Moartea politică a lui Băsescu

Un articol de ALFRED BULAI

S-a incheiat, in fine, marele an electoral. Pentru cei mai multi, 2009 a fost anul marii confruntari. Am avut un an de campanie electorala si, sa fiu sincer, ca multi altii, nu credeam ca o mai scoatem la capat. Avem, dupa aventura lui Geoana de o seara si dupa nebunia numararii, asa, de florile marului, a voturilor nule, un nou si vechi presedinte: Traian Basescu.

Pentru multi, realegerea lui Basescu este surprinzatoare, atât timp cât mai toata lumea il considera pierzator de mai multe luni bune. Zeci de sondaje il dadeau sigur pe un loc secund in turul doi aproape cu oricine ar fi intrat alaturi de el. Ii cântau prohodul chiar multi dintre cei care ii cântasera in struna cinci ani de zile. Singur impotriva tuturor a fost deviza tacita a vechiului si noului presedinte.
Este drept ca acelasi Basescu era prezentat si câstigator sigur nu mai departe de  inceputul acestui an, ca sa nu mai spunem ca a stat destul de bine in aceleasi blestemate de sondaje in aproape toti anii sai de mandat. Dorinta uriasa de a se schimba ceva in tara i-a facut pe multi sa il vada perdant mai mult decât era se pare in realitate.
Am scris in paginile acestei reviste de mai multe ori despre Basescu. Am scris chiar la inceputul acestui an despre faptul ca nu are adversari pe masura si ca a reusit sa lege de picioare PSD-ul aducându-i la guvernare, am scris ca partidul domnului Geoana ar fi trebuit sa iasa cel târziu in vara de la guvernare si nu cu câteva saptamâni inainte de campania electorala, adica mult prea târziu. Ori de câte ori am avut prilejul am spus ca sondajele, reduse doar la procentele raspunsurilor la intrebari, nu pot sa dea nici un câstigator sigur, mai ales pentru candidatii probabili ai turului doi. Am scris cu câteva saptamâni in urma despre faptul ca marele proiect Iohannis a fost de fapt o mare prostie, am spus multe alte lucruri care, iata, s-au adeverit.
Traian Basescu nu a fost insa stralucitor, a fost un politican obosit, aproape epuizat, mai mereu disperat, un politician care si-a pierdut aura de invingator, care a fost lipsit de curajul care il facuse celebru mai bine de zece ani. Cu ultimele eforturi parca, precum un actor gârbovit si ros de cancer, a reusit sa aiba un final care a amintit de marele Basescu. In total, performanta, demna de propriul sau nume, nu a tinut mai mult de o saptamâna. A fost insa suficient pentru a câstiga la mustata.
Trebuie sa va spun inca un lucru care poate o sa va socheze, stimati cititori, mai ales in contextul proaspetei sale validari. Este teribil de amuzant faptul ca, in realitate, lucrurile stau exact invers decât imaginea care este difuzata in aceste zile. Traian Basescu  nu a fost singur impotriva tuturor si nu a câstigat de unul singur. Fata de mai toate celelalte alegeri in care el a tras la niveluri ametitoare Partidul Democrat sau chiar defuncta alianta DA, de data aceasta partidul este cel care l-a tras in sus. De fapt, fara efortul urias al miilor de retele de partid nu ar fi intrat poate nici macar in turul doi. De data aceasta entuziasmul, sau poate frica, i-a facut pe democrati sa lupte in transee pentru liderul lor, cu disperarea ideii ca ar putea fi ultima lupta.
Pe de alta parte, Traian Basescu a avut si multi sustinatori. Chiar cei mai mari dusmani si adversari ai sai au fost, de fapt, cei mai importanti sustinatori care l-au ajutat mai mult decât toti consilierii sai trecuti sau viitori. Bineinteles, mogulii au fost in linia intâi, de unde si proverbul redefinit, „cine nu are moguli sa isi cumpere“.  Intr-o tara ce se afla intr-o criza fara precedent, pentru o tara care se plimba ametita pe marginea prapastiei si care a fost condusa acolo cu largul ajutor al liderilor ei, Basescu a evitat orice subiect serios de campanie si a exagerat pâna la paroxism o singura tema, aceea ca este nevoie de o noua clasa politica, una care sa se elibereze de interesele oculte, de moguli, de corupti.
Era pentru omul obisnuit destul de greu sa inghita paroxismul pe care il afisa presedintele. Domnul Patriciu, un alt mare intelept care este dovada vie ca daca ai bani sau daca ai reusit sa faci bani nu inseamna ca esti priceput in toate, cel putin nu la campanii negative, s-a bagat si el in treaba si a reusit sa obtina un efect contrar a ceea ce a dorit, daca a dorit ceva cu adevarat.
Nu putem uita insa de domnul Vântu, marele dusman, care i-a fost probabil cel mai bun prieten atunci când i-a intins o frumoasa cursa lui Geoana, nu doar când l-a chemat la el in toiul noptii, ci mai ales atunci când a pus cireasa pe tort la propria televiziune facându-l tandari pe candidatul social-democrat.
Desigur, adversarii sai de temut, domnul Antonescu si domnul Geoana au partea lor de ajutor in toata aceasta poveste. Liberalul a jucat un amical politic si doar nenorocirea care s-a abatut pe capul lui Oprescu a facut ca pâna la urma sa intre cu adevarat in lupta electorala. Din pacate, insa, era descalificat din plecare pentru simplul motiv ca electoratul are bun-simt. Da, electoratul are bun-simt si nu vrea sa deranjeze politicienii daca acestia nu au chef sa lupte pentru putere. Liberalii si chiar si domnul Antonescu au spus ca a luat foarte mult, chiar cel mai bun scor obtinut de liberali vreodata. Acesta este simptomul tipic al micimii unor politicieni care, desi nu inving niciodata, au mereu cele mai bune rezultate. Spun aceste lucruri pentru ca am convingerea ferma ca domnul Antonescu avea toate sansele sa fie, el si nu Mircea Geoana, presedintele României. Avea mult mai multe atuuri si de departe putea fi solutia pentru cea mai mare parte a românilor. Românii au insa bun-simt si nu au vrut decât in numar mic sa fie alaturi de cineva care falsa in lupta politica.
Marele lider social-democrat, produsul organizatiilor teritoriale ale PSD, domnul Mircea Geoana este marele pierzator. Nu stiu cât l-au furat democratii, dar stiu sigur cât s-a furat el singur. Inaintea ultimei saptamâni era câstigator, performantele sale pe ultima suta de metri au facut insa sa piarda sansele pe care le-a avut. Nu cred insa ca trebuie sa exageram. A obtinut destul de mult. La urma urmei, a ajuns pâna la nivelul la care cei mai multi dintre propriii sustinatori nu credeau, cu câteva luni in urma doar, ca va ajunge.
Basescu a fost ajutat, a fost ajutat mult de tot si de prieteni, dar mai ales de adversari. Cu toate acestea, el nu se simte chiar atât de bine. Probabil paradoxal, dar tocmai acum va pierde controlul propriului partid. Desigur, nu in câteva luni, dar in timp
puterea lui absoluta nu se mai poate lega de motivul pentru care era mereu de temut si mai mereu respectat. Nu mai poate fi niciodata locomotiva partidului. Este drept ca deja el a fost tras in sus de partid chiar si astazi, dar acest lucru nu este vizibil.
In Partidul Democrat-Liberal sunt muti oameni care vor sa mai faca politica zece, cincisprezece, poate douazeci si mai bine de ani. Traian Basescu mai are doar cinci ani si nici nu mai poate spune ca se simte bine. Nici macar nu trebuie sa fii foarte tânar in acel partid ca sa iti dai seama ca va trebui sa faci doar in câtiva ani politica fara Traian Basescu.
Traian Basescu este pe moarte, moartea fireasca a unui politician care ajunge spre sfârsitul perioadei sale de glorie. Nu si-a spus inca ultimul cuvânt si sunt sigur ca va incerca sa lase partidul acela pe mâini bune, cel putin unele prietenoase. Un an-doi va mai fi presedintele jucator pe care il stim. Treptat, va intra in teren „doar dupa pauza“, iar uneori va fi doar rezerva de lux a democratilor. In câtiva ani Basescu o sa se schimbe. Daca va fi inteligent se va retrage frumos stergând multe dintre lucrurile neortodoxe pe care le-a facut. Este insa foarte posibil sa nu poata sa se impace cu noul sau statut. Atunci ii va fi teribil de neplacut sa constate ca nimic nu mai poate fi ca inainte.
Felicitari, domnule Basescu si adio!

