Aparent Andrei Plesu face o obiectie consistenta la adresa traiectoriilor intelectuale intre care cea a lui Neamtu pare sa fie tipica. Cred ca bate insa mult mai departe, la tot mai eterna criza a Universitatii. Ilustrativ: adica pana la Tismaneanu, care gireaza (in modul cel mai eficient: de la recomandari, la name-dropping – unul inversat) astfel de “convertiri”; ceea ce – o formulare posibila a argumentului – il pune la polul opus bunului nostru Noica (serios! Noica e un filosof serios). Formarii, Tismaneanu ii opune un etos universitar in care lipsa de gratuitate e centrala. Andrei Plesu ia acordat credit lui Mihail Neamtu, fiindca nu “nemaipomenitul” nu e tocmai lipsit de talente (isi mai aminteste cineva de inspiratele lui texte impotriva fundamentalistilor ortodoxi de prin subsolurile Parisului?), insa deplange cred abandonul teologiei si al filosofiei pentru noua politically correctness, una de dreapta!, care se articuleaza in Romania, chestie vizibila mai ales in take-over-ul IICCR. Tismaneanu, un profesor de stiinte politice la University of Maryland – statut deasupra caruia se mai afla dupa toate aparentele numai sfintenia, e unul din releele (asa se scrie?) acestei noi tendinte in care se amesteca de-a valma cercetatori de vocatie, oportunisti, competenti, revolutionari, dezorientati, fanatici, moralisti, hegelieni, premianti, mistici, elevi de liceu, cate, doctoranzi, sportivi, ziaristi, pe care ii aduna laolalta Semnificantul: anticomunism.

ceva de genul asta

Cartea lui Ernu nu este un esec, dar nici o implinire (though stimulating).

Senzatia de strepezeala o ai de la duhul – probabil, ne-voit – al zizekismului. Domnul Slavoj Zizek din Ljubljana este un tip bine pregatit in filosofie, chiar daca te face sa zambesti cand il vezi asa pisicher. Insa epigonareala zizekista (repet, poate neintentionata) nu naste nici monstri, nici … ghiocei; cel mult, soricei simpatici. (Valabil si pentru lacanismele nelizibile de prin Ardeal, se pare.)
Ce e si cu mo(a)dele astea…

Doar o parere. Probabil ca Ernu ar avea mai mult de castigat daca ar merge pe linia Max Weber – Carl Schmitt. Dintre autorii contemporani foarte important este Boris Groys.

“Cercetatorii au inteles ca pentru a capata bani trebuie sa se inregimenteze intr-o anumita tematica si intr-un anumit limbaj. Si o fac. Preiau din zbor pasareasca comanditarilor. Sunt specialisti in Nietzsche, dar vin cu un proiect despre ‘reconciliere in discursul public romanesc’, sunt scoliti ca fenomenologi, dar propun o investigatie despre problema memoriei in America de dupa razboi.”