Angela Marinescu, Probleme personale, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009, 72 p.
Daca pe Angela Marinescu o recunoastem cu relativa usurinta intr-unele din volumele poetilor tineri de azi (baieti buni si fete rele, deopotriva), este si mai usor sa o identificam intr-un volum propriu. Probleme personale are dimensiunile unei plaquette si se citeste in maximum douazeci de minute Read the rest of this entry »
Nu ma intrebati cum am intrat in posesia stenogramei de mai jos – o conversatie pe messenger, de fapt. E suficient sa spun ca n-am facut nimic ilegal
Pentru a-si proteja identitatea, cei 2 parteneri de dialog au imprumutat pseudonime. Semnificatia lor o gasiti intr-o nota plasata la subsol, redactata de “Eudoxe“.
mihai iovanel
Poliandra: mda, daca veneai va intelegeati
Eudoxe: pai desigur
Poliandra: i-a injurat pe “boierii mintii”
Eudoxe: stiam
Poliandra: m-a enervat la culme
Eudoxe: dar nu ma pasioneaza asa tare omu asta
Poliandra: in fine, cel putin i-am zis ce aveam de zis la final
Eudoxe: si ce i-ai zis?
Poliandra: te-au si citat cu termenul neo-coni. erau foarte incantati
Eudoxe: da dar nu-i al meu. e al lui Luca Pitu. Dar zi de ce te-au enervat
Poliandra: Tare. Pentru ca era un hate speech pur de care m-am saturat. Si ca faceau teorii ale conspiratiei Read the rest of this entry »
Acum cateva saptamani aflam rezultatele stupefiante ale unui sondaj realizat de Le Figaro littéraire: unul din trei francezi se viseaza scriitor, dar numai 15% citesc mai mult de 15 carti pe an. Si mai recent, semnalam, o data cu aparitia eseului lui S. Giocanti, Histoire politique de la littérature, avansul teoretizarii si tipologizarii relatiei dintre scriitorul francez si implicarea sa politica, pe lista de prioritati a actualitatii culturale franceze. Intre cele doua materiale, la jumatatea lunii trecute, aparea in Le Figaro un mini-dosar din aceeasi sfera de interes: Doua secole de angajare. Protagonisti: scriitorul francez vs. scena publica/ politica Read the rest of this entry »
Executia lui Nicolae Ceausescu, pe 25 decembrie 1989, in Targoviste, a marcat sfarsitul prabusirii dictaturilor comuniste, in Europa de Est. Prabusirea blocului sovietic est-european a inceput pe 9 noiembrie 1989, ziua daramarii Zidului Berlinului; si mai devreme, aceasta prabusire a inceput, poate, in septembrie 1980, odata cu infiintarea sindicatului polonez „Solidaritatea”.
Ronald Grigor Suny urmareste, intr-un articol din „The Nation”, istoria prabusirii comunismului est-european. Interesant este ca prabusirea Zidului Berlinului a pornit, se pare, de la o eroare. Read the rest of this entry »
Elena Vladareanu, Spatiu privat. A handbook, cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009, 80 pag.
„Spatiu privat” e capodopera conceptuala a poeziei douamiiste: are unitatea unui proiect, nu arbitrarietatea unei culegeri, si pe baza lui poate fi descris sau reconstituit contextul mai larg al poeziei acestui deceniu. Acelasi lucru l-as putea spune despre primul volum al Elenei Vladareanu, „Pagini”, care din multe puncte de vedere e o pastisa avant la lettre a poeziei douamiiste care-i urmeaza. Dar „Pagini” era o carte laxa si prost scrisa (desi compensa), pe cand in „Spatiu privat”, mult mai bine optimizat, textul e controlat ca pozele intr-o revista glossy.
Intre cele doua volume, pe langa diferenta sensibila, e o diferenta utila – care vorbeste despre legaturile si deosebirile dintre 2001/ 2002 („Pagini”) si 2009 („Spatiu privat”): dintre inceputul si sfarsitul deceniului unu.
Intre „Pagini” si „Spatiu privat” au trecut 7-8 ani, timp in care totul s-a schimbat. Read the rest of this entry »
Petru Popescu, Supleantul, Curtea veche, 2009
C. STANESCU
Unul dintre proeminentii fii ratacitori ai literaturii romane, prozatorul Petru Popescu, revine in tara ca Fat Frumos cu o carte in mana: „Supleantul”, povestea prezumatei idile din tinerete pe care membrul supleant in CC al UTC din acel timp (1973) ar fi avut-o cu „fiica puterii”, fiica devotata si iremediabil captiva in fascinatia exercitata de istoricul sau parinte, Nicolae Ceausescu. Read the rest of this entry »
Orice s-ar intampla si orice ar spune candidatii, alegerea nu mai e de fapt la aceasta ora intre ei doi (Traian Basescu si Mircea Geoana), sau nu ar trebui sa fie. Este o alegere intre doua prioritati. Romania va fi guvernata oricum de o coalitie. In functie de cat va dura formarea ei, putem avea o coalitie mai ieftina, sau una asa de scumpa de sa nu ne-o putem permite. La acest capitol, Basescu si Udrea au condus partida asa de bine, ca au crescut costul alegerii taberei lor cat au putut. Dar exista si coeficientul de risc. Coalitia scumpa si improbabila a lui Basescu, daca s-ar putea pana la urma realiza, ar avea un coeficient de risc mai mic din punctul de vedere al statului de drept. Asta ii mai reduce din cost, dar cu cat? Analiza asta cost-beneficiu va fi procesata de fiecare votant individual: e o fractie intre sansele fiecaruia de a nu mai avea bani sa-si plateasca dobanda la credit sau a deveni somer (sau falit) in sase luni versus pericolul pentru statul de drept. Fiecare va calcula pentru sine si va vota in consecinta.
“Comunistii au turnat numai baliverne despre comunism, in schimb tot ce au spus despre capitalism e adevarat.”
(proverb rusesc, cules de la Claude Karnoouh)
Un Thermidor à la roumaine
CLAUDE KARNOOUH
Acest text a fost scris imediat dupa caderea comunismului real, in versiunea sa romaneasca, si a aparut in „Le Monde libertaire” (numarul din 16 ianuarie 1990), fiindca niciunul dintre marile cotidiane franceze „de referinta” n-a vrut sa-l publice… Am fost in acele zile tinta criticilor severe venite din partea unora dintre colegi, care ma acuzau de coluziune ideologica cu regimul (sic!). N-am considerat ca e necesar sa le raspund, parandu-mi mult mai potrivit sa las la murat aceste „suflete neintinate” in zeama somnului dogmatic si a moralei lor de sclavi. Daca am decis sa-l republic in Romania este pentru ca citesc de cateva zile in „Adevarul” o serie de articole care, fara precautii, dezvaluie faptul ca prabusirea comunismului s-a realizat printr-o lovitura de stat mosita cu ajutor din URSS Read the rest of this entry »
Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare. Poeziar, Editura Polirom, Iasi, 2009, 208
In ultimii ani, Cristian Tudor Popescu a intrat intr-un con de umbra. Imprejurari biografice si circumstante mai generale au contribuit la aceasta eclipsare. Infiintarea ziarului „Gandul” nu a putut compensa formidabila tribuna de opinie si expresie pierduta o data cu „Adevarul”: multa vreme, cel mai respectat cotidian romanesc. Aici, ca si la „Adevarul literar si artistic”, Cristian Tudor Popescu se simtea in elementul lui, parte a unui joc cu reguli clare si cu miza mare, pe care il respecta inclusiv atunci cand il arbitra. Read the rest of this entry »
Recent Comments