Obama, Dalai Lama si… restul lumii!

Un articol de DUMITRU RADU POPA

Vorba veche româneasca, ce spune ca „La Pomul laudat sa nu te duci cu sacul!“, se potriveste aici din varii puncte de vedere! La sfârsitul toamnei trecute, inainte de a se duce in vizita oficiala in China, Presedintele S.U.A. Barak Hussein Obama si-a contramandat intâlnirea programata cu liderul spiritual si disident al Tibetului, Dalai Lama. Oricine ar judeca din punct de vedere practic, ar spune ca a fost o decizie de bun-simt. Ingrijoratoare, totusi, daca ne gândim ca precedentii presedinti, atat republicanul Bush, cât si democratul Clinton, se intâlneau cu Dalai Lama fara sa-si faca prea multe griji sau sa contra-depinda de opiniile inviperate ale guvernului de la Beijing. In fond, Dalai Lama are trei mânastiri si spatii de reculegere in SUA, iar prezenta lui in State e extrem de simpatizata public.

Obama se ducea insa la Beijing intr-o situatie absolut speciala. Cu o balanta pentru prima data atât de joasa, negativa a datoriilor externe americane si un cuantum atât de ridicat al valutei forte americane in bancile Chinei, nu mai era loc nici de libertate religioasa, drepturile omului sau independenta teritoriala. Stim cu totii cum s-a terminat vizita lui in China, un fel de mini-dezastru anuntat. Vagile aluzii la incalcarile drepturilor omului i-au fost cu totul ignorate, iar in privinta balantei economice, pentru prima data China a declarat ritos ca nu are nicio intentie sa isi revada politica in vigoare cu Statele Unite. Cât despre situatia economica, Obama s-a intors absolut infrânt – o premiera istorica mondiala! –, China umilindu-l pe seful executivului american si dându-i sa inteleaga ca America nu mai e cea mai mare putere in lume, si asta nu doar din punct de vedere economic, dar si in alte importante domenii. Manevrele presedintelui american s-au indreptat imediat spre India, vrând sa sugereze ca „filiera chineza“ nu inseamna prea mare lucru. Alta greseala – India nu poate oferi nici pe de parte, la ora actuala, garantiile unei economii in pulsatie rapida si peste tot recunoscuta in top, cum este China, in plus are si ea importante  probleme ale drepturilor omului,  ce cu greu pot fi trecute sub tacere. In aceste circumstante, si dupa teribila gafa politica de dupa ziua de Craciun (atentatul aerian pe care presedintele american nu l-a luat in serios decât dupa ce toata presa internationala, opozitia republicana, ba chiar membrii propriului Partid Democrat au inceput sa vocifereze), lucrurile nu puteau fi decât alarmante. Acestea, plus ignorarea crizei economice in favoarea unei Helthcare Reform extrem de nepopular, au pus punct rabdarii. Dovada ca, la numai un an de la o alegere fastuoasa, cu un numar de voturi pentru impresionant, poporul american, se intorcea acum impotriva liderului si a formatiunii sale politice, alegând pentru prima dupa mai bine de cincizeci de ani un senator republican in statul traditional democrat Massachussetts – decizie cu care si acea Healthcare Reform Act, prioritatea lui Obama in ciuda completei opozitii republicane si manifestatiilor de masa contra, a fost sortita pieirii.
In aceste circumstante, intilnirea dintre Obama si Dalai Lama care a avut loc ieri inseamna, deopotriva, si mai mult si mai putin decât faptul in sine. Mai mult, deoarece, in realitate, nu e deloc vorba despre Dalai Lama aici, nici de drepturile Tibetului. Ca sa asezam lucrurile in ecuatia lor geo-politica reala, executivul american a decis sa-si ia macar o iluzorie revansa pentru umilinta oficiala suferita in China, pentru sabotajul lui Google din partea Beijingului si pentru reactia vehementa la vânzarea de armament, de catre Statele Unite, Taiwanului, ghimpele permanent din coasta Chinei comuniste. Mai mult ca sigur, implicata in acest joc de sah la mai mult de patru maini este si reticenta Beijingului la votarea de catre Consiliul de Securitate ONU a unor noi si radicale sanctiuni impotriva Iranului. Iar, ca sa ne mentinem in sfera jocului, mai e si o lovitura cu manga aici, deci indirecta, sondarea terenelui cu Putin in cazul in care China isi mentine sprijinul pentru Iran, stiut fiind ca Rusia poate influenta politica Teheranului.
Obama stia bine ca trebuie sa-si joace putinele atuuri cu mare dibacie, alternând intre o realativa racire cu China, dar neangajându-se cu arme si bagaje de partea independentei Tibetului; mustrând Beijingul si aratind simpatie pentru liderul tibetan independent, ca sa nu strice firma de atlet al drepturilor omului, dar neangajându-se in nicio actiune concreta sau in promisiuni care nu se pot tine. Din acest punct de vedere, vizita a insemnat mult mai putin decât se putea astepta. Dupa reactiile belicoase ale Chinei si avertizarea ca primirea lui Dalai Lama va insemna o fisura importanta in realatiile bilaterale ale celor doua tari, Beijingul s-a mai calmat aflând ca liderul tibetan va fi primit nu in Camera Ovala de la Casa Alba, locul intâlnirilor oficiale, ci intr-una din camerele de studiu ale Bibliotecii (the Map Room), intr-o atmosfera aproape surrealista, inchisa reporterilor si mediei – exact ceea ce China Comunista dorea. O intâlnire intre doi Laureati ai Premiului Nobel pentru Pace titra un ziar chinez, probabil cu putina zeflemea, evenimentul, remarcând totusi, ca, desi neoficiala, primirea unui rebel periculos la Casa Alba este un act de provocare ce nu mai trebuie repetat. Post factum, purtatorul de cuvint al guvernului, Ma Zhaoxu, a declarat ca China isi exprima insatisfactia si opozitia fata de astfel de intâlniri, dar e limpede ca tonurile se mai edulcorasera…
Ah, aproape ca am uitat!
Cum s-a desfasurat intâlnirea?
In cele 45 de minute, s-a reiterat faptul ca presedintele american il primeste pe Dalai Lama ca pe liderul spiritual al unei comunitati religioase, nu ca pe reprezentatul unei natiuni. Cum nimeni nu a asistat la intâlnirea dintre cei doi laureati ai Premiului Nobel pentru Pace, trebuie sa ne limitam doar la comunicatul Casei Albe, care subliniaza faptul ca Dalai Lama i-a exprimat Presedintelui Obama admiratia pentru faptul ca Statele Unite ale Americii sunt o veritabila citadela a drepturilor omului si luptei pentru democratie. Presedintele american si liderul spiritual al Tibetului au fost de acord asupra faptului ca trebuie facute toate eforturile pentru stabilirea si promovarea unor raporturi pozitive, de colaborare intre Statele Unite si China. Presedintele Obama a remarcat de asemenea ca Statele Unite isi vor continua sprijinul pentru respectul drepturilor umane si religioase ale tibetanilor in China.
Ma scuz pentru aceasta relatare care are mai mult un iz de „Scânteia“ epocii de aur, dar, se pare, ca atât s-a spus. Sa adaug, in consecinta, ceea ce nu s-a spus, si nu din intâmplare. Nu s-a vorbit nicio clipa despre autonomia teritoriala a Tibetului. Nu s-a spus un cuvânt despre ajutorul de 6.4 miliarde de dolari, in armament si tehnica militara, acordat Taiwanului. Nici despre inchiderea pietelor de desfacere si valutare americane in China si disputele asupra paritatii dintre dolar si yoan, in conditiile in care China face presiunii, posedând in bancile ei o suma exorbitanta de dolari. Nicio vorba despre Iran si despre dezarmarea nucleara ca o conditie a pacii.
Sutele de activisti tibetani adunati in fata Casei Albe, alta data salutati de Dalai Lama la sfârsizul vizitelor, au strigat lozinci si fluturat steaguri americane si tibetane in Lafayette Square, dupa care au plecat acasa fara sa li se dea vreo importanta oficiala.  „Speram ca intâlnirea de azi sa fie semnalul expresiei unei pozitii dure, neconciliante din partea Administratiei Obama in ceea ce priveste drepturile umane, religioase si teritoriale ale tibetanilor!“ a declarat, pentru „Washington Post“ Tenzin Dorjee, liderul grupului studentesc Tibetul Liber.
Bazat pe conditiile actuale, nu pot sa spun decât Wishful thinking!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper