„I-am slujit pe comunişti pentru bani”

Un articol de MIHAELA GRANCEA

Autobiografia unui colonel rezervist

Acest interviu, document de istorie orala, un fel de autobiografie, prezinta un personaj reprezentativ pentru un statut, poate pentru o generatie. In felul sau, acesta este un om fericit, cu raspunsuri, cu sinceritati trucate, fara nostalgii, cu un ego puternic, fara remuscari, cu justificari, cu multe justificari (vezi „fuga de saracie“)..
Intervievatul (1) recurge, in explicatia optiunilor politice, la motivul inocentului corupt; aceasta este o maniera de sustragere de la responsabilitate, o forma de disculpare vizavi de coparticiparea la proiectul comunist. Omul a fost un oportunist „moderat“; desi, vorba lui, avea „nivel cultural ridicat“ si folosea canalele ilicite de informare („Vocea Americii“), a trait duplicitar, s-a folosit de sistem si s-a lasat folosit, a avut o relatie functionala cu acesta.

Originile. aaracia
„Am fost sapte, sapte frati si am trait… o sora mai mare care a murit acum doi ani (2006, n.m.) si un frate care a murit acum trei ani (2005, n.m.), avea 87 de ani, si sora mea care avea 83 de ani… si mai suntem cinci, dintre care o sora care este dupa mine, ca vârsta, acum este la un camin-spital, in Gorj, de zece ani nu a mai miscat deloc… n-a coborât deloc din pat de zece ani de zile si nu poate misca, decât o intoarce cu cearceaful, o ia pe brate si o duce la baie s.a.m.d… nu s-a casatorit, a ramas cu parintii acasa, toti au plecat de acolo si… are si dânsa 80 de ani! Mai mic e fratele meu care este la Alba Iulia, locotenent-colonel de securitate… toti sunt pensionari. Asta este mai mic cu unsprezece ani decât mine! Alt frate este de 67-68 de ani, sta la Târgu Jiu, a fost… in sfârsit, inspector la ministerul Muncii, mi se pare…
Dar tatal meu a fost fiu de taran, sa stiti… tatal meu aaa, a fost taran, initial… eu, in sfârsit, am facut istoricul… fiu de taran, sarac a fost initial, pus pe… in sfârsit, pe mosie, acolo la mosie a lucrat… in sfârsit, s-a descurcat, a trait si… a fost la Marasesti in primul razboi mondial! A fost decorat si… veteran, dar a patit mai târziu un lucru, a fost inchis opt ani de zile pentru ca… aSa ce s-a intâmplat cu el… in 1918… dupa razboi, a fost improprietarit pentru ca a fost la Marasesti. Da, decoratie mare a avut el, patru decoratii erau… pentru fapte vitejesti! ai a fost improprietarit cu trei hectare de pamânt, pe mosia unui mosier mare. Asta in ’21 când s-a facut reforma agrara, improprietarirea. Si in 1932 când s-au schimbat guvernele… taranistii erau, parca… mosierii din Parlament au cerut neaparat ca unii tarani care au fost improprietariti in mijlocul mosiei sa primeasca alt pamânt la marginea mosiei, intrucât mosierul vroia sa-si traseze drum catre mosia lui si drumul acela ii ocupa din teren, stiti?
ai locul unde s-a gasit pamânt pentru tarani era… nici caprele nu aveau ce mânca! ai, in sfârsit… era o comuna mare, 17-18 km incoace si incolo, a fost inainte plasa, asa si… n-au fost de acord taranii, s-au opus… adica a venit cadastrul sa masoare si taranii s-au nimerit acolo cu topoare, cu furci… un fel de rascoala. Si a fost o rascoala in ce sens, taranii s-au opus când masurau aia acolo! ai a fost o hartuiala intre soldatii de armata, dar si intre jandarmi si tarani! Au fost vreo 17 tarani in comuna care au fost pe front si care fusesera improprietariti… in sfârsit, au reusit sa-i infrânga pe tarani si aia au plecat acasa.
Noaptea insa, nu stiu cine, stiu ca tatal meu n-a fost, dar au fost ceilalti, au dat foc conacului, averii mosierului… era o crescatorie de cai de rasa… si era o cladire mare, acuma este spitalul in comuna aceea (2), asa, si a dat foc la… da, da… la hambare!… si erau ca erau câteva, câteva sute de cai! Au luat foc si au ars ! Eu ma incalzeam de la 1 kilometru pe deal… aveam sase ani, incepusem scoala, scoala generala, primara… in comuna Târgu Logresti… si am facut sapte. Da, asa era… si, in sfârsit, noaptea au venit jandarmii cu masina si toti rascuatii au fost arestati si inchisi. Din casa-n casa i-a luat, asa cum i-a gasit in casa, nici imbracati… asa, i-a bagat la duba si i-au dus, nu stie nimeni unde… inclusiv pe tatal meu, si pe cei din comuna care au sprijinit rasoala! Mosierul nu a fost niciodata pe acolo, el avea si in alte parti pamânt, era…. Asta, cum ii zice… administratorul mosiei! El i-a spus! ai au fost inchisi, judecati. Opt ani de zile au fost in cercetari! Au pus ei martori care ii aparau pe tarani si opt ani de zile s-a tot amânat pentru ca nu veneau…
Da, asa a fost! Tata a fost initial la inchisoarea din Târgu Jiu, dupa aceea a fost in Bucuresti, dupa aceea a fost la… nu stiu, in alta parte, nu mai tin eu bine minte, si in sfârsit… iar din 1940, deci dupa opt ani de zile, s-a judecat la Curtea Martiala, aici in aibiu… atunci era Curtea Martiala, si au fost achitati pentru ca n-au mai fost marturii! Mama mea a ramas cu patru copii acasa si dupa ce a venit tata din inchisoare a mai nascut inca trei. De aceea, intre mine si sora mea sunt 16 ani. Asta a fost situatia.
acolile
Dupa ce am facut sapte clase in comuna, dupa aceea am invatat foarte bine, am luat locul intâi! Preotul din comuna… i-am pregatit fiul ca sa dea si el examen de admitere la liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, si a zis „am sa te inscriu si pe tine acolo la liceu, sa dai admitere la liceu“, in sfârsit, am reusit… m-a dus cu masina el, mi-a platit el toate (preotul, n.m.).
Dupa ce am terminat liceul… am dat bacalaureatul si dupa aceea m-am inscris la… am plecat de la parinti in perioada respectiva, in sensul ca, ducându-ma la Târgu Jiu, am dat examen de admitere la liceu, iar toamna a venit tatal meu, de la inchisoare; eu plecasem de acasa de la parinti… când el era inca in inchisoare, in cercetari. Practic, tot cam aia era! N-avea voie sa primeasca vizite. ai, in sfârsit, fiind in inchisoare, a luat legatura cu miscarea muncitoreasca. Eu n-am stiut nimic pentru ca am plecat de la parinti, de acasa. Am renuntat la liceu, desi am fost al doilea la admiterea in liceu. Bine, baiatul directorului era locul intâi si eu eram locul doi… si in sfârsit, tatal meu nu putea sa ma duca… sa urmez cursurile pentru ca se cereau bani si nu avea de unde si cum… taxa de internat era mare!
Problema s-a petrecut imediat, toamna, in 1940. Si in sfârsit, am reusit sa ma mut de acolo, la liceul comercial; erau doua licee: teoretic si comercial. Eu ma inscrisesem initial la o scoala de ucenici si am inceput sa lucrez la un patron, la Cooperativa aolidaritatea Invatatorilor Gorjeni care avea sectie de librarie, manufactura, cum se spune acuma, si coloniale, cum se spune acuma alimentarelor. Asa era denumirea atunci! ai eu am cerut sa ma duc la librarie unde erau carti si puteam sa invat si fara sa platesc, sa invat pe cartile pe care eu le vindeam si dupa aceea sa urmez liceul comercial si sa fac si practica pentru comert. Munceam acolo, da! Am terminat liceul in ’45. Am dat examen, pe urma, la Academia de atiinte Economice din Bucuresti si a trebuit sa-mi gasesc de lucru, dadeam meditatii.
Noaptea faceam planton la internat si in fiecare noapte, asa se stia, eram schimbul doi pentru ca era liniste si citeam, dar nu numai carti pentru liceu, ci si beletristica, pentru ca la librarie erau carti. Imi placeau, mai ales, clasicii români comentati. Unele carti le mai am si acuma. Treptat am inceput sa invat germana. Unde am fost eu acolo, vecini cu mine erau niste nemti si evrei. Si am inceput sa vorbesc destul de bine germana. Si unul dintre ei era patronul librariei de vizavi de unde lucram eu si vorbeam cu ei, acolo. Asta m-a facut sa invat germana! Iar la liceu am fost la germana, ca atuncea nemtii erau (râde si nu detaliaza, n.m).
In ’48 eu am reusit sa termin facultatea si am fost numit revizor contabil la Federala Gorju; federala le spuneam cooperativelor judetene. Asta se intâmpla in iunie ’48. Dupa aceea, am fost trimis ca sa fac lichidarea Bancilor Populare pe judetul Gorj; si am mers in fiecare comuna, cam din iunie si pâna in octombrie, când am terminat. In 1948 s-a nationalizat aproape tot si, ca sa nu fie nationalizata banca, intrucât bancile populare erau cu banii de la tarani… si ca sa nu fie nationalizate… am fost trimis ca specialist sa fac adunari generale… si mergeam dintr-o comuna in alta pe jos. Si mâncam unde puteam. Taranii spuneau: „banii nostrii, banii nostrii, de ce sa-i dau la stat?“. Pe urma, eu am fost recrutat si s-a stabilit ca sa fac termen redus.
Armata Populara. Cariera
In ’48. Insa s-a desfiintat termenul redus. Eu amânasem de câteva ori armata; aveam deja 22 de ani. Si m-au chemat la armata ca militar in termen. a-a desfiintat termenul redus din ’47!. Trei ani de zile nu a mai fost termen redus. Nu pe toti ii incorporau in perioada aceea, ca unii erau de origine burgheza si reprezentau nu stiu ce pericol! Numai fii de tarani, de muncitori! De aceea, eu am fost foarte persecutat ca eram intelectual mic-burghez. Atunci, si cei care aveau liceul erau persecutati.
Atunci, in perioada respectiva, erau foarte putini oameni care stiau carte. Mai mult de 50% dintre militarii in termen nu stiau sa scrie si sa citeasca. In al doilea rând era un efectiv foarte mare de armata! In batalion erau 800 de oameni, iar in regiment 3000! Ne-au recrutat la Bucuresti si apoi m-au repartizat la vânatori de munte… in Carpatii astia. A fost facut un pluton din titrati. Aveam intre 24 si 30 de ani. Tatal unuia dintre noi era in Comitetul Central al Partidului Comunist Român… si altii! Numai armata nu faceam! Ma duceam la comandantul de companie, era locotenet major, si discutam cu el in fiecare seara, si el zicea: „bai, imi e frica sa nu-mi ia gradul!“… el facea parte din armata veche, din armata regala! Eu ii raspundeam: „n-o sa va ia nimic domnule locotenent major (ca „tovarase“ s-a introdus mai târziu, in ’51 s-a introdus obligatoriu), in cel mai rau caz, o sa va ia casa“.
A ajuns capitan si dupa aia l-au epurat, ca s-au facut multe reduceri (râde din nou, n.m.). In ’56, de exemplu, pe 40.000 i-au dat afara din armata! Eu am facut armata… 33 de ani (iarasi râde, n.m.). Au aflat ceilalti ca eu sunt mai citit si cu ceva relatii si vine o comisie de la Bucuresti, asta a fost in octombrie, ca daca vreau sa devin ofiter. Au intrebat numai pe doi insi: pe mine si pe inca unul de la Bucuresti. Era si altceva, stiti? Tatal meu avea legatura cu miscarea muncitoreasca si a devenit comunist, inca din ilegalitate. Eu n-am stiut treaba asta, ca eu m-am despartit de parinti, am plecat de acasa, rareori mai treceam pe acasa, pentru ca vroiam sa ma formez ca om. Asa ca m-au facut ofiter.
In ’55 m-am casatorit, iar sotia mea era profesoara de franceza si greaca… in armata am avansat, insa nu eram inca membru de partid, pâna in ’56, eram capitan, dar nu eram membru de partid! Da ! Eu chiar am avut necazuri cu loctiitorul comandantului, cu politicul, tare mult, pentru ca eram intelectual mic burghez, asta spuneau ei (3)! Da, dar ei nu stiau ca eu inainte am si muncit si ca, doar din momentul in care faci studii, devii intelectual mic burghez; adica, ai apartenenta sociala de intelectual mic burghez, iar originea sociala e de taran!
ae intelege ca se facea… ca majoritatea erau fara grad de cultura! Tinerii care erau scoliti odata cu mine aveau câte sapte clase, maxim! Rareori gaseai oameni cu pregatire. Eu am cunoscut un general cu sapte clase! Foarte putini aveau liceul sau facultatea. A fost unul, de exemplu, cu mine in pluton, care era fiul unui mare stab… de la Comitetul Central… si mi-a spus comandantul batalionului ca „nota lui, e nota ta“. Asta-i una! El era si plin de el pentru ca tatal sau era „sus pus acolo“, dar sub aspectul culturii era „tetraoxid de clei“ (râde zgomotos, n.m.). Insa, mai târziu, am avut necazuri cu el. Am intrat si la arest!
Dar pe mine nu ma puneau sa fac propaganda. De asta raspundeau altii, tot ofiteri, lectori. Dar aveam si lectori cu sapte clase primare! Am avut si cu mine, la catedra, când am fost numit lector la acoala Militara de Ofiteri de Chimie; acolo, era unul care locuia cu chirie si care avea scris pe usa de la intrare… Fracea Ion il chema, si scria: „profesor de BML“, adica profesor de Bazele Marxism-Leninismului. Eu eram un fel de Jolly Jocker; când aveam eu ore libere mai inlocuiam pe câte unul care ma ruga s-o fac, ca el era plecat cine stie pe unde! Predam toate cursurile care erau, ca erau vreo cinci cursuri – istoria militara, istoria universala, filozofie, economie politica si bazele marxism-leninismului!
Tocmai asta e interesant, ca la Bazele marxism-leninismului niciodata nu predam ceva, caci eu spuneam ca este „ciocometrie“ sau „ciocologie“! Le ziceam ca la asta nu ma pricep. Nu ma asista nimeni, desi in fiecare pluton existau unu-doi care „ciripeau“ la loctiitorul politic. Da nu m-a chemat nici un loctiitor politic la raport. Nu, pentru ca eram bun de gura! Le-am zis: „nu va legati de mine, ca musc!“. La fel le-am spus si când m-am mutat in aibiu: „nu vreau sa iau locul numanui, nu torn pe nimeni, dar nu va legati de mine! Ati invatat de la Marx ca daca cel putin 5% din critica este reala, ti-o insusesti toata. Nu ! Eu sunt invers, daca ma criticati, sa fie 100% vina, ca eu tot eu musc!“. A fost suficient! Loctiitorul politic de aici (adica din aibiu, n.m.) a fost si el coleg cu mine, cândva! A facut liceul in Cisnadie. Si era locotenet-colonel.
Sotia mea se inscrisese si ea la comunisti. Ce se-ntâmpla, tatal ei a murit când ea avea cinci ani. A ramas o sora cu ea, de trei ani, iar mama lor nu s-a recasatorit. Sotia a intrat in partid in ’47. Care-a fost situatia: in ’49 am facut dosar, stiti ca se cereau recomandari de undeva, chestii de-astea, si am fost discutat de partid, dar a venit o dispozitie ca cei care au facut cerere de intrare in partid dupa 1947 sa nu mai fie momentan primiti (4). Pe mine ma acceptasera ca membru de partid, dar n-aveam voie sa iau cuvântul la adunari, sa votez. Intrasera in partid foarte multi si au inceput verificarile si multi au fost dati afara din partid, asa ca in ’54 am facut un nou dosar, o noua verificare!
Initial am fost respins… pentru ca au fost niste verificari, recomadari negative, si era unul din comisie cu care am avut niste conflicte… (tace indelung, n.m.). Sa trecem peste asta! Era ca si când mai traia atalin… eram la divizia 89 infanterie din Calarasi! Aaa, pai eu ascultam Vocea Americii. Si eu facusem o modificare la aparatul de radio si ascultam, nu numai eu, ci si ceilalti ofiteri mai apropiati mie. Dar pe mine nimeni (de la contrainformatii, n.m) nu m-a prins ca ascultam… si le spuneam si la elevi ca cine ciripeste intra si el. Când a murit atalin… era un tablou in perete de-al lui si ne-a pus pe noi sa stam de garda! Norocul nostru a fost, totusi, ca nu venea nimeni sa ne verifice. Cam dupa doi ani, in 1957, ma discutara iara. Dupa primire, totul a fost in linie dreapta!
Initieri politice, justificari
In timp ce eu mergeam pe calea despre care am zis, tata s-a facut comunist. Nu s-a opus pentru ca nu stiau taranii atunci ce e partid. El l-a cunoscut foarte bine pe Lucretiu Patrascanu. In lagar! Ce s-a intâmplat… tatal meu nu a fost inchis in lagar, inainte. Dar Patrascanu l-a convins, mai departe, si a facut in asa fel ca sa fie concentrat, tatal meu, desi contingentul nu era concentrat, sa faca de paza la cei inchisi la Târgu Jiu, la comunisti. Treaba asta a fost facuta in timpul lui Antonescu. Si inchisii erau comunisti… si el trebuia sa fie paza la poarta lagarului de detinuti politici. Nu erau numai comunisti, erau din toate partidele. Iar eu, acolo unde am lucrat la librarie, mai târziu am aflat ca libraria era cumparata de catre comunisti. Si eu, lucrând acolo, vedeam cum se intâlneau tot felul de activisti ai partidului care erau in ilegalitate: social-democrati, liberali, taranisti, se intâlneau acolo fara sa stie…Nu-mi dadeau voie sa asist, dar eu mergeam si scoteam de acolo de la ei scrisori, duceam… si nu ma controla nimeni ! Dar eu faceam totul pe bani! N-aveam cu ce trai pentru ca mie imi platea, unde munceam, numai masa si hainele. Si atunci de câte ori intram si ieseam, imi platea.
Dar s-a intâmplat altceva, mai incolo, tatal meu a fost exclus din partid! (5) A fost primar, avea un grad de cultura mai ridicat decât ceilalti tarani, avea abonament la o revista, iar când a fost „verificarea“ din ’49 (eu eram deja elev de scoala militara!) presedintele de comisie a fost chiar fostul primar din timpul legionarilor, si când intra el (tatal naratorului, n.m.) acolo, ii zice lu’ ala: „Cum, tu? C-ai fost primar in timpul legionarilor, sa ma verifici pe mine?! Eu care am rabdat si am suferit atâtia ani de zile in inchisoare! Tu te bateai sa fi primar iar eu eram in inchisoare!“. Pentru ca in perioada aia – ’44, ’45, ’46 – au intrat multi in partid, ca sa se apere pe ei. Bine, ca pâna la sfârsit a fost demascat si el. N-a spus niciodata ca a fost primar legionar!
Eu am fost, in general, un om corect! Vreau sa va spun ceva: la nimeni n-am spus niciodata, decât mult timp incoace, când eram colonel, faptul ca patronul de atunci (seful libariei, n.m.) m-a pus sa jur ca nu voi spune nimanui ca-i slujesc pe comunisti. Si eu juramântul l-am respectat! Eu nu am plecat cu gândul ca slujesc pe cineva. Eu am facut-o pentru bani!

NOTE:
1. Informator: Fâciu Gheorghe, nascut in 18 martie 1926, in Târgu Logresti, judetul Gorj; astazi pensionar, ofiter in rezerva. Interviul a fost realizat in 22 iulie 2009.
2. Pensionarul locuieste la aibiu.
3. „Ei“ sunt manfestari ale aistemului, sunt Celalalt!
4. ae reintoarce la un moment care il face „vulnerabil“, la un esec, la o „confirmare“ amânata – „primirea in partid“.
5. Intervievatul, in aparenta, a ars o secventa din viata sa. Va reveni. Combustia reamintirii, adesea, impune eludarea cronologiei.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper