„City Journal“ – Fericirea contagioasa. Inainte si dupa Facebook

Un articol de CATALIN STURZA

„Inainte de Facebook, putini dintre noi le cereau altora, explicit, sa le fie prieteni“, scrie Laura Vanderkam in revista „City Journal“. „Nu tineam socoteala câti prieteni aveam ca un indicator al statutului nostru“, continua ea, „si nu derulam liste cu prieteni ale prietenilor pentru a ne lungi propriile liste“.

Laura Vanderkam recenzeaza un studiu semnat de un profesor de la Facultatea de Medicina de la Harvard si de un politolog de la Universitatea din California, intitulat „Connected: The Surprising Power of Our Social Networks and How They Shape Our Lives“. („Conectat: Forta suprinzatoare a retelelor nostre de socializare si cum ne modeleaza acestea vietile“). Premisele celor doi autori sunt ca intreaga istorie a umanitatii e de fapt una a retelelor de socializare si ca legaturile nostre sociale, anturajul nostru, afecteaza fiecare aspect al vietilor nostre, cum ne simtim, ce stim, cu cine alegem sa ne casatorim, daca ne imbolnavim sau daca mergem la vot. Si nu este vorba doar de influenta pe care oamenii pe care ii cunoastem direct o au asupra noastra; prietenii prietenilor prietenilor transmit de la unii la altii catre noi informatii, porniri si chiar obiceiuri.

Ce se poate transmite printr-o retea de socializare, fie ea virtuala sau nonvirtuala? Fericirea si obezitatea se pot transmite printr-o astfel de retea. A fi in legatura cu o persoana fericita, arata studiul, iti sporeste cu 15 la suta sansele de a fi tu insuti fericit. Iar raspândirea fericirii nu se opreste la legaturile directe; ea radiaza la trei nivele departare. De exemplu, starea de spirit a celui mai bun prieten al sotului sorei dvs ar putea sa va influenteze fericirea personala mai mult decât o marire de salariu. Daca, pe de alta parte, cel mai bun prieten al sotului sorei dvs se va ingrasa cu 25 de kilograme, va va fi mai greu sa va mentineti silueta, deoarece reperul pentru „normalitate“ se va schimba, in reteaua contactelor dvs. De asemenea, daca el se va lasa de fumat, si sansele dvs de a renunta la acest obicei vor creste. De aceea, obezitarea si fumatul sunt, se pare, contagioase.
Un al treilea lucru ce se raspândeste prin intermediul acestor retele este decizia de a merge sau nu la vot. „La fel ca fericirea si obezitatea“, scrie Vanderkam, „decizia de a vota se propaga la trei nivele de conectare. Daca votati, sansele ca partenerul, colegii, prietenii dvs, si partenerii, colegii, prietenii lor, si asa mai departe sa mearga la vot vor fi mai mari, si vice versa. Deoarece liberalii si conservatorii au tendinta sa-si formeze propiile lor retele de socializare, separate, acest lucru inseamna ca decizia dvs de a vota poate creste probabilitatea ca sute de oameni sa voteze cu acelasi candidat“.
In sfârsit, un al patrulea lucru contagios e, se pare, religia. Dumnezeu ar putea sa fie vazut, conform autorilor studiului, ca parte a retelei de socializare. Din moment ce Dumnezeu se presupune ca este conectat cu absolut toti oamenii, a crede in el va va permite sa va simtiti conectati cu intreaga omenire, la o distanta de o singura legatura: „prin intermediul lui Dumnezeu, toata lumea este «prietenul unui prieten» (desi el nu e prezent inca pe Facebook)“.
In ce masura influenta retelelor de socializare ne afecteaza, asadar, personalitatea si puterea de decizie? Studiul ridica, in subsidiar, urmatoarea intrebare, fara a-i oferi un raspuns clar: „Prinsi in retele de socializare si influentat de alti oameni de care suntem legati, ne vom pierde, in mod obligatoriu, o parte a individualitatii. Daca vom copia, in mod inconstient, faptele bune ale altor oameni cu care suntem conectati, meritam sa primim credit pentru aceste fapte? Si daca adoptam obiceiurile proaste sau gândurile rele ale altora cu care suntem indeaproape sau chiar si de la distanta legati, meritam ocara? Dar ei?“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper