S-a inchis sistemul de incalzire globala si alte „cestiuni“

Un articol de BOGDAN DUCA

Dupa ce „ClimatGate“ a demonstrat frauda stiintifica ce sta in spatele mitului incalzirii globale, dupa ce natura insasi a viscolit zapada pentru a convinge liderii lumii asupra fictiunii ecologiste care avea pretentia de a solicita pe cale politica condamnarea la subdezvoltare a unei bune parti a lumii, lucrurile au inceput sa se mai linisteasca pe „frontul“ ecologist. Acoperiti de penibil, savantii mincinosi au inceput sa ne garanteze ca vom trece si de „pragul 2030“, când ar fi trebuit sa se topeasca o buna parte din ghetarii Terrei. Evident, mass-media, complice la aceasta frauda (a carei dezvaluire o datoram unui hacker rus!), prefera sa lase subiectul sa moara „de la sine.“
Am doar o curiozitate: cu ce profetii apocaliptice ne vor mai incânta ecologistii? Revin la tema racirii globale? E neinteresanta politic. Poate o campanie contra satelitilor care ne radiaza din spatiu, ce ziceti? Ar iesi ceva bani din afacerea asta, nu? Ah! Scuzati, stimati ecologisti. Dumneavoastra faceti campanii doar din dragoste fata de natura si… dispret fata de om!
Papa Benedict al XVI-lea, in ultima sa enciclica, „Caritas in Veritate“, atrage atentia asupra acestei dimensiuni inumane a ecologismului. „Cartea naturii este una si indivizibila, pe versantul ambientului ca si pe versantul vietii, al sexualitatii, al casatoriei, al familiei, al relatiilor sociale, intr-un cuvânt al dezvoltarii umane integrale. Obligatiile pe care le avem fata de ambient se leaga cu obligatiile pe care le avem fata de persoana considerata in ea insasi si in relatie cu ceilalti. Nu se pot pretinde unele si sa fie calcate in picioare celelalte. Aceasta este o grava antinomie a mentalitatii si a practicii de astazi, care slabeste persoana, tulbura ambientul si dauneaza societatii.“
Nici un ecologist nu are dreptul sa pretinda sa fie ascultat atâta timp cât pachetul sau de „valori“ ingaduie avortul, eutanasia, consumul de droguri si dispretul fata de familie. Caci o astfel de persoana traieste de fapt in ignorarea valorilor vietii pe care altfel pretinde ca le apara.
Duios, conservatorismul
crestin trecea….

Un tânar senator a surprins placut mediile crestine din România: bun avocat si bun crestin, tânarul nostru s-a dovedit a fi singurul parlamentar conservator si prolife din Parlamentul României si, desigur, din partidul domniei sale (partid ce altfel este „devierea de dreapta“ a FSN-ului iliescian). Meritul sau.
Mai multe organizatii prolife, impresionate de vointa acestui parlamentar de a se inhama la cauze care nu au nici o utilitate reala pentru viitorul politic al domniei sale, l-au declarat pe senator politicianul anului 2009. Un gest frumos, nu? Desigur… dar in SUA, nu in România.
Nu s-a anuntat bine stirea, ca o gramada de voci, altfel crestine si conservatoare, s-au inflamat. Cum sa-l faci pe senatorul respectiv „politicianul anului 2009“? Nu e un bun cunoscator al teologiei, nu stim daca are duhovnic serios, probabil nu tine posturile cum trebuie si mai mult ca sigur nu participa nici la olimpiadele „preacrestine“ de rezistenta la slujbe lungi si nici la concursurile de rezistenta la matanii si inchinaciuni.
Vazând aceste reactii nu pot sa nu constat ca esecul conservatorismului crestin românesc se datoreaza exclusiv conservatorilor crestini. Dupa mintea acestora, politicianul crestin trebuie sa fie un soi de calugar, ascetic, plin de traire duhovniceasca si de rugaciune. Ceva in genul acelui senator bizantin care, in loc sa isi sfatuiasca imparatul sa mai salveze ce mai poate fi salvat din Imperiul Roman de Rasarit al secolului al XIV-lea, se cufunda in rugaciune.
Pe de alta parte, aceiasi conservatori crestini incurajeaza cruciade politice conduse de calugari „sfinti“, imprastie enciclicele unor mari duhovnici si cearta constant Biserica pentru faptul ca nu se implica mai mult in politica.
Oare ce doresc ei? Un parlament al carui program zilnic sa cuprinda: Utrenie, Liturghie, Obednita, Vecernie si Pavecernita? In care parlamentarii sa participe la emisiuni televizate despre Filocalie, rugaciunea isihasta sau metode de exegeza biblica?
Parlament dublat, desigur, de un Sfânt Sinod ai carui ierarhi, ajutati de preacuviosi si preacucernici experti, sa munceasca cu spor pentru stabilirea bugetului României si discutarea ordonantelor de urgenta ale guvernului. Sau de un Trinitas TV unde, in loc de elogii la adresa „prea fericitului“ Patriarh, sa vedem teologi si sinodali discutând aprins despre acordul cu FMI-ul?
Vorbind serios, crestinii interesati de viata cetatii au uitat de indemnul lui Iisus Hristos de a fi „intelepti ca serpii si blânzi ca porumbeii“? Sau pur si simplu sunt incapabili sa inteleaga ca serpii nu trebuie sa fie popi, iar politicienii nu trebuie sa fie porumbei?
Avortul si „decreteii“
Cititori revoltati de faptul ca mi-am asumat o pozitie prolife imi atrag atentia asupra „interzicerii avortului de catre Ceausescu“ si ma invita sa vad filmul „Decreteii“.
Cred ca trebuie sa lamurim un lucru. Ceausescu nu a interzis avortul, ci a impus o norma de nasteri pentru fiecare familie. Daca familia isi indeplinea norma, atunci puteau sa avorteze linistiti. Asa ca… sa o lasam balta cu Ceausescu care interzicea avortul: nici macar nu era in spiritul gândirii comuniste, gândire suficient de „liberala“ incât sa viseze chiar la punerea la comun a femeilor. Deh!, doar si ele sunt „unelte de productie“, nu?
Cât despre filmul „Decreteii“, obiectiv vorbind, intentia regizorului este… cioraniana. Deprimat, regizorul ne prezinta nu un documentar, ci un eseu cinematografic despre neajunsul de a se fi nascut. Imi pare rau pentru el, dar mi-ar fi parut si mai rau sa il stiu cu trupul sfârtecat de instrumentele de chiuretaj…
Si, apropo de imagini horror (dar pe bune!), intorc invitatia celor ce ma trimit sa caut pe Youtube filmul „Decreteii“. Ii invit sa caute si ei filmuletul „Strigatul mut“. E foarte interesant: un film de groaza in care monstrii sunt medici si mame, iar victimele sunt copii nenascuti. Dupa un asemenea film, probabil ca le va trece macar regretul ca sunt… „decretei“.
Mie mi se pare inca amuzant sa vad cum multi dintre asa-numitii decretei deplâng o lege atât de monstruoasa care… le-a permis (doar unora dintre ei) sa nu ajunga bucati de carne intr-un lighean prin cabinetele de obstetrica. Si sa mai spuna cineva ca nu suntem un popor mioritic.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper