie a libertatii
Daca parcurgem o lista bibliografica pur intâmplatoare (Philip Mackintosh si Glen Norcliffe, „Men, women and the bicycle: gender and social geography of cycling in the late nineteenth century“, Glen Norcliffe, „Cycle History 17:  Proceedings of the Seventeenth International Cycle History Conference“ , Glen Norcliffe, „On the technical and social significance of the tricycle“, Glen Norcliffe, „Associations, modernity and the „insider“ citizens of a Victorian highwheel bicycle club, 1878-1890), ne putem imagina ca pentru profesorul canadian bicicleta si ciclismul nu sunt doar pasiuni de o viata (are o bicicleta cu doua viteze, veche de 105 ani, fabricata in 1905, cu ea parcurgând mii de kilometri de-a lungul si de-a latul planetei), reprezinta insasi câmpul favorit de cercetare.
S-a intors in Bristolul tineretii sa citeasca, sa intâlneasca prieteni vechi si, de ce nu, sa conferentieze. Despre hipermobilitate in secolul XXI. Asa se face ca intr-una din zilele trecute, inconjurat de o mâna de prieteni si curiosi, Glen Norcliffe a vorbit relaxat, calm, senin despre o tema draga lui, cu un titlu savuros („Neoliberal Mobility and its Discontents“; dupa ce in prealabil tinuse aceeasi conferinta si la München). Pornind de la realitatea ca oamenii au nevoie de mobilitate in arealul in care traiesc, aceasta fiind o stare de libertate in definitiv, Glen poarta auditoriul intr-o fascinata incursiune in istoria ciclismului, a tricicletei ca sa fiu mai precis. Apoi urca scara timpului pentru a se plasa in proximitatea epocii liberale, neoliberale.
In anii epocii victoriene bicicleta si tricicleta reprezentau elemente frecvente doar in peisajul vestului industrial european (sistemul de productie industriala isi traia aici epoca de inflorire); in zilele noastre aria de raspândire este universala. Multi au scris despre tren, masina sau avion in contextul hipermobilitatii. Glen nu se gândeste la toate acestea, vorbeste despre tricicleta, de data recenta si ea in istoria omenirii (1655 este anul in care un ceasornicar paraplegic, in anii epocii preindustriale, a folosit un asemenea mijloc de locomotie).
Sunt triciclistii nemultumiti?
Daca in tarile europene cariera tricicletei apune dupa cel de-al doilea razboi mondial, nu se poate spune acelasi lucru si despre continentul asiatic. Aici era industrializarii si a postindustrializarii aduce cu sine un progres al mobilitatii extreme (viteza ca factor relaxant, dar si aglomeratia teribila stârnita la ore de maxim impact automobilistic in marile orase ale epocii globalizarii). Nu este vorba numai despre mobilitate sau hipermobilitate, este mai mult decât un mod de relaxare sau amuzament (cum se intâmpla in multe spatii din jumatatea nordica a planetei).
In China sau in India zilelor noastre utilizarea tricicletei inseamna si un mijloc de existenta, paleta functionalitatii acoperind un spectru larg (imaginile sunt sugestive si vorbesc de la sine). Sudul Global nu traieste epoca neoliberalismului la intensitatea vestului european, de unde distinctia clara intre doua moduri de hipermobilitate. Se estimeaza ca in China zilelor noastre sunt folosite intre 20 si 28 de milioane de triciclete, in cele mai multe orasele fiecare mic comerciant având una.
Este un mod de viata, un mijloc de existenta, in ciuda eforturilor facute de autoritati pentru a elimina un asemenea mijloc de transport. Plecând de la cele doua argumente initiale, cu Freud si Stiglitz in rolul principal („Civilisation and its Discontents“, respectiv „Globalization and its Discontents“), Glen Norcliff raspunde cu da si nu intrebarii finale: sunt cei care merg pe tricicleta nemultumiti? Da, daca luam in considerare faptul ca multi isi doresc un vehicul modern, expresie a hipermobilitatii epocii globalizarii, nu, daca punem in balanta minoritatea tacuta care se incapatâneaza sa considere ca aceasta tehnologie simpla are un viitor.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper