Nou pe blogul revistei:
- Alexandru Vlad, Ploile amare
- Alex Goldis, Critica in transee. De la realismul socialist la autonomia esteticului: review de Al. Cistelecan
- Daniel Cristea-Enache, Cinematograful gol: review de Cosmin Borza
- Ana Blandiana: Colectivizare
- Declaratia CriticAtac
- Adina Dinitoiu, Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii
- Top cinema: cele mai bune si cele mai proaste filme din 2011
Cuvinte cheie
Sectiuni
Comentarii recente
Democratia sud-americana, TRU si ALS
Articol aparut pe 09:12:2009, in sectiunea Cultura dezbaterii . Zero comentariiCuvinte cheie: ALEX LEO SERBAN, MIRCEA DINESCU, TRAIAN RAZVAN UNGUREANU
O declaratie precum cea facuta de primarul Craiovei, Antonie aolomon, pare rupta dintr-un cosmar cu mafioti: „Aseara, am fost in fieful lui Dinescu si l-am zdrobit, l-am umilit. Merita aceasta palma data de catre noi, cei care vrem sa democratizam aceasta tara. Deci Mircea Dinescu trebuie sa inteleaga ca, daca vrea sa ramâna in Oltenia, trebuie sa aiba un alt comportament“.
Asadar, democratizarea României se face cu mitraliera si cine nu e cu noi zboara peste Dunare, la Bulgari. aau sfârseste, eventual, pe fundul Dunarii, cu un bolovan de gât. De altfel, primarul PDL-ist a formulat foarte clar aceasta idee: „Cine nu e cu noi, e impotriva noastra! Iar cine e impotriva noastra, n-are ce cauta in satul, in orasul, in tara asta!“.
Mai dureros, pentru mine, este ca in fundal oamenii lui Traian Basescu aplaudau, zâmbitori, in frunte cu Basescu in persoana. Theodor atolojan, Emil Boc pareau foarte incântati de abordarea viril-interlopa a adversarilor politici, intreprinsa de aolomon.
Extrem de dureros este faptul ca printre cei care sustineau, zâmbareti, amenintarea se afla si Traian Ungureanu. Cândva, l-am admirat pe acest scriitor. La miting, el avea un microfon in mâna si gesticula cu el, atâtând frenezia vindicativa a multimii. Ar fi putut folosi acel microfon pentru a spune: „Noi nu suntem niste mafioti“. Era la indemâna lui sa intervina, chiar in acel moment, la acel microfon cu care gesticula: „Una este democratia, domnilor, si alta e mafia!“. Insa Traian Ungureanu a asistat la acest discurs vadimist si nu a lasat nici macar capul in pamânt, nu s-a facut mic, nu a incercat sa se strecoare in afara scenei…
Inteleg, astfel, si decizia lui Alex Leo aerban de a pleca pentru totdeauna din România. Criticul de film a scris ca a ajuns „la un fel de finis“, luându-si lumea in cap si pornind incotro o vedea cu ochii. Mai greu inteleg insa de ce, ca sa o ia de la inceput sau ca sa-si satisfaca cine stie ce fantasma culturala, ALa a ales tocmai Argentina. In felul acesta, cred ca nu face decât sa o ia putin inaintea istoriei, ajungând inca din 2009 in democratia sud-americana care va fi România, peste vreo zece ani.
