O carte a cartilor de folclor


Autor: CARMEN NEDELCU
Cultura nr.:218 / 2009-04-09 / Sectiunea: Cultura antropologică : Barca lui Noe

Profesor universitar, doctor în filologie, sef al fostei Catedre de Etnologie si folclor de la Universitatea din Bucuresti, membru al Societatii Internationale de Studiere a Naratiunilor Populare (ISFNR), al Societatii de Antropologie Culturala din România (SACR), al Asociatiei de stiinte Etnologice din România (ASER) si membru în colegiile de redactie ale publicatiilor „Revista de etnografie si folclor“, „Memoriile Comisiei de folclor“ si „Limba si literatura“, Nicolae Constantinescu publica sub titlul „Citite de mine… Folclor, Etnologie, Antropologie. Repere ale cercetarii (1967 - 2007)“, o serie de cronici si recenzii ale sale, aparute în decurs de 40 de ani.


Nicolae Constantinescu,
 „Citite de mine… Folclor, Etnologie,
Antropologie. Repere ale cercetarii
(1967 - 2007)“,
Colectia „Anotimpuri culturale“,
Centrul National pentru Conservarea
si Promovarea Culturii Traditionale,
Bucuresti, 2008

Lucrarea este, asa cum marturiseste autorul, „un modest omagiu“, prilejuit de centenarul nasterii profesorului si întemeietorului scolii românesti moderne de etnologie si folclor, Mihai Pop, cel care raspundea adesea, la întrebarea „Ce mai scrieti, Domnule Profesor?“ cu un zâmbet hâtru: „Ce sa mai scriu, draga; eu abia am timp sa citesc ce scrieti voi!“
Calatoria propusa de Nicolae Constantinescu în lumea folclorului si a antropologiei începe cu o adresare catre cititori, intitulata „Cade-se a sti… (Cititorul catre cititori)“, asa cum, cu câteva secole în urma, facusera cronicarii, cei care scriau pentru noi, urmasii lor.
Autorul face referiri la începutul „carierei“ de comentator de carti din domeniul folclorului, amintind de „întâlnirea“ domniei sale cu „Gazeta literara“, unde a publicat, în 1967, prima cronica, o recenzie la cartea „Povestile lui Creanga“ de Ovidiu Bârlea. Cu mândrie, autorul vorbeste despre acest moment, remarcând „saltul urias„ pe care îl facuse de la revista liceului din Fierbinti, unde învatase, intitulata „Mladite socialiste“, la cea mai importanta publicatie literara din deceniul al saptelea al secolului trecut.
Cartea  profesorului Nicolae Constantinescu este structurata în trei sectiuni: I. Debut; II. Fundamente; III. Tineri etnologi.
Sectiunea intitulata „Debut“ cuprinde doua articole, unul despre „Viziunea lumii în poezia noastra populara“ de  Liviu Rusu, iar celalalt despre „Povestile lui Creanga“ de Ovidiu Bârlea. Daca cel de-al doilea studiu se remarca prin sobrietate si concizie, printr-un ton admirativ la adresa cartii lui Ovidiu Bârlea, despre care spune ca este „un util instrument de lucru si sursa de pretioase sugestii întru mai buna cunoastere a operei marelui povestitor“, primul studiu reprezinta o critica usor acida, însa temeinic argumentata, referitoare la scrierea lui Liviu Rusu. Nicolae Constantinescu observa o serie de inadvertente în textul despre poezia populara, aduce explicatii, fara sa piarda din vedere ansamblul. Recenzia atrage dupa sine o scrisoare a lui Liviu Rusu, în care acesta raspunde criticilor aduse de mai tânarul sau confrate.
Sectiunea a doua este o antologie de texte critice referitoare la aparitia unor studii fundamentale de folclor:
Al. Dima, „Arta populara si relatiile ei“, Dumitru Caracostea si Ovidiu Bârlea, „Problemele tipologiei folclorice“, Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu, „Folclor literar românesc“, Ovidiu Bârlea, „Folclorul românesc“, Gheorghe Vrabie, „Introducere în etnografie“, Viorica Niscov, „A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc“.
Nicolae Constantinescu surprinde în articolele sale notele specifice ale fiecarui text analizat, oferind informatii pretioase, pe care un cunoscator de folclor le poate aprecia si folosi. Pastreaza un ton neutru, obiectiv, cu fraze elegante, echilibrate, ce urmaresc elementele esentiale, nu portretul celui care a scris o carte sau alta, respectând principiul lui Kogalniceanu, din 1840, „vom critica cartea, iar nu persoana“. Remarca, de pilda, prudenta cu care Ovidiu Bârlea îsi formuleaza obiectivele, opiniile si ipotezele în cele doua volume de „Folclor românesc“, dar si faptul ca se aduce în discutie prea mult material folcloristic, în detrimentul interpretarii. În acelasi timp, subliniaza importanta acestei lucrari în spatiul cultural românesc.
 „Eveniment editorial“ se numeste studiul despre aparitia cartii lui Mihai Pop, „Folclor românesc“, vol. I si II; aici autorul aduce din nou un elogiu profesorului sau, a carui opera stiintifica „pare a fi devansat timpul, proiectându-se mai mult catre viitor“.
Aparitia cartii despre basm a Vioricai Niscov este salutata de cronicar, care vede în ea „o reusita indiscutabila, o sinteza remarcabila, un îndrumar necesar pentru toti cei cu preocupari în aria literaturii populare“. Ochiul specialistului identifica în aceasta carte raspunsuri ample, clare si mai ales bine documentate la întrebari legate de basmul românesc în special si de basm în general. Contactul autoarei cu literatura germana se reflecta si în sobrietatea stilului, dar mai ales în organizarea lucrarii, ceea ce îl îndreptateste pe comentator sa observe „meticulozitatea cu care selecteaza si prezinta informatia, din grija pentru detaliu si din soliditatea argumentarii“.
Articolele despre „Miorita“, intitulate „Miorita – mândrie si prejudecati“, „Miorita - acasa si în lume“, „Miorita si Heidegger“, „Unde s-a nascut Miorita“, aduc în discutie diverse teorii, crestine sau comuniste, referitoare la interpretarea acestui text. De retinut, concluzia lui Adrian Fochi, de acum 20 si mai bine de ani, care afirma ca „Nu vom sti niciodata când s-a nascut Miorita, deoarece nimic din cuprinsul sau nu trimite cu certitudine la o perioada istorica anume.“
Sectiunea a treia a antologiei profesorului Nicolae Constantinescu include studii despre cartile unor tineri etnologi români, formati la scolile din Bucuresti, Craiova, Iasi, Timisoara sau din alte centre universitare din tara.
Atrag atentia în mod deosebit articolele „Calendare si sarbatori“, respectiv    „Folclorul. Ce facem cu el?“ Primul dintre ele apreciaza osârdia Antoanetei Olteanu, de la Universitatea din Bucuresti, care a adunat o imensa informatie etnologica, iar prin cartea sa reuseste „sa contureze imaginea calendarului ca un construct cultural“. Al doilea articol saluta aparitia ultimei carti (la vremea respectiva) a Otiliei Hedesan, de la Universitatea din Timisoara, în care se pune problema destinului folclorului românesc.
Cartea „Citite de mine… Folclor, Etnologie, Antropologie. Repere ale cercetarii (1967 - 2007)“ a profesorului Nicolae Constantinescu reprezinta o sinteza temeinic documentata despre un domeniu prea putin cunoscut, o invitatie la lectura, o provocare adresata nu doar iubitorilor de folclor, ci tuturor celor interesati de cultura. O carte despre alte carti, care te smulge din cotidian, dar mai ales te îndeamna sa te apropii cu dragoste de folclor, antropologie si etnologie.