Un singur adevăr, legiuni de nebuni

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Am citit pe 18 octombrie in „Pro aport“, varianta online, un excelent articol scris de Cristian Tudor Popescu, intitulat „Rafa a murit, Nadal traieste“. De la formula care da titlul textului si pâna la concluzia acestuia, totul mi s-a parut de o calitate exceptionala. Argumentatie, scriitura, obiectivitate, intuitie si clarviziune – totul la cote inalte. De fapt, a existat un ante festum, caci il ascultasem pe CTP comentând la TV cu o zi inainte finala de la ahanghai, runda ultima a turneului din gama ATP 1000, fost de Masters aeries, finala câstigata de rusul Nikolai Davidenko in fata ibericului Rafael Nadal, scor 7-6 (3), 6-3.

In mare, cronicarul pusese in articol ceea ce gândise si afirmase deunazi, „pe sticla“. Dar si in avântul oral, fatalmente dezlânat, al comentariului, si in forma adunata si slefuita a textului, am recunoscut acuratetea unui adevar de o precizie matematica. De-a lungul timpului, m-am aratat nu rareori enervat de subiectivismul, patetismul si cecitatea dovedite de dl Popescu. Dar la aceeasi privire retrospectiva, trebuie sa recunosc ca nu o data m-a impresionat prin inteligenta critica, spectaculozitatea expresiei si justetea privirii. Nu-i cânt osanale acestui imens pasionat de tenis, ci pur si simplu vreau sa-mi declar adeziunea totala la viziunea pe care a dezvoltat-o referitor la finala dintre Davidenko si Nadal. Mai mult decât atât, miza nu mi s-a parut ca ar consta intr-un banal comentariu de TV, ci in punerea unui diagnostic de o luciditate infernala asupra evolutiei fostului numar unu mondial, Rafa Nadal.
In esenta, CTP afirma ca jucatorul Nadal are inca valoare, putând sa mai faca semifinale si finale de mari turnee inca vreo câtiva ani de-acum incolo, dar ca harul sau divin, adica imensa putere de a lupta, calitate ce-l adusese pâna pe primul loc mondial in 2008 pe genialul Rafa, ajutându-l sa câstige sase Grand alam-uri si cincisprezece Masters aeries-uri, se apropie de sfârsit. Asta, daca nu cumva are sa gaseasca resurse pentru „o schimbare la fata“, pentru „un Damasc“ constând intr-o modificare radicala a profilului tehnic si tactic, ca si intr-o alta intrebuintare a osaturii sale fizice. Dupa caderea de la Madrid si eliminarea timpurie de la Roland Garros, dupa absenta de doua luni si jumatate, Nadal este altul. Jocul lui este mult mai putin fizic, travaliul sau a scazut in intensitate si amploare, in vreme ce jocul ce-l practica seamana prea mult cu partitura de dinaintea „caderii“. Iar asta-l determina sa realizeze un tenis defensiv, pe centrul terenului, cu mingi mai scurte, dar fara contra-atacul ucigas care-l facuse celebru, si mai ales fara disponibilitatea de a scoate ofensiv mingi imposibile, ca si incheiate de adversar. Nadal isi „simte“ genunchii, se protejeaza, se deplaseaza mai putin si cu viteza mai mica, iar capacitatea sa de efort este mult diminuata.
CTP spunea ca daca Nadal nu-si schimba profilul tenisistic, incercând sa se „reinventeze“, sa o ia de la inceput, ca un junior de cincisprezece ani, atunci Rafa va ramâne o simpla amintire, actualul tenisman putând sa mai reziste ceva vreme in primii 4-5, apoi in primii 10-20 din lume. Insa cam atât – ceea ce este echivalent cu nimic pentru fostul boss al circuitului. Intr-adevar, spaniolul, al carui fan neconditionat ma declar a fi si eu, ar trebui sa-si regândeasca strategia de abordare a jocului ce l-a facut celebru pe mapamond. Daca poate. Intâi de toate, o modificare a gândirii tactice: un alt antrenor, poate un anglo-saxon, ceva in genul lui Bob Brett sau Larry atefanki, cineva care sa-i imprime viziunea jocului de atac bazat pe serviciu-voleu, cu mingi incheiate rapid, cu cautarea loviturii riscante si decisive, „pe linie“, cu din ce in ce mai putin lift si mai mult „plat“, cu veniri pregatite la plasa – cel putin pe suprafetele rapide. Apoi, un calendar riguros, fara compromisuri sentimentale, gen Barcelona si Madrid. Nu in ultimul rând, renuntarea la uzura fizica si concentrarea pe forta loviturii decisive. Asta ar trebui sa faca Nadal ca sa ramâna acel Rafa al combativitatii nesfârsite. Daca nu, poate oricând sa se retraga la pescuit, pe iacht-ul personal, undeva, in golfurile din Palma de Maiorca…
Atât cât il priveste pe marele tenisman iberic. Chestiunea urâta a intervenit abia atunci când am citit si comentariile postate la finele articolului semnat de CTP. Unele erau de bun-simt, clar calate pe aceeasi realitate la care facuse referire si autorul. Altele erau naive, „p-afariste“, de tipul „hai sa ma bag si eu, ca tot n-am treaba“ – stiti genul. Insa foarte multe reactii se dovedeau de o stupiditate, de o agresivitate si de un resentiment de-a dreptul bolnavicioase. Observând aceste aspecte, din pacate extrem de frecvente in lumea celor care intervin pe forumuri, bloguri si site-uri publice, nu ma pot impiedica sa nu sesizez, pe lânga teribila vocatie democratica a internetului, ceea ce in sine este un lucru bun, si prejudiciile imense produse dialogului civilizat de numerosi, din pacate mult prea numerosi internauti.
ai nici nu mai fac referire la limbaj, la scriitura si la aspectele gramaticale, toate jalnice, uneori frizând oligofrenia cea mai patenta. Fondul chestiunii ma intereseaza aici, si acesta se refera la o cantitate de-a dreptul impresionanta de rea-vointa, ura si furie, consecinte indubitabile ale unei frustrari abisale, reflexe certe ale unui complex de inferioritate convertit instantaneu in complex de (falsa) superioritate. Chiar admitând ca acei oameni poseda o anumita pricepere relativ la fenomen, ei tot diletanti ramân sau, cum se spune la noi, „chibiti“, insi de margine. Oricât s-ar „cocosi“, pornind de la pasiunea lor (reala sau imaginara) pentru acel domeniu, tot amatori sunt „condamnati“ sa ramâna. ai-atunci? Or, internetul, ca mijloc comod de comunicare, si mai ales anonimatul protector, sub mantia auto-poreclei, tocmai ca le amplifica puseul paranoid, de baieti-care-le-stiu-pe-toate. De unde si un spectacol care, daca nu ar fi jalnic, cu siguranta ca ar fi ingrijorator. In zilele noastre, in România cel putin, internetul, iar nu politica, este revelatorul celor mai obscure si demente veleitarisme. Vorba criticului Ion Bogdan Lefter, internautii de acest calibru sunt aidoma vechilor reclamagii de la bloc de pe vremea comunista, doar ca mult mai vizibili si mai vocali gratie revolutiei high-tech. Iata, in cele ce urmeaza, o selectie a celor mai urâte si neavenite interventii in urmarea textului semnat de Cristian Tudor Popescu. Am operat modificari de ortografie si punctuatie, in rest „perlele“ sunt asa cum le-am gasit pe site, iar poreclele sunt cele autentice:
„Nu stiu ce cauti sa comentezi meciurile de tenis. Mi-ai distrus finala de la Wimbledon cu comentariul tau, unul din cele mai frumoase meciuri vazute vreodata, a trebuit sa dau sonorul pe mute ca nu te mai suportam. Mai citeste articolele de pe site-urile de sport sa vezi ce pareri au iubitorii de tenis despre comentariul tau. O sa renunt sa ma mai uit la meciurile de tenis pe care le comentezi tu. Lasa-ne!“ (Bitchslayer); „Am vazut meciul si comentariul lui CTP mi s-a parut obositor, subiectiv si enervant. Omul asta atenteaza la buna dispozitie a telespectatorilor prin felul in care monopolizeaza meciul. Pentru el, propriile opinii sunt mai importante decât meciul pe care il comenteaza. Am inteles opinia lui, a pus practic pe blog ideile din comentariul meciului, dar nu trebuie sa ma scoti din sarite pe mine, telespectator, repetând la fiecare punct acelasi lucru. Am inteles parerea ta avizata, dar da-mi si mie voie sa respir si sa am propria parere fara sa ma sufoci cu Nadal cel mort al tau.“ (Dragos); „Nu mai fa, bai, mânjitule, atâta pe desteptu’! Mai retrage-te si tu odata, ca ne-ai intoxicat destul cu prostiile tale atâtia ani de zile!!! „(MACCARONE); „Ba, mai lasa-ne, bai, CTP-ule, ca atât de mult iti place sa aberezi cu metafore si comparatii ! Eu nu sunt un sustinator de-a lui Nadal, insa omul are probleme, bai, «maestre», asa arati ca zici ca ai trait sub o piatra toata viata, te-ai gasit tu sa comentezi tenis. Lasa-te de comentat meciuri de tenis. N-ai nici o treaba…“ (Ado); „Esti mare specialist, le sti pe toate. Politica, tenis, critic de film, de fotbalisti, presedinti si ce-ti mai trece prin cap ca ai fii bun. M-am c-am plictisit de dumneata. Lasa-ne.“ (Dragomir); „Ooooo, saracu’! A ajuns doar in finala la chinezi! Popescu, acest „geniu“ al tenisului, incepe sa arunce cu noroi in el, la fel cum a facut si cu Federer, când a avut perioada mai proasta de anul trecut! Nimeni in afara de un (fost) sportiv de performanta nu poate intelege presiunea, problemele fizice si psihice generate de 25-30 de turnee pe an, de antrenamente de câte opt ore/zi etc… dar e mult mai usor sa stai in fotoliu si sa critici chiar din timpul meciului pe nr. 2 mondial!!!! Am mai spus-o: eu nu il mai pot asculta pe acest om comentând meciuri de tenis… daca s-ar rezuma doar la comentariul tehnico-tactic, poate ar fi ok, desi exagereaza incredibil de mult, dar de predictii si critica m-am saturat! Rusine! „ (Radu).
Impresionanta insiruire de abjectii si dejectii! Evident, se putea si mai rau, insa nu am selectionat si mostrele de tembelism pornografic, caci hârtia nu le putea suporta. Daca nu as fi vazut meciul dintre Nadal si Davidenko, daca nu as fi ascultat in direct comentariul lui CTP, poate ca m-as fi simtit indemnat sa acord de doi bani credit unor asemenea postari. Din pacate pentru anonimii furibunzi si deliranti, nu e cazul. Am fost acolo… In concluzie, il voi cita pe unul dintre cei mai interesanti si caustici comentatori ai fenomenului, scriitorul american Mark Helprin, care spune despre personajele in chestiune ca „sunt un milion de «pampalai in pivnite neventilate». Ii stiti. aunt variantele de jucarie ale khmerilor rosii, care injura orice pe net, pâna când ii reduc la tacere cei rationali. Dar apoi revin cu ideile lor fixe.“ Atât.

Un comentariu pentru “Un singur adevăr, legiuni de nebuni”

  1. noiembrie 19, 2012 la 7:08 am

    Serena has very high standards. She can be very tough and crciaitl on herself. She doesn’t hand out praises like it’s free……nothing wrong with that 🙂

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper