Hänsel, Gretel si Rosina

Un articol de COSTIN POPA

Opera Nationala Bucuresti nu a dorit sa bifeze trecerea in noul an fara o premiera scenica, eveniment mult asteptat inca de la inceputul stagiunii. S-a adresat de data aceasta tuturor categoriilor de spectatori, nu numai celor consacrati. Asadar, pentru cei mari, pentru cei mici indeosebi, „Hänsel si Gretel“ de Engelbert Humperdinck, opus renumit in literatura lirica inca de la finele secolului al XIX-lea (dirijorul primei reprezentatii a fost nimeni altul decât Richard Strauss) si inspirat de cunoscuta poveste a Fratilor Grimm. Cu toata tenta de basm, cu toata directionarea catre sensibilitatea si imaginatia copiilor, opera „Hänsel si Gretel“ este departe de susceptibilitatea de a fi tratata cu superficialitate. Dincolo de trama si viziune teatrala, orchestratia trimite la consistenta wagneriana (sa nu uitam ca Humperdinck i-a fost apropiat bardului de la Bayreuth), constructia de pe portativ cere voci serioase, incadrarea stilistica a cântului este un dat obligatoriu.
Generic vorbind, productia teatrului de pe Splai a raspuns exigentelor. Si ma refer indeosebi la regia Andei Tabacaru Hogea, o conceptie cvasi-minimalista, care a imbinat simbolurile (padurea de… creioane!) cu detaliul, fantasticul (ingerii zburatori) cu realul, modernul cu fantezia in parametri clasici. Sustinând ideile, scenografia semnata de Adriana Urmuzescu a demarat simplist si oarecum monocrom, sustinuta de proiectii pe fundal (lighting design Cornel Vladu), pentru ca apoi, in actul Vrajitoarei, sa explodeze in coloristica abundenta – casa de acadele, cu alura de… submarin si desen atractiv stilizat. Foarte inspirate au fost cadrajele cu Zâna noptii, Zâna zorilor si cu spiridusii in chip de licurici clipitori care, in debutul actului secund, inunda chiar sala, spre deliciul micutilor. O bila alba pentru coregrafia Simonei Somacescu. Nu lipsesc acrobatiile imaginate de Ama Butoiescu de la Circul Globus din Bucuresti. In doua vorbe, tot ceea ce poate fi numit antren si miscare.
Daca impuritatile si aproximarile Preludiului operei m-au facut sa ma intreb cam cât s-a repetat cu orchestra, odata cu intrarea in sustinerea vocala propriu-zisa, impresia s-a mai echilibrat, ramânând totusi sesizabila discrepanta dintre sonoritatile venind din fosa si cele din scena. Mai concret, cel putin in cunoscutul duet, mezzosoprana Hänsel si soprana Gretel s-au vazut acoperite de instrumentisti. Pacat pentru vocile frumoase ale celor doua Mihaele, Ispan si Stanciu.
Bine integrati in spectacol au fost baritonul Florin Simionca (cu buna proiectie de glas in rolul Tatalui Peter) si soprana Madeleine Pascu (Mama Gertrud).
Momentul de comic extrem, caricatural in tuse groase, a venit din partea mezzosopranei Adriana Alexandru (Vrajitoarea „Rosina“), intotdeauna o excelenta interpreta a rolurilor de compozitie, carora le daruieste intregul sau talent actoricesc, de concentrare exclusiva. Alte personaje au fost potrivit intrupate de Simonida Lutescu (Zâna noptii) si Valentina Tudose (Zâna zorilor). A dirijat Vlad Conta.
„Hänsel si Gretel“ pe prima scena lirica bucuresteana, un spectacol pentru toata lumea!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper