blog.revistacultura.ro

Partidul Comunist Roman – inviat sau dus la groapa?

CLAUDE KARNOOUH

„Lucrurile care se-ntampla fara sa tulbure pe nimeni nu merita nici atentie, nici rabdare.” (René Char)

In ciuda unei impresii larg raspandite, PCR n-a fost niciodata scos in afara legii. Pur si simplu a disparut din peisajul politic si, ca pielea de sagri, a fost abandonat de membrii sai. O majoritate, masa muncitorilor si a functionarilor, a ramas fara partid, iar elitele s-au transformat subit in lideri, diversi sefi si sub-sefi, baroni si sub-baroni ai „noilor” partide post-decembriste. Cat despre mare parte dintre intelectuali, acestia au invatat pe data apucaturile noi ale „disidentului democrat” si, de pe o zi pe alta, s-au facut laudatorii virtutilor economiei de piata si ale terapiilor de soc, ridicand osanale neoliberalismului triumfator pe toate liniile. Toti acesti politicieni si intelectuali, cu o tusanta unanimitate atunci cand vine vorba de pastrarea privilegiilor financiare, se pretind astazi mari animatori „democratici” ai scenei politice si mondene bucurestene.

Sambata, 3 iulie 2010, Partidul Alianta Socialista a tinut un congres la Bucuresti, la Palatul Copiilor, pentru a incerca resuscitarea PCR. Read the rest of this entry »

Cum se schimba (si de ce) „bietele pareri” ale lui Mircea Cartarescu

AURELIAN GIUGAL

Pe la sfarsitul lunii mai, cand discutiile despre diminuarea cheltuielilor salariale din sectorul bugetar erau in plina desfasurare (dezbateri fluviu in presa scrisa si vorbita, greve, mitinguri etc.), Mircea Cartarescu isi exprima „biata parere” (folosesc aici propria-i exprimare) vizavi de aceasta situatie critica a societatii romanesti („Cu furci si topoare”, Evenimentul Zilei, vineri 28 mai 2010).

Ce „pareri” avea pe atunci distinsul profesor? Pai, spre exemplu, un singur lucru se evidentia, clar ca lumina zilei. Cetatenii Romaniei nu trebuie sa fie furiosi pe liderii politici ai timpului (Traian Basescu si Emil Boc), nu acestia sunt vinovati de criza de sistem prin care trece Romania (ei au doar o mica parte din vina). Nu, marii vinovati sunt, in ordinea numerelor de pe tricouri, urmatorii: „Tariceanu si ministrii lui sunt de doua ori mai vinovati”, „Iliescu si partidul sau”, adica „ blestemul nostru dupa revolutie”, „parlamentarii de ieri si de azi ai Romaniei”, „salariatul de rand care si-a facut treaba de mantuiala”, „pensionarul care a fost uneori complice al unui regim (comunist, ca sa nu starnim confuzie) si pe care acum il regreta” si lista poate continua. Read the rest of this entry »

Mailurile de mai jos au avut destinatari atat de multipli incat caracterul lor privat a fost exclus din capul locului

Pasul I: Gabriel Andreescu lanseaza un apel

Dragi colegi,

Va atasez un protest cu privire la campania de defaimare a lui Adrian Marino de catre “Evenimentul Zilei“. Mi se pare firesc ca aceasta actiune, monstruoasa prin faptul ca ea continua si dupa ce problemele de interpretare a dosarelor de la CNSAS au fost clarificate,  cere o riposta.

Daca va simtit solidari cu textul respectiv, va rog sa transmiteti diorinta de a-l semna la adresa: editor.csi@gmail.com
Daca vreti sa adunati semnaturi si de la alte cunostinte, va rog sa nu ezitati.

Urindu-va toate cele bune,
Gabriel Andreescu

Pasul II: Andrei Plesu raspunde:

Stimate domnule Andreescu,

E laudabil ca va straduiti sa amendati calomnierea unui intelectual de calitatea dlui Marino. Singurul lucru care ma impiedica sa semnez apelul dvoastra este o amintire personala: cu citiva ani in urma ati umplut prima pagina a ziarelor cu o suspiciune in ce ma priveste, pe care nici o proba concreta nu o justifica. Mi se pare curios ca, in cazul Marino (in legatura cu care exista, de bine de rau, niste documente fie si ambigui), sinteti atit de sensibil la o acuzatie pe care o socotiti nedreapta, in timp ce, in cazul meu, nu v-ati sfiit sa lansati in eter o acuzatie echivalenta, in absenta oricarui document. Mi-e greu sa inteleg aceasta dubla masura altfel decit printr-o psihologie resentimentara. Va propun sa modificati textul pe care il propuneti spre semnare dupa cum urmeaza: “Ca unul care m-am facut vinovat in trecutul apropiat de o monstruozitate asemanatoare cu aceea a detractorilor de azi ai lui Adrian Marino, inteleg sa condamn de azi inainte orice asemenea manipulari calomnioase ale opiniei publice. Ma alatur, prin urmare, semnatarilor acestui apel, pentru a preveni pe viitor orice campanie de denigrare fara probe a unei persoane publice”. Dupa care ar urma restul textului asa cum l-ati scris. In cazul in care veti fi de acord cu acest adaos de natura sa probeze buna dvoastra credinta, voi lua in consideratie posibilitatea adeziunii mele la protestul propus.

Cu salutari cordiale,

Andrei Plesu

Pasul III: Gabriel Andreescu raspunde raspunsului:

Read the rest of this entry »

Maria Manolescu, Ca picaturile de sange pe linoleumul din lift (supraroman), Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2010, 200 p.

review de ALEX GOLDIS

Ma bucur sa constat ca pronosticul meu de acum patru ani cu privire la proza Mariei Manolescu se adevereste odata cu aparitia celui de-al doilea roman. Scriam atunci ca prozatoarea e capabila de mari surprize in viitor de vreme ce in „Halterofilul din Vitan”, un mic roman caricatural fara ambitii, lumea pusa in scena era tratata cu o ironie atat de cruda si de desantata, incat scriitura Mariei Manolescu aluneca adeseori in expresionism. In spatele unei voci preocupate exclusiv de a ridiculiza aspiratiile micilor intreprinzatori contemporani (personajele centrale erau domnul Popa, proprietar de bar, dar si Misu, barman halterofil cu veleitati artistice) se putea ghici deja o prozatoare capabila de problematizari acute.

Desi nu s-ar zice la prima vedere… Read the rest of this entry »

Anticomunismul – boala capitalismului senil

CLAUDE KARNOOUH

In Romania, ca peste tot in Europa ex-comunista, de douazeci de ani anticomunismul mediatico-spectacular sau academic a devenit un soi de deus ex machina al tuturor celor care aspira sa patrunda in diverse grupuri autointitulate „elite intelectuale”. Insa dincolo, in Vest, a face profesiune de credinta anticomunista, asa cum o practica de cateva decenii „stanga”-caviar, tine de simulacrele specifice postmodernitatii care, pe fondul unui nihilism generalizat, se apropie tot mai mult de stadiul post-ideologic si post-istoric in care se gasesc toti indivizii pregatiti mai degraba sa se stranga si sa aplaude cutare trupa de urlatori pop-rock, decat sa manifesteze impotriva politicilor de austeritate si de pauperizare impuse de marii maestri ai capitalului. Read the rest of this entry »

Tristeţea exhibiţiei sau Stoian G. Bogdan – polemist

CLAUDIU TURCUS

Am decis să reacţionez abia când am înţeles că nu e la mijloc doar o simplă polemică personală. Contextul e următorul. În primul număr al noii reviste de profil Poesis Internaţional am publicat o cronică despre unul din volumele de debut ale anului trecut – Stoian G. Bogdan, Chipurile (Cartea românească, 2009) –  premiat, între timp, atât de USR, cât şi de România literară. Textul a fost preluat de blogul-ul revistei Cultura, iar mai apoi – fără niciun acord prealabil – de blogul personal al lui Stoian G. Bogdan. Acum, nu voi face referire la propriul text (alţii trebuie să se pronunţe despre el), ci la „dialogul” pe care acesta l-a stârnit. Avertizez că voi cita masiv. Merită!

În primul rând, Stoian G. Bogdan mă acuză, în chapeau, că am scris un text la comandă:

„Claudiu [Komartin, redactorul revistei] mi-a zis că, stai mă liniştit, că eu i-am cerut asta, ca        n-aveai nicio radere si bătea la ochi”.

Read the rest of this entry »

Asocierea din titlu intre Rammstein si Rosia Montana nu este un montaj fara referent. Legatura e facuta de Donaukinder, un cantec de pe editia speciala a albumului Liebe ist für alle da.

Donaukinder e inspirat de dezastrul de la Baia Mare din 2000, provocat de cianurile unei firme de exploatare a aurului.

Grecia la mezat

CLAUDE KARNOOUH

Spectacolul ne intampina pretutindeni, ne alimenteaza imaginatia si ne calmeaza angoasele. Ecranele de televiziune, undele radiofonice, paginile revistelor de specialitate, ba mai mult, pagini suplimentare plasate in cotidiane foarte serioase, in hebdomandare de referinta ne arata ce e Bine, Frumos si Bun. Astfel, multiplicarea sporturilor profesioniste, informatii de tot felul despre starurile sportive, anunturi ale unor “evenimente” pretins esentiale, punerea la bataie a sumelor fabuloase pe care le angreneaza acestea, publicatii specializate in barfe despre aventuri conjugale si extraconjugale ale unora din categoria asa-zisa “people” (care, in fapt, pot reprezenta orice dar nu “the people”) – iata acea phôné cotidiana care ocupa mintile salariatului ordinar, iata care sunt inclinatiile lui politice! Tara arde si baba se piaptana! Turcii sunt la portile Constantinopolelui si inteleptii discuta despre sexul ingerilor! Romanii, se stie doar, au specialisti de varf in acest gen de discutii. Read the rest of this entry »

Stoian G. Bogdan, Chipurile, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009, 70 p.

review de CLAUDIU TURCUS

Citind Chipurile te intrebi daca Stoian G. Bogdan n-are cumva dreptate cand afirma ca, mai degraba decat un poet, el este un poem: identitate cu cap si pajura, intrucat asumarea empirismului artistic inculca metonimic echivalenta dintre subiectivitate (autorul), existenta (individul) si interfata dintre cele doua (poemul). Iar cine pleaca urechea la zvonistica lumii literare sau arunca o privire pe blogurile unde semneaza SGB are toate motivele sa-l creada: omul seamana cu personajele sale. Caci biografia, iar nu auctorialitatea, pare a fi proiectul tanarului scriitor („Scriu pentru ca traiesc.”). Pulsul trairii, nu impulsul scriiturii.  Dar crezul tine pret de un vers Read the rest of this entry »