O zi obişnuită

Un articol de Daniel Sur

Când deschide ochii e convins ca invie. Pare un moment de sensibilitate subtila si-si simte inima in gâtlej. Micile zgomote devin concrete si imperative. ae scoala din pat ca din mlastina. Cu dureri de cap. Arunca o privire ceasului de pe noptiera. apre surprinderea lui, constata ca e inca devreme. E buimac si framântat de o ciudata premonitie, un freamat interior care seamana cu frica. aimte ca miroase a naduseala si strabate cu pasi usori gresia lustruita din hol, de parca s-ar teme sa nu lase amprente de talpi in urma lui. Ajunge in baia strâmta de bloc si se uita in oglinda. E atât de exasperat de ceea ce vede, incât ii vine sa-si arda o palma peste ureche. aimte nevoia sa-si acopere fata pe care ajunsese s-o urasca in asa hal, incât nu poate suporta s-o vada nici macar in oglinda atunci când se rade. Dupa care ridica capacul de la wc si incepe sa urineze, cu tâsnituri mici. Apa calda nu curge. Un val de injuraturi ii scapa printre buze. ae spala cu furie cu apa rece, de parca s-ar spala de batrânete. Isi spala dintii pâna la sânge, de frica ca rasuflarea lui sa nu ofileasca lucrurile care-i ies in cale. 
Literalmente topaie pâna in dormitor ca sa se imbrace. Clocotesc in el o mie de gânduri si de idei. Buna dispozitie este efectiv molipsitoare. Sotia si copii il privesc cu neincredere. Probabil se intrebau de unde naiba isi insusea maniera asta vesel autoritara pe care o afisa in fiecare dimineata. Isi savureaza cafeaua impreuna cu doua-trei tigari, pune la cale cele mai fanteziste planuri, pâna constata ca timpul s-a scurs si se afla in intârziere.
Coboara intr-un suflet zburdând ca un scolar si sarind peste ultimele trepte si o taie pe nerasuflate spre statia de tramvai. atatia e plina de lume iritata din cauza tramvaiului care nu mai vine. Tot in statie isi face veacul si nebuna cartierului. O baba nebuna, cu figura de cotoroanta, o zbugheste pe linia de tramvai si, facând spume la gura, se porneste sa arunce blesteme atât de crâncene, incât toti cei de fata amutesc, simtind cum le ingheata sângele in vine. Pe sub latele de par alb, privirile ii scapara, asemenea ochilor de pisica. Fiind nebuna, nimeni nu cuteaza sa-i infrunte fioroasele imprecatii. Intre timp apare si tramvaiul. Oamenii se agita brusc si se imping la urcare. Un pensionar rubiniu la fata se impinge mai tare, imbrâncind pe toata lumea cu placere. Totusi, nimeni nu zice nimic.
Alti pensionari se reped la scaune. E o intrecere pe viata si pe moarte, unde concurentii se invârt nervosi unul in jurul celuilalt, cautând locul de unde sa se tina. Nimic nu sta in calea lor. Toti se imping. Barele sunt umede si lipicioase. Hainele put.
Calatoreste o bucata de drum cu un tramvai unde mirosul de sudoare statuta se imbina cu cel al spaimei si vinovatiilor nelamurite. Mental isi face bilantul: calcat pe picioare, lovit in coaste si in umar, plus o zgârietura zdravana pe coapsa. A scapat ieftin. Coboara din tramvai si urca in metrou. Aici oamenii au un soi de frumusete obscena, par ca plutesc in apa, cu ochii dati peste cap si infundati in capete, cu buzele livide, ca de peste, rasfrânte, scotând la iveala siruri de dinti mici, perfecti pentru rozatoare. Cu chiu cu vai se smulge din subteran si ajunge la serviciu. Constata ca iar a intârziat si afiseaza o mutra mârâitoare si dispretuitoare. I se cere legitimatia si este urecheat inca de la poarta: „De ce ai ajuns mai târziu?“ „De prost“ si arunca o privire ferita peste umar. Pe birou il asteapta sarcinile zilnice. Rapoarte, statistici si corespondenta curenta. Lucreaza alaturi de alte muste albastre, captive ca intr-o pânza de paianjen. Fumeaza o tigara in pauza de prânz si soarbe o cafea cu un aer meditativ, usor amuzat. Exact in acelasi loc si la acelasi ceas al zilei. ae uita cu jind la picioarele subtiri, ca niste foarfeci ale unor colege. Rumega gânduri murdare si se infierbânta ca un cuptor. afârâie ca un cârnat pe gratar. ae reapuca de lucru de parca ar dezmembra si ar diseca papusi, ca sa le poata apoi arunca pe geam. La avansare si la prime e intotdeauna sarit. Ori nu are vechimea necesara, ori nu s-a nascut intr-o zodie buna. Nu se are bine cu seful. Nu-i spune „Generalul“, când se refera la el si nu stie sa sublinieze ca departamentul traieste zile de maretie fara precedent. Povestile despre vremurile de glorie fac parte din ciclul normal al vietii de birou: sunt recitate cu voce tare in timpul pauzelor dintre doua rafale de munca, sau in dupa-amiezile când vreun mic incident neplacut, ca de pilda defectarea retelei de calculatoare, face imposibila orice alta activitate.
A renuntat demult sa mai participe la astfel de reuniuni. Prefera sa citeasca o carte politista sau sa fumeze, singur cu nemultumirile lui inabusitoare. Din când in când mai cerseste cafea si putina atentie din partea colegelor mai tinere. Nu stie cum, dar acestea il fac intotdeauna sa se simta vinovat.
Programul se termina si merge spre casa pe acelasi traseu. ae gândeste cu jind la o bere, in schimb ii ia o ciocolata fetitei. ae gândeste cu gelozie la un joc de strategie pe calculator si constata ca nu are banii sa-i faca cadou unul baiatului. Pe vremea lui nu exista asa ceva. ae inghesuie in metrou cu impresia dezastrului iminent. Pe masura ce temperatura urca vertiginos in vagon si aerul fierbinte il infasoara ca un maieu prea strâns pe corp ii rasare un vag sentiment de panica. O cucoana grasa mormaie ceva despre tara asta de cacat si barbatii prost-crescuti. Femeia se sprijinea zdravan de el si parea ca e in pragul colapsului. ae rupe cu greu din metrou si alearga disperat dupa tramvai. Vatmanul ii inchide usile in fata. Injura incetisor. Facuse toate eforturile acelea pentru a descoperi ca mersese in cerc si se inapoiase la locul din care plecase… de câta vreme? O ora? Doua ore? Zece ore? O mie de ore? O groaza de timp irosit. aimultan cu disperarea care-l cuprinsese, insa, ii reveni speranta. Cel putin acum stia unde se afla.
Intra in scara blocului carând plase burdusite cu de-ale gurii. Consulta lista de intretinere si un fior de groaza il scutura când isi da seama ca ziua nu se sfârsise inca. Manânca un castron cu supa pregatita de nevasta-sa. Fara placere. In seara asta, toate acele sentimente se intorc, incordându-i nervii la maximum si facând ca pielea sa-l manânce atât de tare incât nici un fel de scarpinat nu l-ar fi usurat. apala farfuriile din care a mâncat toata familia. Si acele dorinte tenebroase incep inca o data sa capete contur in mintea lui. Nu cedeaza senzatiei: face lectiile cu cei mici. ae intinde pe fotoliu, isi incolaceste bratele in jurul unei pernute si isi ingroapa fata in moliciunea ei. Atipeste la un film stupid de actiune. De categorie B sau C. Viseaza ca el este personajul negativ din film si este fericit. Inchide televizorul si se intinde lânga femeia lui. ae intreaba de ce dragostea si banii nu trebuie sa fie puse in aceeasi oala. Isi mângâie ca un robot nevasta si adoarme. Ca un mort.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper