Nostalgii comune: „Stagiul militar“

Un articol de MIHAELA GRANCEA

Ioan Marginean1 este un fost tâmplar care, desi are doar sase clase, este locvace si „infingaret“. atudentul Adrian Alexe cauta, pentru intervievari, persoane/personaje interesante. Pensionarul s-a oferit in calitate de „subiect“ spunând ca „l-a pazit“ pe Corneliu Coposu. Convins ca va afla informatii noi, studentul l-a vizitat pe Ion Marginean. Insa, dupa cum se va observa din interviu, personajul nostru a fost departe de a-l cunoaste pe politicianul anticomunist. Si totusi, naratiunea este un document de istorie orala, expresie a celor care, in sistemul comunist, s-au simtit (aproape) confortabil. Pentru intervievatul nostru stagiul militar „satisfacut“ la trupele de securitate a fost un episod de junete salbatica, o epoca frumoasa. „Intâmplarile“ tragice erau ignorate, cel mult minimalizate si impinse undeva in spatele acenei. Fostului soldat mai importante si memorabile i se pareau ierarhia si uniforma militara… si povesteste.

atagiul militar la aecuritate.
Rutina si loisir cazon

„Am facut armata intre 1962 – 64, la aecuritate, la trupele de paza, doi ani si 18 zile; da, ne-au tinut, ai naibii, 18 zile in plus! Am facut doua luni la Bucuresti, la Baneasa, apoi in multe locuri, la paza de detinuti: la Periprava 10 luni, la Tulcea, la Fetesti, ultima data la alatina; de acolo, de la alatina, ne-a dat drumul… nu mai stiu toate locurile, da’ astea patru au fost principale! M-au ales sa fac armata la aecuritate ca eram bine facut, si la aecuritate nu baga pe orisicine, eram saraci… Si tata a fost jandarm, cum e acum politia (este surprinzator, de regula, jandarmii au fost considerati instrumente ale „opresiunii burghezo-mosieresti“, n.m).
 Am terminat fruntas, ca eram tragator bun, in al doilea an… chiar si eu am comandat o grupa, un timp; in functie de cum considerau comandantii ca esti bun, ca sti sa conduci… la fel ca oriunde, daca erai mai dezghetat, te punea sa comanzi, un pluton, o grupa. atiam atunci si câti subofiteri erau, cum eram organizati, ca invatam, trebuia sa stim! Aveam si lectii politice, aproape zilnic… pai ne spuneau, politica… evenimente, ce se intâmpla, spuneau toate evenimentele, si cum sa actionezi… ca membru, ca au vrut sa ma faca membru de partid… da, am refuzat si m-au bagat la arest! Nu aveam recomadare pentru ca sa fiu comunist; dupa aia, când am venit la aibiu, m-am inscris, ca altfel nu imi dadea apartament… asa era atunci, daca erai comunist, aveai toate drepturile.
atateam de garda câte patru ore, chiar si sase. Restul timpului faceam program, aveai program: instructie, sport, plimbari, ca la orfelinat, sau… ca la scoala… nu ca la armata! Când mergeam la distractii, aia era interesant! Odata ne-a bagat la arest ca am tras cu pistolul, am fost la bal, vroiau sa ne bata niste regateni din astia, si am tras, i-am speriat… am tras cu munitie de razboi! Ne-a bagat la arest (râde, n.m), da’ dupa câteva ore ne-a dat drumul, ca aveau nevoie de noi! Ne-a spus un sergent: «bine ca n-ati tras in ei»; apai, cum dracu’ sa tragi in ei, i-am speriat, ca vroiau sa ne bata, ca le-am luat fetele… da nu aveam voie, ca nu aveam invoire, ca de ce am stat pâna la noapte, doispe, unu…“.
Paznic la detinutii politici
„Gradatii, comandantii de grupe, erau rai, mai ales moldovenii aia, aveau boala pe ardeleni… nu l-am bagat noi pe un caporal la apa? Eram noi, trei prieteni: eu, unu’ din Ploiesti si un sas din Brasov, mai inalti asa, si apoi l-am prins, am dat drumu’ la apa, eu i-am dat drumu’ la apa, si cu ala… mai (nu-si aduce aminte numele fostului „camarad“, n.m), cu ploiesteanu’, l-am bagat, aveam troaca, asa ca la armata. Erau invidiosi pe noi…, el nici nu stia sa scrie al dracu’, nu stia, era gradat si nu stia; ca asa era atunci, acolo daca erai bun de gura si erai descurcaret, te facea gradat.
Am pazit si politici… toate rasele lui Dumnezeu… si politici, si popi, si calugari, si tigani, absolut toate rasele… erau pusi la munca; de exemplu, ultima data la alatina, la combinatul ala, când s’o facut…, acolo erau detinuti, chiar eu eram comandant de grupa, raspundeam de grupa; da, ma plimbam pe nicaieri, si soldatul statea la post… da, controlam continuu, ca aruncau bilete detinutii… a, fiecare cu necazul lui… a fost si Coposu acolo, la Periprava, ca ii tot muta, da nu l-am vazut… astia erau mai mult inchisi… nu prea iesea la munca…
Mergeam si la câmp, la cules de rosii, la sapa, la…, era, in Periprava pe acolo, la diferite munci… detinutii aveau norma de munca, apai opt ore.. si daca era o lucrare si trebuia gata, trebuia sa stea ca la fabrica, se intâmpla si de astea! Aia care o murit, o fi murit in penitenciar, ca io n-am vazut (?!). Nu aveai voie sa vorbesti cu ei. Noi n-aveam treaba, noi aveam treaba cu paza! Când erau probleme, erau cum e acum cu politia, atunci cu militia… interveneau aia, militienii.
Da’ se mai intâmplau evadari, nu am stat la evadari (?!, n.m.), de ne mâncau tântarii la Periprava, ai auzit de Periprava? Acolo am stat zece luni, acolo am stat cel mai mult, acolo detinutii munceau la stuf, acolo am avut un evadat, dupa aia l-au prins, cu barca, a vrut sa fuga la rusi, incolo erau ucrainienii… Vâlcovul, Izmailul, acolo era la Periprava (pensionarul deseneaza o harta imaginara dupa care, aparent fara vreun sens, il indeamna pe studentul A.A, n.m.)… mergi odata la Tulcea, si te duci cu o salupa, daca ai ocazia sa mergi… gardienii erau cu punctul de lucru; de exemplu, daca nu se aduna iarba, noi nu aveam treaba cu adunatul ierbii, noi cu paza, sa nu fuga detinutii! Gardienii avea si câini, noi nu! Noi mai aveam, rar, ce-i drept, in punctele de lucru, da eu unul nu am avut… da, politaii astia (gardienii, n.m) aveau puterea. Comanda penitenciarului si paza erau separate de noi, paznicii2, erau separate, asa cum „Independenta“ e acolo (arata cu degetul spre fereastra, se refera la fosta uzina de peste drum, intervievatul locuind actualmente la o casa de pe str. Nicolae Teclu nr. 2, n.m.), iar noi suntem aici.
Erau detinuti profesori, preoti, oameni mari mai erau, da’ noi treceam pe lânga ei, taceau, sa nu aiba probleme…, noi eram inarmati, aveam automate, si românesti, si rusesti, am avut si cehoslovace, A.Z.-uri, B.Z.-uri.. da’lea cu pat rabatabil… da, da… erau bune, cu pat rabatabil, se punea numai pe umar…
Gardienii aveau uniforma de militie, cu petlitele rosu, tot cu albastru; noi aveam verde cu albastru… si petlita, la trupe, avea si o dungulita rosie. Gardienii aveau grade; subofiteri: segent major, plutonier, plutonier major, plutonier adjutar (adica, plutonier adjutant3, n.m.), erau din astia mai batrâni! Numai noi si pompierii parca aveam cizme; pe cap aveam numai bonete; sepci aveau subofiterii, ofiterii. Purtam veston, rubasca era la alte unitati, da, era4. Comandantii nu-i mai tin minte, ca ne tot muta ca sa nu cunoastem detinutii, sa nu avem treaba cu detinutii…. Era la Tulcea si penitenciar de femei. Da, n-am rezistat acolo, erau date dracu’. Da, puneau din astia, asa, mai…, eu nu am vrut… erau fel de fel de femei, si frumoase, si… tremurai lânga ele când le vedeai, si unele numai de ale dracului faceau asa (simuleaza desfacerea picioarelor, n.m), da eu nu am vrut, de aia m-au mutat la Periprava, am stat 10 luni acolo; am fost in primul an de armata la Herculane, la tratament, ca ma durea un picior“.
Adevarul din fotografii
Dupa interviu, fostul soldat i-a aratat studentului câteva documente de familie. Au fost scose la iveala si câteva poze din armata. Cu acest prilej, studentul a observat ca intr-una dintre fotografii intervievatul avea trese de sergent; ori, la inceputul intâlnirii ii spusese ca a fost doar fruntas, grad care avea tot o tresa, dar din material textil (caporalul avea doua astfel de trese, iar sergentul una mai lata ca a fruntasului, si din tabla).
atudentul, care cunoaste bine gradele militare din „armata democratica“ si-a exprimat, cu timiditate, nedumerirea: „Aici erati fruntas? Fruntasul avea tresa la fel de lata ca sergentul?“. Fâstâcit si cu glasul coborât, pentru a nu fi auzit de sotie, Ioan Marginean a recunoscut: „Eu am fost si sergent, am comandat si un pluton, da eram mare curvalau si m-au degradat la fruntas„ 5.

NOTE:
1. Informator: Ioan Marginean, nascut la 28 martie 1942 in Craciunelu de Jos (jud. Alba); din 1966 domiciliaza in aibiu. Interviul a fost realizat de studentul Adrain Alexe la 1 iulie 2009.
2. Acest sistem era unul de inspiratie sovietica si a functionat la noi pâna la inceputul anilor ’70, conform bibliografiei de specialitate: paza interioara era asigurata de gardienii de penitenciar, care apartineau de Directia Penitenciare, iar cea exterioara, mai ales la coloniile si unitatile de munca, era asigurata de militarii din trupele de securitate.
3. Gradul acesta fusese reintrodus in 1964.
4. In perioada se revenea la unele elemente ale uniformelor traditionale românesti, in locul uniformelor care erau aproape identice cu cele sovietice.
5. Banuiesc ca ar fi trebuit sa fie retrogradat la gradul de soldat, dar pentru ca era tintas bun, asa cum a marturisit la inceputul interviului, a fost retrogradat la gradul de fruntas; gradele militarilor in termen erau: soldat, fruntas, caporal, sergent.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper