Final de cursa

Un articol de AUGUSTIN BUZURA

Se termina zilele acestea campania electorala. Cei mai multi români asteapta ca imediat dupa 6 decembrie sa se termine si criza politica. Cei optimisti spera sa se faca o minune si sa se incheie tot atunci si criza economica, iar bunastarea si abundenta sa navaleasca in România. Lupta politica, intre timp devenita mai mult galagie, in mod firesc, va scadea in intensitate, iar intoxicarea mediatica cu teme strict politice sau electorale va inceta.

Avem, cu siguranta, asteptari legitime de a fi eliberati de atâtea luni de crize si dispute politice si de a redescoperi si alte teme si probleme ale vietii noastre in cetate.
Din pacate, fiind poate mai bine informat decât altii, eu nu fac parte dintre acei optimisti care cred ca sfârsitul campaniei electorale va insemna un inceput al normalizarii si al bunastarii. Dimpotriva, sunt convins ca dincolo de bucuria momentului pentru una dintre taberele de sustinatori ai viitorului presedinte si dincolo de adormirea simturilor noastre, care se va datora, pentru scurta vreme, sarbatorilor de iarna, nu vom ajunge nici la normalitate si nici la bunastare. Dimpotriva, cred ca in 2010 va fi mult mai rau decât in acest an si am spus asta de multe ori, tocmai pentru ca nu vom mai avea campanii care trebuiau sa ne ascunda realitati cutremuratoare.
Normalizarea vietii noastre politice, pe de alta parte, nu va fi asigurata câtusi de putin prin victoria unuia dintre cei doi candidati. Chiar daca pare paradoxal, nici o formula, asa cum sunt prezentate ele astazi, nu este câstigatoare pe termen lung pentru România. Ii aud pe unii, la diverse posturi de radio sau televiziune, cum spun ca sunt dezamagiti de actualul presedinte, cel pe care l-au votat acum cinci ani. Acestia, peste alti cinci ani, va garantez, vor fi din nou nemultumitii care vor impânzi frecventele diferitelor posturi. Dezamagirea va fi egala si pentru cei care vor vota cu actualul presedinte de frica de a nu ajunge la putere un reprezentant al PSD-ului, chiar daca le va iesi invingator propriul candidat.
Eu unul nu sunt dezamagit de domnul Basescu sau de PSD. Aceasta pentru ca nici nu am avut vreodata cine stie ce asteptari de la cei doi actori politici. Domnul Basescu nu a fost niciodata altcineva decât cel de astazi si, culmea, nu este azi cu nimic diferit de acum cinci ani. Ura unei parti din populatie fata de PSD l-a facut atunci erou si poate si naivitatea cu care unii se raporteaza adesea la scena politica. Nu a fost atunci mai bun presedinte decât astazi, ba chiar cred ca astazi a devenit un pic mai cumpatat decât acum jumatate de deceniu. Nu am crezut ca este solutia cea mai buna atunci si nu am cum sa cred ca este solutia salvatoare astazi.
Domnul Geoana si alianta sugerata in jurul sau inaintea turului doi nu imi par, nici pe departe, solutiile aceleiasi salvari de care avem atâta nevoie. Formula propusa de domnul Geoana si domnul Antonescu cu rapiditatea si lipsa de discernamânt a adolesecentului plin de hormoni de a se arunca in apa pentru a impresiona, chiar si atunci când exista la doi metri un pod, nu au de-a face cu politica si cu ceea ce trebuie sa reprezinte conducerea responsabila a unei societati. Prietenia pe muchie de cutit care se naste in aceste zile nu va dura mai mult decât celelalte pentru ca si ea se formeaza impotriva naturii.
Este adevarat ca PSD-ul a mai sustinut PNL-ul in Parlament, dar cu niste costuri uriase pentru ambele partide. Dar, mai ales, s-a intâmplat acest lucru când cel mic, PNL-ul, era la guvernare si când României ii era suficient de bine pentru ca mai toata lumea sa primeasca ceva. Astazi, partenerii de la guvernare vor trebui sa isi imparta mai ales criticile si insuccesele, sa isi arunce reciproc anatema responsabilitatii. Din acest motiv, nu am nicio indoiala ca spectacolul disputelor fara sfârsit va intra doar intr-o scurta pauza, iar in câteva luni vom deschide din nou televizoarele cu aceleasi acuze si scandaluri. Nu am nicio indoiala ca o mâna de politicieni din partidele care vor forma guvernul vor avea avantaje serioase, cum nu am nicio indoiala ca PNL-ul va iesi prost din acest mariaj, cu tot cu Johannis sau cu oricine altcineva.
Desigur, acest scenariu este valabil in conditiile in care domnul Geoana câstiga alegerile. Am inceput cu aceasta varianta pentru ca multi o vad ca solutia miraculoasa. Daca, insa, domnul Basescu va impresiona pe ultima suta de metri si va câstiga nu se va intâmpla, nici in acest caz, nimic bun. Tabloul nu se va schimba, chiar daca poate  Parlamentul va valida un guvern al PDL-ului sau al oricui. Nu se va schimba nimic pentru ca nu are ce sa se schimbe. Actorii vor fi aceiasi, vor pleca de sarbatori sa se distreze cu familiile lor, dar se vor reintoarce in ianuarie si tot spectacolul se va relua.
Linistea, indiferent de cum vor vota românii, va fi de scurta durata, dar, mai ales, viata economica, cea sociala sau morala vor ramâne cu aceleasi mari probleme cu care ne-am obisnuit. Ba cred ca ne putem astepta legitim sa merga lucrurile mai prost, nu pentru ca neaparat vom fi condusi mai prost, ci pentru ca gunoiul a tot fost ascuns in ultima vreme sub covor si va veni in curând vremea sa il scoatem la lumina. Vom fi, probabil, socati de ceea ce vom descoperi.
Nu vreau sa credeti ca inversunarea mea impotriva singurelor doua solutii electorale s-ar datora faptului ca as putea fi un simpatizant al domnului Antonescu, dezamagit ca acesta nu a ajuns in turul al doilea. Trebuie sa va spun ca domnul Antonescu nu cred ca merita acest lucru pentru ca, in opinia mea, ca specialist, dânsul a fost dintre cei trei, de departe cel mai slab. Nu am solutia miraculoasa in ofertele care nu au câstigat si nici nu mai au rost solutiile care nu mai pot fi viabile.
Ce am putea face atunci pentru a ajunge la normalitate, pentru a iesi din criza? Evident, intr-o revista culturala nu as putea dezvolta un asemenea subiect, dar pentru un singur aspect al acestei complexe probleme ar fi totusi o solutie. Pentru a rezolva macar aspectele politice ale echilibrelor instabile de care avem parte de mai bine de un an nu exista decât o singura solutie, una utilizata pe orice meridian: alegeri anticipate!
Daca am schimba si legea electorala si am mari numarul de parlamentari si am cobori pragul electoral am reusi chiar sa avem un parlament cu multe chipuri noi care, cine stie, poate vor forma nucleul unor noi formule de a face politica.
Cu cât pragul electoral este mai mare si cu cât numarul parlamentarilor este mai mic cu atât va fi mai rau pentru România, pentru ca vom avea aceiasi actori din aceleasi zone strâmte ale politicii falimentare a ultimelor doua decenii, care au creat o armata de personaje politice caragialesti si un foarte mic numar de oameni de stat.
Va incepe o noua Epoca de aur si va fi pâna la urma la fel de aramie si la fel coclita ca si precedentele si nu vom astepta cinci ani pentru a vedea cum chimia isi face treaba si cocleste poleiala unor momente desarte.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper