Anticomunismul, o analiza a discursurilor pe aceasta tema

Un articol de ANA PETRACHE

Se dedica tinerilor anticomunisti

Auzim din ce in ce mai mult vorbindu-se despre anticomunism, acum, in luna decembrie, la 20 de ani de la revolutie. Candidatii in cursa electorala se vor pe rând si nejustificat sustinatorii anticomunismului. Sa vedem ce spun clasicii teoriei politice despre acest subiect. Putem sa listam mai multe tipuri de dis-cursuri ce critica sistemele comuniste. Voi face câte o scurta prezentare a lor si ma voi opri asupra avantajelor si dezavanatajelor fiecaruia in parte.

1. Analiza popperiana asupra marxismului, indispensabil legata de proiectul de societate comunista, este una de tip epistemologic. Ceea ce face Popper este sa ia in serios rationamentele marxiste pentru a le contesta validitatea. Profetiile lui Marx sunt infirmate, nu in sensul ca ar fi false sau ca premisele de la care pleaca sunt false, ci deoarece concluziile prezentate ca necesare in teoria stiintifica marxista sunt de fapt contingente.
De exemplu, Popper critica profetia aparitiei iminente a revolutiei sociale, ca urmare a acumularii de bunuri de catre un numar foarte mic de burghezi si a cresterii saraciei proletariatului. Viziunea marxista presupune o consecinta intermediara si o consecinta finala, prima este disparitia claselor mijlocii si a doua indeplinirea revolutiei sociale, cauzata de tensiunea crescuta dintre ultimele doua clase. Rationamentul lui Marx nu ia in seama alternativele posibile. O posibilitate ar fi ca producatorii agricoli sa se constituie in clasa separata, o alta posibilitate ar fi ca burghezii, ce vor sa introduca conflicte in interiorul clasei muncitoare, sa ofere salarii diferentiate.
Or, daca exista mai multe variante decât cea prorocita de Marx, atunci marxismul nu are caracterul stiintific si necesar pe care si-l asuma. In plus, Popper asuma o viziune epistemica asupra lumii ce este incompatibila cu detinerea monopolului adevarului de catre o ideologie. Pentru filosoful austriac adevarul nu are un caracter manifest, adica nu putem sti niciodata daca l-am atins sau nu, putem sti doar când suntem in eroare.
A sustine ca esti detinatorul adevarului absolut este periculos politic pentru ca te vei simti indreptatit sa il impui prin forta tuturor. Democratia este superioara pentru ca ea presupune dialogul rational intre oameni, democratia inseamna dreptul fiecaruia de a sustine o opinie, fara a ii obliga pe ceilalti prin „autoritatea“ ideologiei sa fie de acord.
Avantaj: Este o analiza serioasa filosofica ce lumineaza presupozitiile istoriciste ale marxismului.
Dezavantaj: Este tehnica, presupune cunoasterea unor notiuni de filosofie clasica, este un discurs dedicat celor ce s-au decis deja sa urmeze ratiunea.

2. Analiza prin prisma religiilor politice, care interpreteaza comunismul ca pe o erezie crestina, observând comportamentul de tip religios al partizanilor ce se raporteaza la partid ca la Biserica. Aici putem sesiza doua tipuri de discurs: cel sociologic propus de Raymond Aron si cel centrat pe structurile de gândire teologice ale comunismului, asa cum e cel al lui Alain Besançon.
„Propun sa numim religie seculara doctrinele ce iau in sufletele contemporanilor nostri, locul credintei disparute si care situeaza aici jos, in viitor, in viitorul indepartat, sub forma unei ordini sociale ce trebuie creata mântuirea umanitatii“ (R. Aron, „L’âge des empires et de l’avenir de la France, Défense de la France 1946“). Acesta este intelesul dat de Aron religiei seculare. Analiza sa din „Opiul intelectualilor“ foloseste tocmai acest limbaj al teologiei secularizate. Proiectul lui Besançon propune, complementar, analiza gnozei ca sistem ce uneste credinta si ratiunea pentru a isi impune universalitatea si necesitatea.
Avantaj : Tipul acesta de discurs scapa de mrejele ideologiei, de obicei discursurile antimarxiste seamana foarte tare cu cele marxiste, pentru ca folosesc acelasi limbaj – or, limbajul fiind creator de realitate, acesta are deja pregatite scheme de gândire care sa structureze realitatea.
Dezavantaj: Presupune o viziune religiosa, eventual crestina, asupra lumii. A critica comunismul ca proiect al falsei mântuiri presupune credinta in existenta mântuirii.

3. Tipul de discurs economic ce apare in scrierile lui Hayek si Mises se centreaza asupra criticii strict economice a planificarii organizate de stat. Mises arata cum orice interventionism in economie duce la prabusirea pietei libere si la scaderea cantitatii de produse de pe piata.
Exemplele sale sunt foarte concrete – daca statul stabileste un pret fix la lapte si fermierii sunt obligati sa il vânda la acel pret in timp, fermierii nu vor mai fi interesati sa creasca vaci, pentru ca profitul obtinut in urma vânzarii de lapte nu le va ajunge sa hraneasca vacile si vor decide sa se reprofileze. Rezultatul va fi ca va exista o cantitate mult mai mica de lapte pe piata decât cea anterioara deciziei statului de a fixa un pret fix neprohibitiv la un anumit produs.
Discursul lui Hayek, pe lânga elementele de economie, incearca sa vada si care sunt cauzele dorintei socialiste de a organiza totul dupa o planificare rationala. Sursa raului este aplicarea in stiintele sociale a metodelor utilizate de stiintele naturii, dorinta de a avea legi in sistemul economic si social, la fel cum exista legi ale naturii. Hayek numeste „scientism“ proasta aplicare a metodelor stiintelor fizice in stiintele sociale si „constructivism“ utilizarea lor pentru a justifica controlul asupra societatii. In ultima instanta, planificarea economica presupune si lipsa de libertate a spiritului, pentru ca o data ce li s-au luat indivizilor mijloacele de productie, li se va lua si libertatea de a isi decide scopurile.
Avantaj: Este un calcul pragmatic, ce arata cum productivitatea si calitatea produselor scade in conditiile economiei etatizate, analiza nu tine cont de intentiile marxiste, ci doar de rezultatele concrete.
Dezavantaj: Surprinde doar un singur aspect al comunismului.

4. Discursul literaturii distopice, asa cum apare in romanele lui Orwell, Huxley sau Zamiatin, presupune constructia literara ce exemplifica cea mai rea dintre lumile posibile, care pleaca de la premisele propuse de comunism precum egalitatea tuturor indivizilor, importanta comunitatii, educatia asigurata de catre un unic organ al statului.
Cartile lui Orwell „1984“ si „Ferma animalelor“ au devenit celebre, ele sunt simboluri ale criticii comuniste, sunt foarte usor de inteles si foarte expresive. Ele ne conving foarte usor ca nu vrem sa traim intr-o lume unde avem numere in loc de nume, ca in romanul „Noi“ al lui Zamiatin, ca nu vrem sa fim organizati dupa clase sociale decise genetic de la nastere, ca in „Minunata lume noua“ a lui Huxley, ca nu vrem sa traim intr-o lume in care Fratele cel Mare ne urmareste toate miscarile, sau intr-un stat ce are grija sa rescrie istoria de fiecare data când interesul Partidului o cere.
Avantaj: Sunt foarte populare, conving usor si ramân in memorie, nu e nevoie sa ai un doctorat in teorie politica ca sa le intelegi mesajul.
Dezavantaj: Sunt opere de fictiune.

5. Discursul memorialistic precum cel facut de Soljenitin in „Arhipelagul Gulag“ sau in „Pavilionul cancerosilor“ impresioneaza foarte usor pentru ca descrie modificarea intregului univers uman sub apasarea terorii din lagarele de concentrare. Este un discurs centrat pe detalii, ce impresioneaza cel mai usor pentru ca arata schimbarea radicala dintre lumea libera si lumea puscariilor politice, cele mai mici gesturi sau nevoi, pe care in conditii de libertate le ignoram, devenind extrem de importante – a merge la toaleta de fiecare data când ai nevoie, a respira aer curat, a fi singur macar 5 minute, a nu fi izolat de ceilalti, a vedea lumina soarelui.
Avantaj: Aceste memorii au impresinonat lumea occidentala la publicarea lor si au facut-o sa constientizeze gradul de rafinament la care au ajuns fortele raului in Gulagul comunist. Impresioneaza si ramâne vii in memorie, sunt exemplificari concrete ale terorii comuniste.
Dezavantaj: Unele pasaje sunt atât de dure de citit incât poti sa refuzi sa le citesti ca sa nu te inspaimânte.

6. Analiza prezentata de Kolakowski in „Principalele curente ale marxismului“ face o istorie a diverselor tipuri de marxism care au existat de-a lungul timpului. Punctul de plecare il reprezinta analiza radacinilor filosofice ale dialectii; lucrarea ajunge la principalele opere ale lui Marx si Engles si prezinta apoi evolutiile lor in cadrul marxismul francez, al celui polonez, al celui austriac, culminând cu leninismul si cu stalinismul, specifice URSS.
Fara sa faca o critica in sensul clasic al cuvântului, Kolakowski pune in lumina diferentele intre aceste curente atât de diferite incât te poti intreba care este aerul de familie ce le uneste. Pluralitatea interpretarilor date operei lui Marx subliniaza un element esential – exista o retea de critici in cadrul marxismului insusi, ale unui aspect precis din opera lui Marx sau asupra interpretarii corecte a marxismului original. Lucrarea nu contesta idealul – fiind o critica din interiorul sistemului, este una ce se intreaba asupra mijloacelor de a obtine idealul deja stabilit. Daca insa exista mai multe variante de a interpreta si dezvolta scrieriile lui Marx, atunci acestea nu sunt atât de stiintifice pe cât pretindea Marx.
Avantaj: Arata pluralitatea din cadrul aceluiasi curent de gândire
Dezavantaj: Trebuie sa ai rabdarea sa stai sa compari diversele tipuri de analize din familia marxismului

Acestea sunt doar câteva dintre discursurile anticomuniste, fiecare are avantaje si dezavantaje, dar pentru a ne face o idee despre ce inseamna anticomunismul, ideal ar fi sa le abordam holist, caci fiecare in parte trateaza câte un aspect al problemei. Sper insa ca cei ce se declara in aceste zile anticomunisti pot sa subscrie macar unei forme de discurs din cele enuntate mai sus.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper