Despre Saracie

Un articol de G. M. TAMÁS

Saracia e o problema nu datorita faptului ca unii sunt bogati, iar unii – doar unii – saraci.
Desi acest lucru este desigur nedrept.
Saracia e o problema nu pentru ca purtatorii de cuvânt ai acelei societati datorita careia saracii devin saraci sustin ca saracii sunt saraci pentru ca sunt lenesi, nepasatori, incompetenti.
Desi aceasta este o ineptie jignitoare.
Saracia e o problema nu pentru ca este extrem de dificil pentru cineva care s-a nascut in sânul ei sa se ridice deasupra ei, chiar si daca e norocos, descurcaret, harnic, cu obraz gros si nefiresc de rabdator.
Desi este infernal daca injustitia e destinul.
Saracia este rareori rezultatul rautatii deliberate, desi se poate intâmpla: de exemplu atunci când cineva e fortat prin discriminare rasiala (sau de gen) sa ocupe o pozitie economica si sociala inferioara celei care i-ar reveni daca ar fi alb – sau barbat, sau heterosexual.
Aceasta este o ofensa inacceptabila (dar nu si rara).

Saracia – care cunoaste diferite grade – este atât de ingrozitoare deoarece ne forteaza sa acordam atentie exclusiv acelor lucruri care nu mai sunt bune nici in bunastare: suntem constrânsi sa ne concentram asupra aspectelor materiale ale vietii, asupra faptului ca ne e frig, ne e foame, nu avem cum sa ne odihnim, nu putem fi niciodata singuri, trebuie sa ne plictisim sau suntem constrânsi sa ne petrecem timpul in moduri rusinoase deoarece nu ne permitem mai mult, nu putem avea parte de un partener atragator, de o vorba buna, de spiritualitate, de umor, de frumusete, de schimbare, de cele o mie de feluri ale bucuriei.
Nu e obligatoriu ca cei bogati sa se concentreze doar asupra trupului si a placerii, dar intre satisfactie si lipsa e o mare diferenta. Vagabonzi si cersetori, muncitori necalificati si paznici de noapte vorbesc mai mult despre bani, preturi si calitatea marfurilor decât directorii de fabrica si managerii de banci.
Saracia il impinge pe omul de rând cu nasul in macroeconomie. Omul sarac nu are mijloace pentru a se ridica deasupra grijilor sale de baza, deasupra mâncarii, a incalzirii, a iluminarii, deasupra izolatiei acoperisului si a podului. Omului sarac – spre deosebire de autorul acestor rânduri – nu ii e indiferent ce se da la televizor. Lui nu poate sa-i fie indiferent ce se scrie in ziarul gratuit. Nu poate sa priveasca de sus multimea grabita, zgomotoasa, iesita din minti cu ocazia isteriei reducerilor de sezon – nici eu nu o privesc de sus, dar asta nu conteaza – clasa de mijloc o face. Omul sarac nu poate sa-si acopere urechile la auzul mizeriei culturale publice, daca nu vrea sa renunte cu totul la muzica. Omul sarac nu poate sa ii puna in mâna copilului sau alte carti decât cele pe care i le ofera scoala decazuta intelectual. Pe omul sarac circumstantele il obliga – indiferent de inclinatiile si gusturile sale – sa se prosteasca, sa fie banal/ comun si lipsit de gusturi, sa nu se poata preocupa de nimic altceva decât de problemele sale personale. Cu alte cuvinte: sa fie asemenea societatii care il exploateaza, il distruge, il chinuie, il dispretuieste in timp ce traieste de pe urma sa/ din el.
Omul sarac poate sa poarte doar haine urâte – de la second-hand-uri, din piata chinezeasca. Omul sarac nu poate sa aiba decât mobila urâta, covor urât, lampa urâta, scrumiera urâta, pereti sau tapet in culori respingatoare. Omul sarac poarta incalzirea centrala in propriul corp, omul sarac e azi supraponderal, lipsit de forme. Parului sau nu ii foloseste samponul ieftin, dintilor pasta de dinti ieftina, mirosului deodorantul ieftin, tenului noxele industriale si smogul stradal. Moralitatii sale nu ii foloseste cultura de masa, limbajului sau ii dauneaza multimea subumana de staruri decazute bâjbâind agramat la televizor, imaginatia ii este distrusa de kitsch-ul ce sopteste din milioane de boxe. Copilul sau ucide pentru „adidasi de firma“, „geaca de firma“, „telefon de firma“.
Orizontul politic ii este umplut de paranoia salbatica impotriva celuilalt sarac, a celuilalt sat, a celeilalte echipe de fotbal, si impotriva celor care ar fi vinovati de suferinta si distrugerea sa spirituala. La omul sarac nu ajung sunetul bucuriei si cuvintele iubirii de aproape, el apartine, exact ca si acum patru mii de ani unei caste separate, chiar daca acest lucru nu mai e azi obligatoriu. Doar comun.
Sa incerce cineva sa ii vorbeasca omului sarac din Europa de Est despre „democratie“ – eu am incercat in vremurile mele naive de agent al schimbarii de regim. Daca supravietuieste ranilor, poate sa afle ce merita acela care batjocoreste, lipsit de constiinta, saracii.
Societatea noastra ii spune asemenea lucruri omului sarac: pâna esti tânar culca-te cu cât mai multe persoane, viata e scurta. Daca vrei sa ajungi undeva, respecta regulile jocului. Incalca regulile, prostule. Daca le incalci, te bagam la racoare. Daca nu le incalci, mori de foame. Daca ai murit de foame, ai fost prost. Preacurveste, esti stricat. Daca nu faci sex, esti fraier. Acritura. Distreaza-te. Nu te distra, munceste din greu. Economiseste. Nu economisi, simte-te bine. Daca vrei sa scapi din asta, invata. Nu poti sa inveti, inainte trebuie sa faci rost de bani. Esti iresponsabil: ai inceput sa lucrezi prea devreme. Cere ajutor: esti un parazit. Nu cere ajutor: nu poti trai de pe urma mijloacelor tale. Emigreaza: esti un vagabond. Nu emigra: esti un esec. Strângi punga: esti materialist, egoist, avar. Ii ajuti pe altii: irosesti banii familiei.
Completeaza formulare. Gaseste informatiile pe internet, apleaca-te, indoaie-te, fii mereu atent, poate se iveste ceva. Aplica. Du-te la oficiu. Inregistreaza. Transcrie. Solicita ceva mai potrivit. Cere o prelungire de termen. Solicita rate. Cere dreptate. Cere sa fii scutit de contributia proprie. Ia legatura cu responsabilul. Afla unde poti primi sfaturi gratuit. Asculta radio jurnalul . Citeste noul regulament. Fa rost de acea diploma. Fa rost de acea specializare. Cere ajutor pentru reconversie profesionala. Cere amânare de plata. Cere aprobare. Fii atent, poate auzi de o tabara ieftina sau gratuita pentru copii. Cauta administratorul. Contacteaza administratia. Du-te la un curs unde sa inveti cum sa lasi o impresie buna cadrelor, adica managerului de HR. Fa un curs de scriere de proiecte. Du-te la un curs unde sa inveti cum sa scrii o aplicatie de succes pentru un job. Obtine o autorizatie de comerciant. Afla care sunt variantele de impozitare preferabile. Exista asociatii caritabile. Exista consiliere legala. Avem calmante ieftine, de contrabanda. Sunt medicamente expirate. Este mâncare expirata. Sunt tigari fara timbru. Este vin varsat, vândut la negru. Fii destept. Petrece-ti viata cu asta. Economiseste 300 de forinti. Cumpara cafea la promotie. Cumpara carti la promotie. Cumpara cd-uri la promotie. Cumpara sosete din plastic cu dungi la promotie de la vânzatorul ambulant. Nu incalzi toate camerele. Arde becuri de 40.
Un singur lucru sa nu faci: niciodata sa nu-ti ridici privirea.
Uita-te mereu la noroiul gri-cenusiu. Uita-te la vârful pantofilor celuilalt in autobuz. La bordura trotuarului. Citeste revista distribuita gratuit despre produsele de neatins ca si cum ar fi presa. Cuibareste-te in mirosul paltonului nespalat de zece ani. Nu repara gardul spart, cumpara-ti un câine de paza, poate asa in cele din urma ii va fi frica cuiva de tine. Iubeste-ti câinele, altcineva oricum nu-ti impartaseste dragostea. Fa-le anumite confesiuni partenerilor de calatorie necunoscuti pe trenul de scurt parcurs, povesteste-le despre rudele tale infame. Despre mama bolnava, lacoma, isterica. Despre fiul care-ti cere din ce in ce mai multi bani. Despre seful corupt, idiot. Despre vecinul tigan. Despre obraznicul imigrant român, pe nume: Etele. Despre vânzatorul vietnamez escroc din piata. Despre femeia careia i s-a facut rau la Auchan. Despre femeia pe care au prins-o furând la Tesco. Despre tipul care urla inarticulat la Media Markt. Despre celalalt tip, cel care a rasturnat totul de pe tejghea la Lidl. Despre restrictionarea transportului in comun. Despre astia, cei din cauza carora circula atât de rar tramvaiul. Despre tâmpitii cu metroul patru. Cei care fura tot. Sau chiar daca nu… – e totuna, nu-i asa?
Dupa asta voteaza. Voteaza-i pe cei care citesc doar ziare in salile de sedinta si voteaza tot ceea ce le spune seful. Sau voteaza cu restul. Cei care nu citesc decât ziare in salile de sedinta si nu voteaza nimic din ceea ce nu doreste seful. Da foc la masini. Omoara-i in bataie pe cei care dau foc la masini. Omoara-i in bataie pe cei care i-au batut. Nici nu te uita incolo. Nu te preocupa. Sa se distreze cu mamele lor.

Si in tot acest timp tu urcai cu Petrarca pe Mont Ventoux.
Stai incovoiat, ai barba nerasa, tusesti. In geanta pateu.
Toate trec. Soseste metroul.

Traducere din maghiara de NATALIA BUIER

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper