Din nou in agora: Hypatia, Galilei si Socrate

Un articol de ANA PETRACHE

In prima instanta, dupa ce am vazut filmul Agora nu am vrut sa scriu nimic despre el. Este un film trist, a carui actiune, contrar tuturor laudelor aduse, poate fi rezumata astfel: Pagânii ii ucid pe crestini, crestinii ii ucid pe pagâni, evreii ii ucid pe crestini, crestinii ii ucid pe evrei pentru ca la final crestinii sa o ucida pe Hypatia, reprezentanta a incercarii de cunoastere a universului (as fi vrut sa spun prin ratiune, dar nu ar fi corect, caci filosofii neoplatonicieni, de tipul ei, erau cel putin la fel de mistici ca si crestinii, in ciuda pasiunilor stiintifice care nu erau atât de curate metodologic pe cât ni se prezinta). Ordinea uciderilor nu este una ideologizata, ci este una potrivit cronologiei filmului. Deci, este un film despre cum ratiunea nu e in stare sa faca fata violentei, despre cum argumentele nu pot invinge pasiunile, de orice tip ar fi ele, bune sau rele.
Hypatia vs Galilei
Mesajul general este unul profund ingrijorator, despre soarta cunoasterii si a celor ce indraznesc sa se aventureze pe aceasta cale. In plus, chiar daca se vrea doar un film anticrestin, „Agora“ dovedeste, prin modul in care trateaza toate religiile prezente, ca pune semnul egal intre cult religios si violenta la care trebuie sa te astepti de la orice cult. Pe acest fundal, Hypatia este eroina ideala, matematician, astronom, filosof, intr-o epoca in care femeile nu erau educate, e frumoasa, virgina si omorâta in mod barbar.
Pentru femeile cu pasiuni stiintifice identificarea este automanta si empatia e asigurata. Prima tentatie este sa plângi soarta Hypatiei si sa ii acuzi pe crestini, a doua e sa plângi soarta femeii in societatea dominant masculina (crestina sau nu, caci si cea a grecilor era caracterizata de lipsa totala de interes pentru cazul femeilor), a treia tentatie este sa plângi soarta omului de stiinta sau a gânditorului in fata intolerantei religioase. As putea propune o ridicare a nivelului de abstractiune: filmul poate sa fie si despre soarta cruda a omului de stiinta intr-o societate care nu numai ca nu il intelege, ci il si descurajeaza in activitatea sa, ba chiar il pedepseste, cu osânde ce variaza de la excluderea din societate pâna la ucidere.
Poate ca unii dintre cei ce au vizionat filmul pun semnul egal intre Hypatia si Galilei. Ar fi vrut insa Hypatia sa fie tratata la fel de bine cum a fost Galilei (singura pedeapsa pe care acesta a primit-o a fost sa spuna niste rugaciuni in fiecare zi pâna la sfârsitul vietii, si oricum aceasta pedeapsa a fost transferata uneia dintre fiicele lui Galilei, calugarita intr-o congregatie). Pe lânga acesta, Hypatia chiar este o eroina, care a murit pentru ideile in care credea; data fiind dezvoltarea astronomiei la acel moment, cel mai probabil ideile „vinovate“ au fost cele filosofice si nu cele stiintifice, ce nu erau suficient de avansate pentru a sustine heliocentrismul in care pare sa creada Hypatia.
Hypatia vs Socrate
Ideologia din spatele „Agorei“ este foarte clara, pelicula fiind explicit anticrestina. E adevarat ca crestinii trebuie sa dea seama de momente de violenta din istoria lor, dar nu imi aduc aminte de nici un text sau film care sa critice democratia ateniana pentru ca l-a ucis pe Socrate. Marele Socrate ramâne un erou, dar democratia nu isi pierde statutul de model din cauza acestei crime care nu mi se pare mai putin condamnabila decât uciderea Hypatiei. In cazul când conditiile politice care duc la uciderea filosofilor, adica a celor ce au curajul sa gândeasca altfel, sunt rele, ar trebui sa condamnam democratia ateniana ca pe cel mai crunt regim totalitar.
Ne regasim din nou in agora, acest spatiu predilect al dezbaterii si al dialogului. Sa fie o ironie a istoriei faptul ca aceste intruniri in agora se termina cu uciderea filosofilor? Sa intelegem ca agora, in care exista respect pentru celalalt si pentru ideile sale, este un spatiu utopic? Ca ratiunea nu poate fi respectata si ca ea nu poate constitui, asa cum vor intelectualii, calea catre universalizare si conventie? Ca filosofii si oamenii de stiinta, adica cei ce opteaza pentru cautarea adevarului si nu sunt gata sa accepte opiniile prestabilite, sunt totdeauna marginalizati, pâna la excluderea fizica din comunitate?
Instinctul gloatei
Ceea ce ma deranjeaza in mod special la teza filmului Agora este un tip de rationament care pare corect la prima vedere, dar care, la o privire in profunzime, este incomplet si prin urmare gresit. Se ia o situatie reala, o situatie demna de plâns, se cauta vinovatul in acel caz special si se universalizeaza rezultatul. Crestinii au ucis-o pe Hypatia, intr-adevar, dar este un caz izolat din doua motive diferite:
1. In majoritatea cazurilor crestinii apara filosofia greaca, majoritatea episcopilor din acea perioada trecusera prin scoli filosofice in genul celei conduse de Hypatia si folosesc cunostintele obtinute acolo in scrierile lor teologice. Synesius din Cirene, care apare in film, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa, parinti ai bisericii din secolul IV sunt doar câteva exemple dintre cele mai cunoscute.
2. De obicei detinatorii majoritatii tind sa ii oprime in diferite forme pe cei in minoritate, or, filosofii si/sau oamenii de stiinta nu au cum sa fie altfel decât in minoritate. E mult mai usor imaginabila o comunitate in care heterosexualii sunt o infima minoritate si reproducerea se face in vitro, pentru majoritatea homosexuala, decât o comunitate formata in majoritatea ei din gânditori.
Nu sustin ca mi-as dori ca aceasta categorie socio-intelectuala sa constituie majoritatea, acest lucru nu ar fi posibil decât prin niste inginerii sociale demne de practici specifice URSS. Ceea ce vreau sa subliniez este ca fiind intotdeuna in minoritate, o minoritate ce nu tine de regiunea geografica sau de timpul istoric, filosofii vor fi supusi presiunii majoritatii. Majoritatea este stabilita numeric si nu dupa argumente, prin urmare un filosof nu poate face parte dintr-o majoritate decât printr-un joc al hazardului, in cazul in care intâmplator parerile sale argumentate au acelasi continut cu parerile comun acceptate de o comunitate. Aceste relatii de putere dintre majoritate si minoritate, care au dus in trecut la violenta, se incearca azi sa fie neutralizate prin toleranta.
Minoritatea unui singur individ
Toleranta, la rândul ei, poate duce la excese, asa cum se manifesta ea in multiculturalism. Trebuie sa fim atenti cu preferintele si cu optiunile celorlalti pâna la aneantizarea propriilor optiuni – aceasta este logica multiculturalismului. Este foarte interesant ca ea nu se poate insa aplica si minoritatii intelectuale.
Minoritatile etnice, minoritatile rasiale, minoritatile sexuale, minoritatile religioase se definesc pe ele insele ca un grup, ca o comunitate, iar identitatea individului ce apartine acestor comunitati este definita de insasi apartenenta la comunitate. Filosoful se defineste pe sine ca iubitor de intelepciune si nu ca membru in comunitatea inteleptilor. Aceasta comunitate poate sa fie inexistenta, pentru un stoic, de exemplu, este posibil sa nu existe nici macar un singur intelept, asta nu schimba cu nimic idealul etic de a atinge viata netulburata de pasiuni.
Idealul merita mentinut, chiar daca nu exista nici macar un singur individ care sa il implineasca. Prin urmare, spre deosebire de comunitatea Amish sau de comunitatea evreiasca, definite prin practici si traditii ale grupului ce dau identitatea indivizilor, gânditorii constituie o minoritate aparte, care nu se defineste ca grup. Mai corect ar fi spus ca fiecare individ din categoria etico-profesionala a filosofilor/oamenilor de stiinta se defineste ca o minoritate aparte, fiind totdeauna o victima posibila. Acesta este un adevar, dar el nu trebuie absolutizat, altfel dam apa la moara celor care nu fac altceva decât sa apeleze la suferinta de a nu fi intelesi pentru a isi justifica propriile esecuri.


Câteva elemente de
neconcordanta istorica

Partile despre stiinta din film sunt foarte frumos realizate si ramân in imaginatia celor ce au incercat deja sa le inteleaga, dar experimentele prezentate in „Agora“ sunt mult mai recente, orbitele circulare au fost descoperite de Kepler si experimentul cu punctul fix si caderea unui corp dintr-un vapor in miscare este realizat de Galilei si apare in scrierile lui Descartes, ceea ce face sa fim cu aproximativ 10 secole in avans. E un decalaj pe care un istoric al stiintei nu are cum sa il accepte.
Cât despre distrugerea Bibliotecii din Alexandria, redata impresionant de scenele in care papirusurile zboara si camera le filmeaza de undeva de sus, interpretarea potrivit careia biblioteca ar fi distrusa in timpul luptelor dintre crestini si pagâni nu este decât una dintre cele 4 variante vehiculate de istorici – cea mai raspândita este aceea ca Biblioteca din Alexandria a fost distrusa de arabi, dupa celebrul sofism potrivit caruia, prin confruntarea cu Coranul, cartile din biblioteca sunt fie inutile, fie eretice si deci periculoase.

4 comentarii pentru “Din nou in agora: Hypatia, Galilei si Socrate”

  1. mai 13, 2010 la 9:50 am

    Cateva nedumeriri…
    Nu ma asteptam sa citesc o cronica cinematografica in adevaratul sens al cuvantului,desi in finalul articolului autoarea face o remarca din care se vede ca are „ochi” si pentru astfel de fineturi.Distinsa ANA PETRACHE are un master in filosofie si scrie des in Cultura despre filosofia stiintei si istoria religiilor(O noua Hypatie dupa un mileniu si jumatate?),deci e cu totul indreptatita sa comenteze filmul.Trecand peste faptul ca nu-l numeste pe autorul filmului,regizorul spaniol Amenabar,si peste ezitarile de a comenta filmul pt.ca este”trist”(argument pueril), ii respect opiniile ,dar am unele nedumeriri;
    -de ce crede ca daca poate rezuma filmul intr-o fraza acesta este lipsit de valoare!?Mai ales ca,imi pare rau,dar fraza respectiva arunca totul in derizoriu,pare a comenta un turneu de fotbal!
    -de ce ce catalogheaza filmul drept anticrestin cand insasi fraza de mai sus ii incrimineaza pe toti;s-ar putea spune ca filmul este antiteist(cum sustine criticul Andrei Gorzo in Dilema), dar insusi Amenabar declara ca este un film anti fundamentalist, impotriva violentei religioase de orice fel si eu asa l-am perceput.
    -de ce sustine ca filmulpune semnul = intre religie si violenta!?;din contra Amenabar reuseste sa se detaseze de ceea ce se intampla pe ecran(este apanajul marilor regizori) descriind faptele in stricta lor cronologie(sunt fapte reale totusi!)Mai sunt si altele si poate voi reveni.

  2. mai 2, 2011 la 7:12 am

    Dupa vizionarea filmului am avut impresia ca totul se potriveste si cu lupta electorala de azi mai putin sabiile insangerate lipsesc dar restul se potriveste. Intradevar nimeni nu detine adevarul suprem si nu-l respecta in nici o masura, mai presus este lupta pentru putere. Stiinta si demnitatea pot mai putin manipula GLOATA in sensul dorit de cei care vor puterea. Toti dictatorii s-au ferit de stiinta si cunoastere, s-au orientat catre ocultism, fanatism pentru a-si putea constrange si manipula gloata.Filmul Agora este educativ, respecta realitatea istorica, chiar daca unor barbati le vine greu sa admita ca o femeie poate fi mai mult decat un obiect sexual, un mijloc de satisfactie generatoare de mostenitori.

  3. ianuarie 22, 2012 la 3:10 am

    Dintr-un comentariu anterior am aflat ca d-na autor de articol „are master in filosofie”. Totusi … sa te apuci sa comentezi „ordinea macelurilor … potrivit cronologiei filmului” doar cu scopul de a-l cataloga „anticrestin” si de a da verdictul „violenta la care trebuie sa te astepti de la orice cult” imi pare lipsit de un bun simt … filozofic. Nu inteleg despre ce violenta gandeste autoarea in cazul Budismului? Shintoismului? si cate altele care nu sunt bazate pe un Dumnezeu feroce. Evreii si crestinii – din pacate pentru ultimii – impart un Dumnezeu tortionar, aspru si manios, gelos, egocentric, genocidar, pruncucigas, pe care doar aparitia lui Isus il face mai bland si mai iertator. Toate astea doamna filozof trebuia sa le cunoasca. Cum trebuia sa cunoasca si ca Hypatia nu este singura victima a unui crestinism expansiv la vremurile initierii. Cum si Socrate nu este singura victima a democratiei! Cat despre „neconcordanta istorica”, aici efectiv e total halucinant, de cosmar, incredibil: citat: „orbitele circulare au fost descoperite de Kepler”. Pentru corecta informare a autoarei orbitele circulare au fost „descoperite” de Ptolemeu din Alexandria (ia te uita e concitatin cu Hypatia !),autor al Megiste Syntaxis si probabil inspiratorul Hypatiei. Si cum de la Hypatia nu s-a pastrat nici o scriere, este posibil – pana la proba contrarie – ca ea sa fi imaginat si o traiectorie eliptica, ca aceea descrisa de Kepler. Dar ce e tragic si frapant in acelasi timp este lipsa de cultura filozofica a masteraresei: ” caci filosofii neoplatonicieni, de tipul ei (aka Hypatia), erau cel putin la fel de mistici ca si crestinii,” Pai nu erau la de mistici. Neoplatonicienii la vremea aia erau (voi scrie o prostie dar trebuie) mult mai mistici decat crestinii ! Ei erau MISTICII din care s-au inspirat crestinii, budistii, hindusii, taoistii. E ca si cand ai spune ca „ploua cu apa”! De aici si pana la a cataloga aceasta iesire in decor ca fiind „apa de ploaie” a mai fost doar o picatura …

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper