„The Chronicle of Higher Education“ – Studiile aprofundate umaniste – la ce bun?

Un articol de CATALIN STURZA

Persepctiva unui masterat sau a unui doctorat în disciplinele umaniste, urmat într-o universitate americana, este tentanta pentru multi absolventi de studii umaniste, atât din Statele Unite, cât si de aiurea, din lume. Câte sanse îi ofera însa un asemenea program unui student pentru a-si gasi un loc pe piata muncii?

Foarte putine sanse reale de angajare si integrare sunt oferite de fapt de un astfel de program, încearca sa demonstreze Thomas Benton într-un articol din „The Chronicle of Higher Education“. În general, ceea ce spera cei care obtin o diploma de master sau de doctor în stiinte umaniste în Statele Unite e sa ramâna în facultate, ca profesori si/sau cercetatori. Din pacate, piata aceasta este deja plina. „Aproape în fiecare domeniu umanist exista deja sla începutul crizei economicet o competitie disperata, cu sute de de aplicatii ale unor candidati calificati pentru fiecare pozitie care ar conduce spre functia de profesor titular“, scrie Benton. „Acum situatia devine chiar mai rea. De exemplu, listele de joburi ale Asociatiei Americane de Studiul Istoriei au scazut cu 15 procente si cele ale Asociatiei de Limbi Moderne au scazut cu 21 de procente, cel mai abrupt declin anual înregistrat vreodata. Se pare ca multe posturi care au fost scoase la concurs sunt anulate; unii observatori avizati se asteapta ca angajarile sa scada cu 40 la suta în acest an. Cum trebuie sa arate situatia ca sa fie mai disperata decât atât?“, se întreaba Benton.

Un absolvent al unui program doctoral ar putea, pe de alta parte, sa-si caute de lucru în afara mediului academic. Aici Benton vine cu exemplul sau personal, de tânar absolvent de facultate în anii ’90. Cel mai bun job pe care l-a gasit la acea vreme, spune el, a fost de vânzator de abonamente, în regim part-time, pentru un club de fitness dintr-un mall din Philadelphia. „Din nefericire, arata Thomas Benton, în timpul acelor trei ani când am cautat un job în afara mediului academic am descoperit ca doctoratele umaniste, în lipsa unei experiente relevante sau a unor deprinderi tehnice, îti ofera în general un dezavantaj moderat în fata studentilor care-si cauta de lucru si un handicap serios în fata oamenilor ce detin diplome profesionale. Daca veti apuca acest drum, veti porni de jos sîn carierat atunci când veti ajunge la 30 de ani, cu un deceniu în urma colegilor dvs de generatie, fara nici un fel de economii si împovarati, probabil, de datorii“.
Benton face si o lista a motivelor pentru care tinerii, în general, doresc sa urmeze o forma aprofundata de învatamânt umanist. Printre acestea se numara: faptul ca primesc note mari si aprecieri de la profesorii lor, fara sa regaseasca aceste gratificari si în afara mediului academic; faptul ca parasec un proces institutional care a durat 16 ani, timp în care au urmat, pas cu pas, un anumit tel, cu rezultate masurabile, cu un ajutor constant si cu o ierarhie bine definita; lumea din afara universitatii e prea destructurata, ambigua si e, astfel, înspaimântatoare pentru un tânar obisnuit cu un asemenea parcurs; cu perspectiva unui job insipid, de juniorat, în fata, viata în cadrul facultatii se transforma într-o experienta romantica, idealizata; deprinderile cu care se mândreau studentii în facultate nu au nici o valoare într-un job real; universitatea e, în fine, un loc bun pentru a te ascunde din fata crizei economice.

Thomas Benton crede ca, dincolo de aceasta perspectiva romantica, spre studiile aprofundate umaniste ar trebui sa se îndrepte, de fapt, doar patru categorii de oameni: cei care sunt bogati si nu trebuie sa-si puna problema câstigarii unei pâini; cei care au relatii extinse în lumea academica, ce le vor permite sa-si gaseasca un job odata ce vor primi diplomele de doctori; cei care se pot baza pe un partener de viata ce plateste întretinerea si cheltuielile curente; cei care au deja un job si merg la studii aprofundate pe banii angajatorului. Restul tinerilor, crede Benton, îsi asuma un risc enorm alegând sa urmeze un doctorat umanist în Statele Unite, consecintele depline fiind incapabili sa le evalueze deoarece nu înteleg cum functioneaza sistemul angajarilor în cadrul mediului universitar si pentru ca nu-i asculta pe cei care încearca sa îi avertizeze. Si, când universitatea unde ti-ai terminat studiile va pretinde ca nu existi, scrie Benton, „asta te va face sa te simti rusinat, si vei disparea, probabil, de bunavoie, convins ca asa e corect, în loc sa-ti dai seama ca jocul a fost trucat de la bun început“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper