Scurta întâlnire în Gara de Nord

Un articol de Maria Ellis

E frig, dar atmosfera nu e deloc înghetata. E chiar vesela, fiindca se apropie sarbatorile. Oamenii se agita, alearga în toate partile, dar nu cu frenezia disperata din restul anului, ci cu relaxarea lui decembrie, de parca îsi dau voie sa traiasca, macar timp de o luna, cu sentimentul ca viata e o vacanta continua. Gara de Nord se veseleste si ea cu niste „La multi ani“ scrisi cu luminite galbene si atârnati pe ici pe colo de tavan.

În capatul cu coloane, lânga magazinul de obiecte bisericesti, o chelnerita tremura de frig în spatele tejghelei unei cafenele fara usi, cu câteva mese scoase la intrare si care stau în bataia aerului rece de afara. Înauntru, la una dintre cele patru mese, zace un client cu o cafea în fata si ultima editie din „Catavencu“. E trecut bine de patruzeci de ani, dar din jacheta de piele, parul lung pâna la umeri si expresia fetei, se vede ca pe dinauntru traieste înca în perioada liceului – sau poate a facultatii, în tot cazul una în care coloana sonora e data de ceva rock-n-roll. Se straduieste sa fie atent la ce citeste în ziar, îsi ridica des ochii cu o privire speriata ca sa se uite la diversii oameni ce se perinda prin gara si ca sa studieze absent trei lucratori ce instaleaza, entuziasmati de parca ar împodobi pomul de Craciun, un aparat de aer conditionat la standul de ziare de lânga.

O doamna tânara, în cautare de ocupatie pentru a umple cele doua ore de asteptare, se opreste în fata meniului fara preturi afisat pe doua panouri mari de o parte si de alta a intrarii în cafenea.
– Ce ai cald? o întreaba pe fata care îi spune ca doar ceai si cafea – si aceea doar cu cofeina.

Doamna se aseaza la una dintre mesele de afara, strângându-si bine pe lânga ea haina groasa de iarna. Domnul în jacheta de piele o urmareste înviorat, dar fara sa-si ridice prea mult ochii din ziar, caci e destul de timid, în ciuda înfatisarii de rebel.

– Adu-mi, te rog, un suc.

– Puteti sta si înauntru, puteti fuma si acolo, vine raspunsul, anticipând abil si serviabil nevoile doamnei care nici macar nu-si scosese tigarile pe masa. Se ridica bucuroasa din fotoliul de rachita, trece pe lânga domn si se aseaza la singura masa din spatele lui, cât mai departe de intrare si, prin urmare, de frig. Haina tot nu si-o poate scoate însa fiindca, în afara faptului ca nu bate vântul, temperatura este cu cel mult o jumatate de grad mai ridicata decât afara.

Fata aduce sucul. Doamna îsi aprinde o tigara si ramâne cu ochii în gol. Nu pare a se gândi la nimic în mod special sau, daca o face, e multumita si împacata, caci are pe fata o expresie calma si serena.

Domnul începe sa-si schimbe discret pozitia corpului care începe imperceptibil sa se roteasca înspre ea. Mâna lui dreapta, cu cotul sprijinit pe masa, se zbate ca o aripa, aratând câteva miscari întrerupte de a se întoarce. În cele din urma, fumul tigarii ei îl învaluie cu totul si-atunci nu se mai poate abtine.

– Ma scuzati, zâmbeste dânsul jenat, cu umerii adusi, dezvaluind un canin lipsa si o expresie de elev deloc obraznic, as putea sa va cer o tigara?

Doamna se trezeste din reverie si are nevoie de un moment ca sa proceseze cererea, lucru pe care el îl ia drept ezitare, asa ca se simte dator sa explice, scotând si un leu din buzunar:

– Încerc sa ma las de fumat… zice, sunt în perioada aceea dificila când nu ma pot abtine si as vrea… o tigara. Doar o tigara.

Doamna îi întinde întelegatoare pachetul.

– Nu va faceti griji, îi spune ea despre bancnota de un leu pe care el o pusese grijuliu pe masa ei. Chiar nu e nevoie.

Îi întinde si bricheta, iar el îsi aprinde tigara. Dupa primul fum i se ostoiesc toate nelinistile si se întoarce împacat la ziarul lui, desi i-ar fi placut sa stea de vorba.

Doamna îsi bea linistita sucul si cere si-o cafea. Fumeaza vreo cinci tigari, timp în care domnul cu jacheta de piele îsi zbate încet bratul drept, cu noi încercari de rotire a corpului pe care nu le duce însa la bun sfârsit.

La prima masa de lânga intrare apare un tinerel de vreo douazeci de ani cu ochi mari si golanesti, îmbracat în pantaloni de trening. Scaneaza viu peisajul, inclusiv pe cei doi, si, pentru ca nu gaseste fete destul de tinere si destul de dragute în frigul de afara, o fixeaza din când în când pe doamna cu priviri smecheresti, dar la fel de nesigure ca acelea ale domnului care nu mai îndrazneste sa ceara înca o tigara.

Doamna îsi termina în liniste cafeaua, se îmbraca si plateste la tejghea. O porneste spre iesire si, chiar când trece pe lânga el, tinerelul îsi întinde putin un picior înspre ea, se uita languros pe sub sprâncene si-i zice cu aluzie si apasat:

– Pa!

Doamna începe sa râda, îi zice si ea „Pa!“ si-o porneste la plimbare prin gara caci mai are totusi putin de asteptat. Se opreste în fata unei vitrine cu carti, cugetând daca sa-si cumpere sau nu una pentru tren si atunci îl vede reflectat în geam pe domnul din cafenea, zgribulit, cu umerii adusi si mâinile în buzunarele jachetei de piele, ce se uita fix la ea. Atunci se hotaraste sa intre în magazin, sa-si aleaga totusi daca nu ceva de citit, atunci macar zece minute de aer cald si protejat de singuratatile altora. Când iese, domnul a disparut, iar ea se îndreapta multumita si serena înspre tren, cu gândul la sarbatorile fericite ce vor veni curând

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper