Nou pe blogul revistei:
- Daniel D. Marin, Poezia antiutopica. O antologie a douamiismului poetic romanesc/ review de Alex Goldis
- Diferenta dintre coruptie si sponsorizare. O explicatie pentru Ioan T Morar
- Liviu Ornea in Observator cultural: cateva intrebari pentru stanga
- Romania care nu mai stie sa spuna NU: problema romilor
- Votati Romania pe Facebook – frustratilor!
- Dan Ungureanu despre Ospitalitatea romaneasca: de ce suntem un fel de Mexic iar germanii sunt reci in timp ce Romania va fi pururi un stat clientelar
- Fluviul din centrul Pamantului: o ideologie a schimbarii
- Polonia la rascruce de vanturi. De ce nu e posibil un „Nürnberg al comunismului”. Apropierea de Rusia dupa/prin Katyn: un eseu de Bruno Drweski
- Psihologia anticomunismului
- O. Nimigean, Radacina de bucsau/ review de Alex Goldis
- Cum se corecteaza The New Yorker
- Legion, r:Scott Charles Stewart
- Incultura stiintifica a romanilor si Codul lui Oreste
- Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii!/ review de Adriana Stan
- Cateva remarci cu privire la comunism si anticomunism
Categories
Recent Comments
Tags
Amos Oz, Rime despre viata si moarte
Articol aparut vineri, 03 septembrie 2010, in sectiunea Cultura literară . Zero comentariiCuvinte cheie: Amos Oz, Israelul contemporan, Rime despre viata si moarte
Editura Humanitas Fiction, 2009,
traducere de Ioana Petrideanu
Un scriitor celebru, aflat la o întâlnire literara unde se discuta propriile sale carti, îsi construieste din figurile prezente în sala personaje. Un tânar imberb devine Poetul nefericit; un domn cu mutra sobra devine Educatorul conservator; actrita recitatoare care citeste din cartile Scriitorului devine Veverita, o aventura de o noapte s.a. Între personaje se stabilesc relatii ad-hoc, de tipul sot-amant-fiu-vecin. Întregul joc are loc în mintea Scriitorului, obsedat de câteva întrebari de categorie grea: „Ce rol au povestile tale? Cui folosesc? Cine are nevoie, daca îmi permiti sa întreb, de fanteziile tale?“.
Pe planul naratiunii, romanul este un joc de oglinzi care nu duce nicaieri. În buna traditie postmoderna, povestile ajung în câte o fundatura, se reiau din alt punct, alcatuind o tesatura fara intriga si fara consecinte. Ramân în memorie, din acest „carnetel de încercari“, câteva scene erotice à la Amos Oz (romanul a fost nominalizat la un premiu pentru „descrieri sexuale redundante“, însa gusturile difera) si câteva figuri-tip din peisajul uman al Israelului contemporan. Versurile unui poet nationalist numit Tzfonia Beit-Halahmi, descris drept o figura idealista si benigna, autorul presupus al unei rubrici intitulate „Rime despre viata si moarte“, devin un leitmotiv al romanului.
Pe planul reflectiei, Scriitorul încearca sa raspunda la întrebarea aceea grea, la ce bun sa scrii „despre lucruri care exista“? Exista un raspuns complet, pentru care va trebui sa cititi întreaga carte, si unul partial si mai putin satisfacator: pentru ca scriitorii nu se pot abtine de la asta, chiar daca uneori risca sa fie luati pentru aceasta îndeletnicire peste picior.
