Nou pe blogul revistei:
- Black Rebel Motorcycle Club, Beat The Devils Tattoo: AYA
- The Hurt Locker
- Despre violenta in cetate: Étienne Balibar, Violence et civilité
- Matei Florian, Si Hams Si Regretel/ review de Adriana Stan
- Capitalismul, critica marxista si subiectul istoric astazi
- Invictus (Clint Eastwood)
- Broken Bells, The High Road
- Efectul Portocala mecanica: muzica pe post de arma
- Despre blogosfera, trolli si hiperbalkanizare la Radio Romania Cultural
- Sorin Lavric redescopera superioritatea rassei ariene
- Scapat de sub control/ Edge of Darkness
- Joanna Newsom, Easy (Have One On Me)
- Sindromul Münchausen: traficul online cu moartea
- De ce intelectualii sunt rai
- In atentia dnei Marta Petreu
- Vasile Ernu lanseaza Manifestul cartii
Categories
Recent Comments
- Liana Saxone-Horodi on Importul de vulcani
- hrnicu on Cel mai cunoscut critic literar din toate timpurile
- Magicianul on „Agora“. Comentarii despre sfârsitul Antichitatii.
- Dan Patrascu on Despre anticomunism in mai multe feluri: Comisia Prezidentiala vs IICCR
- Sorstanciu on Cel mai cunoscut critic literar din toate timpurile
Tags
Amos Oz, Rime despre viata si moarte
Articol aparut duminic, 14 martie 2010, in sectiunea Cultura literară . Zero comentariiCuvinte cheie: Amos Oz, Israelul contemporan, Rime despre viata si moarte
Editura Humanitas Fiction, 2009,
traducere de Ioana Petrideanu
Un scriitor celebru, aflat la o întâlnire literara unde se discuta propriile sale carti, îsi construieste din figurile prezente în sala personaje. Un tânar imberb devine Poetul nefericit; un domn cu mutra sobra devine Educatorul conservator; actrita recitatoare care citeste din cartile Scriitorului devine Veverita, o aventura de o noapte s.a. Între personaje se stabilesc relatii ad-hoc, de tipul sot-amant-fiu-vecin. Întregul joc are loc în mintea Scriitorului, obsedat de câteva întrebari de categorie grea: „Ce rol au povestile tale? Cui folosesc? Cine are nevoie, daca îmi permiti sa întreb, de fanteziile tale?“.
Pe planul naratiunii, romanul este un joc de oglinzi care nu duce nicaieri. În buna traditie postmoderna, povestile ajung în câte o fundatura, se reiau din alt punct, alcatuind o tesatura fara intriga si fara consecinte. Ramân în memorie, din acest „carnetel de încercari“, câteva scene erotice à la Amos Oz (romanul a fost nominalizat la un premiu pentru „descrieri sexuale redundante“, însa gusturile difera) si câteva figuri-tip din peisajul uman al Israelului contemporan. Versurile unui poet nationalist numit Tzfonia Beit-Halahmi, descris drept o figura idealista si benigna, autorul presupus al unei rubrici intitulate „Rime despre viata si moarte“, devin un leitmotiv al romanului.
Pe planul reflectiei, Scriitorul încearca sa raspunda la întrebarea aceea grea, la ce bun sa scrii „despre lucruri care exista“? Exista un raspuns complet, pentru care va trebui sa cititi întreaga carte, si unul partial si mai putin satisfacator: pentru ca scriitorii nu se pot abtine de la asta, chiar daca uneori risca sa fie luati pentru aceasta îndeletnicire peste picior.