9 comentarii pentru “Moartea politică a lui Băsescu”

  1. decembrie 24, 2009 la 11:17 am

    de unde atâta înverşunare domnule jurnalist?
    Aveţi o variantă mai bună? Veniţi la guvern,, oferiţi serviciile Dvs. de om pregătit, cum ar trebui să fac mai toţi deştepţii ca Dvs., destul atâtea cărcoteli, strâmbături din nas, nu ne place, dar nu ştim cum ar fi să ne placă.
    Vă pierdeţi cititorii, stimate Bulai.

  2. decembrie 27, 2009 la 2:02 am

    e doar o analiza a unei clase politice care nu ofera nici macar personalitati complexe, demne de o analiza mai atenta. printre atatea cadavre politice cel imbibat cu pa de mare e cel mai hoit. e doar o problema de timp.

  3. decembrie 28, 2009 la 7:30 pm

    Sunt o cititoare fidela a revistei „Cultura” si deasemenea a articolelor dumneavoastra, care mi se par pline de comentarii pertinente asupra realitatii sociale. La cat mai multe articole!

  4. decembrie 30, 2009 la 12:33 pm

    pey omu nu e jurnalist. da i un google :))

  5. ianuarie 2, 2010 la 12:51 am

    am intrat pe acest site in speranta ca nu am sa dau peste articole despre politica, dar se pare ca m-am inselat.

  6. ianuarie 4, 2010 la 12:36 am

    Nu găsesc înverşunare, doar o normală dezamăgire şi… un articol excelent. Regret că n-am citit mai devreme. Domnule Bulai, nu ştiu dacă vă pierdeţi cititorii, cum zice boris marian. Ştiu că v-aţi câştigat un cititor nou. Voi începe să vă citesc.

  7. mai 26, 2010 la 9:28 pm

    Moarte lui Basescu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.

  8. februarie 5, 2011 la 2:18 pm

    trebuie sa fii nesanatos crezand ca bisnitarul amintit avea cariera sau habar de politica, mincinosul INCULT si netrebnic a facut de ras TOATA SOCIETATEA ROMANA, asta pentru ca este ma incompetent si fals prin realizarile sale decat ceausescu. Azi nici un scuipat numai poate valora acest individ. Clar este cel mai nenorocit individ catarat in ierarhia administrativa MORI SATANA cotrocenista cincinalurile s-au implinit!!

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper