Rugina si fast-food

Un articol de DAN MIRCEA CIPARIU


O stilistica a crizelor interioritatii fata chiar cu criza economica, iata punctul de vedere de la care pleaca proteicul artist din Tara Oasului, Dorel Petrehus, în cea mai recenta personala a sa, „Tomografii contemporane“, de la Galeria Caminul Artei din Bucuresti. Pe suprafete suprinzatoare, fie ca e pânza taraneasca (neaosul „lepedeu“, cearsaf), lemn învelit într-un tifon transparent, hârtie manuala sau tabla, în tehnici mixte, ulei, acrilic sau ruginol, ne sunt dezvaluite Portretele si Trupurile mitice ale unei lumi aflate mereu si mereu sub atacul ruginei sociale si al Sfârsitului.

Una dintre lucrarile de forta ale expozitiei e numita de artist „Urme“, acrilic si ulei pe lemn, 50X60 cm. Sunt „Urme“ ce obliga la receptari si trairi nuantate pentru polifonia constructiei vizuale si ale celei stilistice. Printr-un traveling al privirii, de la cadrul general, amplu, la detaliul de orfevrier, te poti apropia de liniile transcendentei, recunoscând doar ceea ce ti-a fost oferit livresc si spiritual pâna la exercitiul propriu si subiectiv de „tomografiere“ a unor forme cu raza totala semantica si organica. Partea de lemn din „Urme“, precum o jumatate de aura, e relieful evanescent al unor siluete si umbre hieratice. Pare a fi o fresca recuperata din memoria unor gândiri si trairi arhetipale, defilare initiatica si extatica de tuse si semne. Poate fi, odata ce ti s-a oferit deja o interpretare, si placa de gravura a unor linii conturate din miscarea unui seismograf ce îsi propune cautarea de sine si raspunsul la marile întrebari. Din acest context vizual, dominat de simplitate si discretie, explodeaza Portretul si Trupul, într-o dialectica plina de tensiune data de culoare si dexteritatea de a imagina. Procedeul e folosit de Dorel Petrehus în lucrarile sale reunite sub semnul „Tomografiilor“. Orice Portret îti va vinde, dupa exercitiul catafatic al „tomografiei“, si un Trup. Propunerea vizuala face analogie la chipul si asemanarea noastra atunci când ne punem întrebarea „Cine suntem?“. Chip/Portret sau Trup? Crizele noastre interioare sunt si ale trupului lumii din care si noi facem parte? Crizele trupului secularizat al acestui ev care provaduieste cu mult profit Consumul si Sfârsitul sunt o forma de jos a unor limite omenesti si pentru ca noi nu mai avem nevoie si de Celalalt Chip? „Urmele“ lui Petrehus au teribila putere de a transforma surpriza unei rafinate înscenari vizuale în întrebari si stari rascolitoare.
Nimic nu se pierde, totul se transforma în Trecut!
Ciclul „Personaje ruginite“ da sama de o interioritate mereu în criza si mereu vulnerabila la efemer si Sfârsit. Aceste „Personaje ruginite“, cu tabla bombardata de „sparturi“ si acizi, ar trebui sa existe în birourile mai-marilor zilei ca semn ca nimic nu se pierde, totul se transforma în Trecut. Biografia, astfel, devine o materie prima pentru rugina si turbulente. Biografia fiecaruia dintre noi, fie ca ia forma unui Portret sau a unui Trup, e un instrument artistic de trecut patimi si nelinisti sufltesti. „Omul Ruginit“ e o realitate tot mai acuta a biografiei noastre. Personajul Ruginit e ultimul „strigat“ al Omului fast-food care vrea sa-si traiasca si sa-si vânda clipa pâna când e devorat de clipa pâna la capat.
Calibrarea cromatica si ideatica a „Tomografiilor“ lui Dorel Petrehus se face trecând prin mai multe fete ale crizei interioare, fiecare oferind un Portret si un Trup consonând cu tema ampla si de necuprins a sondarii sinelui. De la acrilicul secatuit de culoare din „Personajele ruginite“, la hedonismul si carnalitatea ingenua din „Ferestre“, „Studii“ si „Tomografii“. Lumea austera, atacata de rugina, alaturi de lumea dezlantuita a simturilor, a Trupului cercetat fara constrângeri si ideologii. Inteligenta lui Dorel Petrehus de a pune panorama desertaciunilor lumesti în forme de expresie si exprimare diferite, dar care se sustin tematic si cromatic, ne ofera una dintre cele mai proaspete si valoroase evenimente artistice ale acestui an plin ochi de rugina din discursurile guvernantilor si de placerile fara masura aratate de potentii zilei la o ora de maxima audienta.
„Tomografiile“ lui Dorel Petrehus fixeaza Portretul si Trupul ca pe doua matrite interioare cu care putem sonda tot ce-i mai ascuns si mai întunecat în Chipul nostru si în Trupul unei lumi ce nu-si refuza rugina constiintei si a umanitatii. Câteva dintre lucrarile lui vizeaza trecerea de la concept la o plasticitate sculpturala în care forma de lemn a unui portret în relief cuprinde în sine desenul unui portret. Altfel spus, Trupul unui Portret creste în pântecul sau Portretul unui Trup. Portret si Trup, sub semnul plastic al incertitudinii de a fi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper