O intrebare pentru Kjell Espmark

Un articol de ANGELA MARTIN
Un articol de Kjell Espmark

Cu ocazia zilei sale de nastere,
redactia revistei „Cultura“ îi ureaza maestrului Espmark la multi ani!

Angela Martin: Domnule Espmark, nu v-ati aratat niciodata dispus sa intârziem in zona biograficului. Si totusi, in aceasta primavara veti publica un volum de „antimemorii“, Minnena ljuger – „Amintirile mint“, subiect pe care l-am atins tangential si in convorbirile noastre precedente. Dincolo de acest volum de „antimemorii“, vi se poate citi viata in vreuna din cartile dumneavoastra?

Kjell Espmark: Fara indoiala. Un indiciu in acest sens este faptul ca trasaturile chipului meu sunt vizibile pe coperta primei parti a romanului-fluviu Glömskans tid („Timpul uitarii“); este vorba de un portret stilizat, redus la ochi si buze, insa perfect recognoscibil. De altfel, biografia mea este comuna cu cea a eroului principal pâna la vârsta de 20 de ani, când el, dupa multe ezitari, decide sa urmeze o cariera in domeniul juridic, transformându-se intr-un birocrat cu simtul aventurii, in timp ce eu am renuntat la planuri similare pentru a deveni scriitor si istoric literar.
De fapt, se contureaza acolo chiar si biografiile stramosilor: unii dintre ei, tarani de la ses, din sudul Suediei, ceilalti, munteni din nord. Ies in mod special in evidenta bunicul din partea tatalui, un om cam fariseic, dar devastat de moartea fiicei preferate, si tatal bunicii din partea mamei, fiul unui conte si al unei fete in casa, devenit gradinar si artistul regiunii. Acesta din urma reprezinta totodata un precursor al scriitorului. Alte personaje care ies in relief sunt bunicul alcoolic din partea mamei, care s-a spânzurat in pod, devenind un arhetip in creatia literara a nepotului, si brutala lui sotie, care a trezit in tânar instincte de sfidare, invatându-l arta rezistentei. Portretul de familie cel mai proeminent este insa cel al mamei, schitat pentru prima oara in romanul Föraktet („Dispretul“): o femeie puternica, dar nevrotica, pe care o copilarie nefericita a marcat-o pentru totdeauna. In câteva cazuri apar chiar tablouri din copilaria scriitorului, o perioada vulnerabila si infricosatoare pentru baiatul ai carui parinti se despart când el nu are decât patru ani si care creste alaturi de o mama suicidara, cu sentimentul ca pamântul ii poate aluneca oricând de sub picioare.
In alte romane, in primul rând in Glömskan („Uitarea“), este descrisa perioada de maturizare a scriitorului si ezitarea intre diferite indeletniciri artistice, refugiul in stiintele juridice mentionat mai sus, cu scopul urmarii unei cariere diplomatice, si, in cele din urma, alegerea unei vieti ca scriitor, cercetator literar si cadru universitar. Viata de familie, alaturi de o sotie si doi copii, este descrisa in contextul unei case de vara de pe Gotland, insula din partea de sud a Marii Baltice. In mai multe poeme este redata experienta unor calatorii in lumea intreaga, de la Lefkada la Cartagina si din Mexic pâna in China. Altele aduc in prim– plan experienta de cercetator si pedagog. Exista pâna si un tablou satiric al unei ceremonii oficiale in cadrul Academiei Suedeze. Intr-unul dintre volumele romanului-fluviu, Lojaliteten („Loialitatea“), un batrân muncitor constructor face bilantul vietii sale. Concluzia – si totodata precizarea propriei mele pozitii politice – este un compromis intre socialdemocratia de moda veche si anarhism. Un alt volum din aceasta serie, Missförståndet („Neintelegerea“), reprezinta o reglare de conturi cu meschinul climat cultural suedez pe care l-am trait pe propria piele timp de multi ani. Viziunea critica asupra lumii financiare in romanul Revanschen („Revansa“) se bazeaza pe experiente personale ale colaborarii intre lumea artei / cercetarii si cea financiara, in scopul promovarii disciplinelor umaniste in sfera economica si tehnica. Si exemplele pot continua.
Se adauga aici cadre din etapele târzii ale vietii mele – pierderea unei sotii in batalia cu cancerul si intâlnirea cu o alta femeie care mi-a daruit o vita nuova. Faptul ca toate aceste experiente sunt descrise in lucrari diferite il ajuta pe cititor nu numai sa distinga trasaturile principale ale vietii autorului, ci si numeroase detalii.
Totusi, o astfel de opera dezvaluie mult mai mult decât trasaturile exterioare ale biografiei scriitorului, ea cuprinde  in sine un numar de portrete aparent obiective, care raspund totodata somatiilor indreptate spre poet ca de nicaieri: „Da-mi vocea ta!“ Portretele ce prind forma in urma unor astfel de somatii au valente duble. Cel ce isi imprumuta vocea isi face astfel auzita propria voce. Fiecare portret constituie o intâlnire in care se fac auziti atât autorul, cât si obiectul descrierii sale. O metafora potrivita pentru un astfel de autor este cea a pictorului chinez care paseste in propria pânza, confundându-se cu ea: ramâne prezent in fiecare trasatura de penel, precum si in atmosfera si viziunea tabloului.

Traducere din suedeza
de Dan Shafran


Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper