Elena Mosuc, stralucitoare la Bucuresti

Un articol de COSTIN POPA

Asteptata îndelung de un public care îi urmareste spectaculoasa evolutie pe marile scene lirice ale lumii, soprana Elena Mosuc a poposit în fine, din nou, în Capitala. Prilejul i-a fost oferit de traditionala serie de concerte Proms of Delight, desfasurata în acest decembrie sub genericul Spirit of Christmas. O manifestare datorata Elite Art Club UNESCO al carui vicepresedinte si director artistic pentru Departamentul Muzical este neobositul promotor Laurentiu Dasca.

Începând cu 2003, anul înfiintarii sub patronajul Comisiei Nationale UNESCO, Elite Art Club a derulat multe proiecte, dintre care Proms of Delight reproduce în România o linie mondiala de concerte populare. Este suficient sa amintim sigle celebre ca BBC Proms sau Boston Pops. Având deja o vechime de cinci ani, Proms of Delight a reusit sa aduca în fata publicului nostru nume îndragite ale scenelor internationale si, ceea ce este foarte important, sa promoveze o serie de tineri artisti români de opera. Anul trecut, pentru mecenat în arta, brandul românesc Proms of Delight a primit Oscarul revistei „Capital“, drept recunoastere a eforturilor pe tarâm cultural.
Asadar, recent, în doua concerte succesive pe parcursul aceleiasi seri la Ateneul Român, invitata speciala a fost Elena Mosuc, vedeta aclamata de la Scala din Milano si Opera de Stat din Viena la Bayerische Staatsoper din München si Covent Garden din Londra, de la Deutsche Oper Berlin la New National Theatre din Tokio. (Era de dorit ca prezentatorii bucuresteni sa puncteze câte ceva din acest parcurs.) Din repertoriul puccinian al Elenei Mosuc, programul a cuprins câteva arii si un duet, în acompaniamentul orchestrei Bucharest Symphonic Pops, dirijata de Valentin Doni. Partener i-a fost tânarul tenor Florin Ormenisan.
Ca întotdeauna, aura de excelenta si arta sopranei s-au simtit de la primele sunete ale ariei Laurettei, „O mio babbino caro“, din „Gianni Schicchi“. Ne-am simtit îmbatati de un glas plin de rotunjimi, cu armonice pretioase si culoare seducatoare, lirica, modelat la fiecare masura în multiple expresii si articulari încarcate de sens. Puritatea si ingenuitatea eroinei, dulceata adresarii rugamintilor catre tatal ei au respirat prin toate aceste virtuti. Se stie, Elena Mosuc este identificata cu idealul de tehnica vocala si de manevrare versatila a instrumentului sau. Iata, deja la al doilea vers – „mi piace, è bello, bello“ – în numai doua masuri, legato-ul încânta si transporta emotia pe arcul forte – subito piano – mezzoforte – diminuendo, într-o plamadire miraculoasa. Abandonul poetic al Laurettei îndragostite o însoteste la tot pasul… „vo’andare in Porta Rossa a comperar l’annello!“ Si, din nou, alternanta mezzoforte – piano („O Dio, vorrei morir!“) da tenta înduiosatoare discursului.
Demonstratia de maiestrie a continuat în aria lui Liù din actul al III-lea al operei „Turandot“. „Tu che di gel sei cinta“ cânta nefericita sclava si Elena Mosuc stie sa picure în voce nuanta „doloroso“ dorita de Puccini, ca într-un lamento. Apoi, profetic, „L’amerai anche tu“, cu filaj perfect – pâna la inaudibil –, al notei de La bemol acut, se încarca de sfâsietoare pasiune, ca o oglindire a propriilor simtaminte ale personajului.
Rar mi-a fost dat sa ascult o arie a Musettei din „Boema“, atât de minutios construita, cu redarea atâtor fatete ale spiritului eroinei. Cu eleganta si gratie, „Quando m’en vo“ curge insinuant, în accente domoale si subtile, se strecoara cu nebanuita finete, se dezvolta expansiv („… felice mi fa“) si sfârseste rafinat, cu un Si natural înalt preluat cu deconcertanta usurinta în forte si filat pâna la un transparent pianissimo. Ca si celelalte secvente, aria a plutit într-un legato parca interminabil.
A urmat duetul de la finele primului act al „Boemei“, în care soprana a întrupat o Mimì delicata si palpitanta de iubire, cu frazare impecabila si un Do natural acut, minunat servit.
Rememorez. Elena Mosuc este recunoscuta în toata lumea ca o redutabila belcantista. Pagini de Rossini, Donizetti, Bellini îi reveleaza abilitatile de a aborda coloratura în derulari de mare rafinament si nuantare infinita. În aceasta seara bucuresteana, partiturile pucciniene au demonstrat ca artista se afla la ea acasa si în repertoriul liric pur, pe care îl îmbogateste cu daruri venite din belcantoul romantic. O simbioza benefica si care nu se afla la îndemâna oricui.
Florin Ormenisan, care în afara de duetul „O soave fanciulla“ din „Boema“ (mare provocare, Do-ul acut!) a cântat si aria „Una furtiva lacrima“ din „Elixirul dragostei“ de Donizetti, are o timbralitate placuta, dar fluidizarea liniei vocale trebuie sa-i stea în atentie.
În afara paginilor de opera, cele doua concerte de Craciun organizate de Elite Art Club UNESCO si oferite de Raiffeisen Bank au mai programat – într-o alaturare prea mozaicata stilistic –, Concertul nr. 1 pentru pian si orchestra în re minor, op.15 de Brahms, în interpretarea viguroasa a lui Nicolae Dumitru si pagini orchestrale de Johann Strauss si Leroy Anderson: valsuri, polci si indispensabilul Radetzky Marsch. S-a adaugat prezenta tinerei soprane Iulia Dan, pentru aria Adelei din actul secund al operetei „Liliacul“ de Johann Strauss.
O seara care a stat sub semnul stralucirii Elenei Mosuc.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper