„The Telegraph“ – Primii 10 ani ai secolului XXI. Apetitul pentru apocalipse

Un articol de Catalin Sturza

„Pentru mine, regizorul-cheie al perioadei nu a fost nici Lars von Trier, nici Michael Haneke, ci Roland Emmerich, maestrul filmelor de mâna a doua de la Hollywood“, scrie Toby Young intr-un articol recent din „The Telegraph“ despre obsesiile apocaliptice din primul deceniu al secolului XXI. „In doua filme, The Day After Tomorrow si 2012, Emmerich a dat o expresie puternica dorintei adânc inradacinate a publicului pentru extinctie“, comenteaza eseistul.

Toby Young crede ca, de câte ori a fost proorocita o catastrofa globala care nu s-a intâmplat, in primii zece ani ai secolului XXI, de la eroarea Y2K din sistemele de calcul la terorism si la incalzirea globala, locuitorii lumii occidentale au fost, in mod paradoxal, teribil de frustrati de esecul profetiei. „Atacurile de panica au fost pentru douamiisti (termenul e o referire ironica la cei care se temeau de eroarea Y2K) ceea ce cocaina a fost pentru anii ’90: au reprezentat invazia de adrenalina a alegerii“, scrie Young. Si adauga: „Daca ultimii zece ani au avut o trasatura distinctiva, aceea a fost ca le-a permis oamenilor sa dea o expresie deplina tânjirii lor dupa haos, una dintre cele mai intunecate dorinte ale inconstientului. A fost deceniul in care apetitul oamenilor pentru distrugere a devenit aproape de neostoit“.

Unul dintre domeniile in care acest pesimism s-a manifestat din plin a fost Internetul. „Contrapunctul acestei furtuni au fost noile tehnologii, o alta trasatura distinctiva a deceniului“, scrie Toby Young. „In anii saizeci, Harold Wilson a vorbit despre «caldura alba a acestei revolutii», insa ritmul schimbarilor tehnologice a crescut exponential in anii 2000, ca si cum ar fi fost accelerat chiar de Large Hadron Collider. Rar s-a intâmplat sa treaca o saptamâna fara ca un nou gadget sa acapareze imaginatia publicului – fie ca a fost consola PlayStation, iPod-ul, telefonul BlackBerry, consola Xbox sau iPhone-ul –, iar Internetul a dominat cultura populara in acelasi fel in care o facuse muzica in anii ’70, televiziunea in anii ’80 si filmele in anii ’90. La suprafata, Internetul a fost un avantaj imens al epocii, permitându-le oamenilor sa obtina carti mai usor (prin Amazon), sa cumpere lucruri de mâna a doua mai ieftin (pe eBay) si sa descarce ultimul album printr-un click de mouse (prin iTunes)“.

Totusi, arata Young, dincolo de ovatiile cu care a fost primit Internetul, acesta a fost intâmpinat si cu foarte mult scepticism. „Este versiunea pentru mediul digital a legii lui Newton: pentru fiecare actiune ce sarbatoreste sosirea unei noi inventii va exista intotdeauna o reactie egala si de sens opus“, scrie eseistul. El insira o serie de titluri panicarde din ziare: „Cum folosirea Facebook-ului va poate creste riscul de a va imbolnavi de cancer“ sau „Cum computerele pot dauna viitorului copiilor dvs… distrugându-le creierele“ sau „Folosind aceasta fotografie, reporterul nostru s-a dat drept o fetita de 15 ani pe MySpace – unul dintre site-urile folosite de milioane de adolescenti. In câteva ore a devenit tinta unui pedofil. Cât de sigur e copilul dvs?“.

O alta falsa apocalipsa, arata Young, a fost criza economica mondiala; desi ea a avut consecinte neplacute la scara globala, aceasta criza nu a condus, totusi, la o a doua mare recesiune economica si, la sfârsitul lui 2009, economiile Statelor Unite, a Japoniei si a Germaniei au revenit pe crestere. Si profetii apocalipsei se incapatâneaza sa nu vada jumatatea plina a paharului: in ciuda unor reality show-uri deplorabile, precum „Big Brother“, primul deceniu al secolului a fost, se pare, judecând dupa succesul unor seriale precum „Lost“ si „The Sopranos“, epoca de aur a televiziunii britanice.

Explicatia lui Young e ca anxietatea anilor ‘90, teama omenirii in prag de mileniu s-a revarsat si peste anii 2000, otravind atmosfera acestora: „Populatia lumii astepta, cu o bucurie prost ascunsa, echivalentul de secol XX al meteoritului ce a dus la disparitia dinozaurilor“. Din pacate, arata eseistul, „ceea ce ar fi trebuit sa fie o perioada fericita – poate cea mai fericita din istorie – a devenit una destul de mizera. In primii 10 ani ai secolului XXI, omenirea a fost cuprinsa de un vis febril in care si-a vazut lumea distrusa din nou si din nou“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper