Nou pe blogul revistei:
- Daniel D. Marin, Poezia antiutopica. O antologie a douamiismului poetic romanesc/ review de Alex Goldis
- Diferenta dintre coruptie si sponsorizare. O explicatie pentru Ioan T Morar
- Liviu Ornea in Observator cultural: cateva intrebari pentru stanga
- Romania care nu mai stie sa spuna NU: problema romilor
- Votati Romania pe Facebook – frustratilor!
- Dan Ungureanu despre Ospitalitatea romaneasca: de ce suntem un fel de Mexic iar germanii sunt reci in timp ce Romania va fi pururi un stat clientelar
- Fluviul din centrul Pamantului: o ideologie a schimbarii
- Polonia la rascruce de vanturi. De ce nu e posibil un „Nürnberg al comunismului”. Apropierea de Rusia dupa/prin Katyn: un eseu de Bruno Drweski
- Psihologia anticomunismului
- O. Nimigean, Radacina de bucsau/ review de Alex Goldis
- Cum se corecteaza The New Yorker
- Legion, r:Scott Charles Stewart
- Incultura stiintifica a romanilor si Codul lui Oreste
- Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii!/ review de Adriana Stan
- Cateva remarci cu privire la comunism si anticomunism
Categories
Recent Comments
Tags
Romante cu Elena Cernei
Articol aparut vineri, 03 septembrie 2010, in sectiunea Arte & media . Zero comentariiCuvinte cheie: crossover-ul românesc, Elena Cernei, Romanta, soledad-ul spaniol, teatru
Romanta… crossover-ul românesc, spre care s-au indreptat toti renumitii nostri artisti de opera! Lumea dorului, a acelui intraductibil cuvânt pe care nici soledad-ul spaniol nu-l poate patrunde in strafunduri! Un univers sufletesc pe care multi interpreti lirici l-au cântat, dar numai spiritele plenare l-au putut talmaci adânc, pornind de la esentele lui, simtite rascolitor.
Elena Cernei, marea si regretata mezzosoprana, care a cucerit cu vocea-i inconfundabila teatrele lirice ale lumii, de la Scala din Milano la Metropolitanul newyorkez, a fost unul dintre acestea. Adâncimile de traire si expresie cu care si-a construit rolurile au fost si aici supremele virtuti cu care a intrat in explorarea, in primul rând, a textelor, a poeziilor scrise de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Minulescu, Otilia Cazimir… la care si-a adaugat propria-i semnatura. A urmat apoi, mirific, imbracarea slovelor cu glasu-i tulburator, in culori de viola si violoncel (nu este pentru prima data când folosesc asocierea), cu sunete grave imbatatoare. Impecabila linie vocala, fara fisura, duce aleanul in limpezime, doinit, ca un lamento. Este o lectura culta, care ridica populara romanta pe culmi nemaiintâlnite de maiestrie.
Notatiile mi-au fost inspirate de aparitia unui nou CD la Casa de Discuri Electrecord, cu inregistrari realizate in 1973, in acompaniamentul unei formatii instrumentale condusa de Jean Lucaci, el insusi autor al piesei A doua primavara, inspirat de versurile artistei. Compozitii de Margareta Xenopol, Dumitrache Florescu, George Cavadia, Ion Vasilescu, Ioan R. Nicola, Alexandru Leon, Grigore Ventura, Vasile Popovici reunesc intr-un manunchi titluri precum De vrei sa mori, Romanta toamnei, Romanta inimii, Steluta, Dor de razbunare, In micul orasel, Si daca ramuri bat in geam, Sa treci prin lume fara dor, Doi ochi eu am iubit, Când amintirile…, mici momente muzicale aduse de Elena Cernei la rang de bijuterie.
Booklet-ul discului, semnat in integralitate de Stephan Poen, doctor in medicina si muzica, sotul artistei, contine – in afara de prezentare si fotografii inedite – un emotionant eseu, Stea dulce si iubita a sufletului meu, marturie de comuniune in eternitate, cu „fior de suprema incântare“.
