Corpul si redefinirea statutului social

Un articol de Daniel Sur

Este aproape imposibil sa nu te lovesti de „flagelul“ retetelor care te indeamna sa traiesti sanatos. Ti se prescrie o gama larga de responsabilitati: sa eviti sedentarismul, alimentatia dezechilibrata, stresul psihic, cu intregul sir de afectiuni pe care acestea le genereaza: obezitate, diabet, boli cardiovasculare, cancer etc.

Chiar Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a propus in 1946 urmatoarea definitie pentru sanatate: „Sanatatea este o stare pe deplin favorabila atât fizic, mintal cât si social, si nu doar absenta bolilor sau a infirmitatilor“. Mai târziu, a fost inclusa in aceasta definitie si „capacitatea de a duce o viata productiva social si economic“.
O data cu imbunatatirea serviciilor medicale, perceptia corpului din punct de vedere social si ideologic s-a schimbat. Medicamentatia i-a determinat pe oameni sa-si schimbe imaginea de sine ca persoane si ca actori sociali. Organismul uman a capatat o noua dimensiune si toti am inceput sa-l experimentam intr-un mod nou.
Aparitia geriatriei ca disciplina a medicinii a adus noua definitie a corpului sanatos si „normal“ si a provocat confuzie intre identitatile individuale si sociale. De asemenea, a creat o noua categorie de bolnavi – persoanele mai in vârsta. Noua definitie a sanatatii a reconceptualizat imbatrânirea si a transformat-o intr-o boala, iar ideologia corpului perfect sanatos ca un semn de normalitate, care se poate realiza prin intermediul medicamentelor, domina modul in care este privit acum ciclul de viata. Comportamentul si conditiile de sanatate ale persoanelor vârstnice, cândva normale si chiar nobile, sunt transformate acum intr-un handicap si sunt prezentate ca simptomele unei boli care necesita tratament medical.
Datorita ideologiei dominante in care nu exista nici un loc pentru vârsta predispusa la slabiciune, organismele si conceptiile persoanelor in vârsta sufera transformari radicale. A imbatrâni devine sinonim cu a te afla in dificultate, iar granita se muta definitiv intre „normal“ si „patologic“. Oamenii in vârsta nu se simt cum se simt, ci, cel mai adesea, cum li se spune sa simta. Acestia se vad pusi in postura in care sunt obligati sa se redefineasca pe sine si imaginea corpului lor, mai exact sa-si redefineasca organismul individual intr-unul social. Acesta este un alt aspect al medicamentului, ca o putere. Statul modern al bunastarii intervine nu numai in spatiul social si ciclul economic, ci si in ciclul de viata. Acest tip brutal de interventie si, adesea, medicamentatia si spitalizarea in lumea contemporana au schimbat, de asemenea, imaginea noastra despre viata de succes si au facut din sanatate un factor determinant al statutului social. Sanatatea desemneaza succesul, in timp ce boala este un esec. Sunt numeroase exemple de ostracizare sociala sau de rusine resimtita de pacientul care a fost diagnosticat ca sufera de cancer.
Sa luam un exemplu prin care sa ilustram modul in care politicul uzeaza de proprietatea cunostintelor – repercusiunile dezastrului de la Cernobil.
Oamenii din Ucraina au trait pe pielea lor conflictul intre cunostintele de specialitate si individul „privat“ de cunostinte.  In timp ce unul a fost tratat ca „subiectiv“, expertiza personalului medical a fost vazuta ca singura modalitate obiectiva de a „masura“ sanatatea oamenilor. Oamenilor li s-a spus ca nemultumirea cu privire la starea lor de sanatate ar putea fi luata in considerare numai in urma testelor de laborator, pe baza tehnologiei moderne „reale“ si „obiective“. Simptomele si anormalitatea functionarii corpurilor lor, reclamate individual si subiectiv au fost catalogate ca nefiind „reale“. Victimele au fost lipsite de dreptul lor de a face declaratii cu privire la starea lor si nu puteau dezvalui simptomele care puteau proba ca ceva s-a intâmplat cu trupurile lor. Sistemul medical a refuzat aproape orice efect medical al dezastrului. Ucrainenii au fost victimele propriului sistem institutionalizat al sanatatii. Pozitia lor sociala i-a impiedicat sa beneficieze de dezvoltarea serviciului medical si a contribuit la distributia sociala a bolii.
Un alt exemplu al modului in care politicienii fac uz de proprietatea cunostintelor il ofera India. Planificarea familiara, controlul nasterilor si vasectomia sunt tot atâtea exemple de putere asupra celor saraci, needucati si care nu au acces la acest tip de cunoastere. Prin medicina, noile regimuri politice din India ii readuc pe acestia in pozitia de „sclavi“.  „Cele mai sarace, si, de aceea, cele mai vulnerabile segmente ale populatiei devin obiect al noului exercitiu de putere la care vietile lor sunt supuse in mod curent“ (Veena Das – What do we mean by health?).
Exemple folosite mai sus accentueaza observatiile lui Foucault (The Birth of Social Medicine), Armstrong si Flikke, conform carora ideologiile prefera corpul social in defavoarea corpului individual.
Evolutiile medicale au schimbat perceptia oamenilor, au introdus noi peisaje sociale si noi categorii, si au o influenta reala la nivel individual, social si de cultura identitara.

Bibliografie:
Veena Das, „What do we mean by health? – What We Know about Health Transition:The cultural, social and behavioural determinants of health“, vol. 2

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper