Numai Opera Brasov va procura… ELIXIRUL DRAGOSTEI!

Un articol de COSTIN POPA

… scrie pe fluturasul distribuit in sala, la finalul spectacolului, de tinerele locuitoare ale satului italian in care se depanase povestea lui Nemorino si a Adinei, a lui Belcore si a Giannettei, sub manevrele „oculte“ ale doctorului Dulcamara. Si asa, seara cu „Elixirul dragostei“ de Donizetti s-a incheiat precum a inceput, in atmosfera de buna dispozitie, cu publicul – care a umplut la maximum sala Operei Brasov – in plin antren. Cum altfel, daca fetele din cor au trecut cântând printre rândurile de scaune si au invitat spectatorii la nunta?…

„Elixirul dragostei“ a fost o noua premiera lirica la Brasov, dupa care s-a tras cortina peste cea de-a saptea editie a Festivalului International de Opera si Balet, manifestare devenita traditionala.
Delicios spectacol! „Vinovata“ este, desigur, inventivitatea fara frontiere a regizorului Cristian Mihailescu, receptata cum se cuvine de cor, de balet, de solisti. Si transferata direct spectatorilor. Am afirmat si cu alte prilejuri, am consemnat… Cristian  Mihailescu, dupa peste doua decenii de regie lirica, a atins o maturitate in analiza care ii permite identificarea cu precizie a secventelor cheie ale actiunii si are drept comandament suprem motivarea publicului printr-o densitate de evenimente scenice care duc componenta teatrala a operei spre ideal. Asa a fost si acum.
Foarte serios profesionist, stapân pe mestesugul sau, regizorul sesizeaza momentele periculoase, condamnate la statism si le imbogateste prin orice mijloace, fie scenografice, fie „miscând“ alte personaje ale actiunii sau chiar propunând altele noi. Sa notez… Doctorul Dulcamara soseste, in chip de extraterestru, insotit de trei asistente-balerine care nu ramân simple figurante, ci ii sustin ilustrativ cunoscuta arie „Udite, udite, o rustici“ din primul act sau ii servesc drept confidente in aparté-urile din duetul cu Adina (actul secund). Miscare continua, datorata autoarei coregrafiei, Nermina Damian. In alta secventa, de tot hazul este luarea masurilor pentru noile haine militare ale lui Nemorino. Se ocupa… aghiotantul lui Belcore.
Fiecare personaj este tratat cu minutiozitate. Notarul – rol mut – nu se multumeste cu o simpla aparitie, ci trece prin scena intr-o vadita stare de euforie bahica. Unul din soldatii lui Belcore este un vadit fan al… „galaticului“ Lionel Messi, nr. 19 de la Fotbal Club Barcelona. Pentru suculenta barcarolei „Io son ricco e tu sei bella“ (Dulcamara – Adina din actul secund) pledeaza si jocul simpatic a doua… papusi uriase. Sunt tente de vodevil care subliniaza specificul de opera comica al „Elixirului“ donizettian. Giannetta, eroina privita – de regula – ca personaj periferic, este aici activa, agitata, prezenta peste tot, comentatoare a actiunii.
In alte momente, Mihailescu procedeaza exact invers si impune stop-cadru coristilor, tocmai spre a sublinia o fraza sublima, un arioso splendid („Adina, credimi“), un duet minunat (Adina – Nemorino, din actul al II-lea). Echilibrajul este foarte bine cumpanit si subsumat ideii de spectacol in care muzica ramâne esentiala dar, in context, nu exista clipa in care regizorul sa nu puncteze o stare, o situatie, sa nu comenteze o traire.
Scenografia lui Serban Iuca este simpla. De turneu sau de… criza? Aproape goala, scena are doar câteva practicabile, doua-trei obiecte de decor, perdele si, pe fundal, proiectiile lui Alexandru Serban: holde de grâu cât vezi cu ochii, stamine de maci, Isolde si Tristani indragostiti (hmm! nu cânta oare Adina, „Della crudele Isotta?“), planete in plina competitie astrala (din care se desprinde, parca, vehiculul verzui gonflabil al lui Dulcamara), fluturi (idilici-idilici), tunuri de artilerie, inclusiv tunul-tar din Kremlin (Belcore este in elementul lui), fulgere globulare, sala armelor dintr-un castel medieval (Nemorino la oaste!), focuri de artificii.
Intr-asa abundenta de proiectii, de imagini, sigur ca redundanta cu textul nu poate fi evitata, poate a fost chiar dorita, dar totul curge, se schimba continuu si placut la vedere, domol, neagresiv. Este firescul discursului. Pe ici, pe colo, se mai strecoara naivitati copilaresti, vezi inimioarele zburatoare din finalul fericit al operei.
Costumele sunt clasice si cu agreabila coloristica.
In distributie, Valentina Margaras (Adina), Mihai Irimia (Nemorino), Valentin Marele (Belcore), Dan Popescu (Dulcamara), Gabriela Hazarian (Giannetta), solisti mult iubiti de entuziastul public brasovean. Corul (pregatit de Diana Ramona Bâldea) si orchestra Operei Brasov au fost dirijate de Dorel Munteanu.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper