Cristi Puiu, Aurora
review de CĂTĂLIN OLARU
Cel mai recent film al noului val este în acelaşi timp şi cel mai radical. E un radicalism care îi face mai mult rău decât bine: poate trece drept o capodoperă cu aceeaşi uşurinţă cu care ar putea fi catalogat ca o aberaţie. De data aceasta, distincţia ţine nu de [...]
Joel şi Ethan Coen: True Grit
CĂTĂLIN OLARU
Dacă în „A Serious Man”, precedentul lor film, fraţii Coen vorbeau în esenţă despre inerţie (mai exact despre felul cum inteligenţa, experienţa şi bunul simţ inhibă acţiunea, cu rezultate dezastruoase pentru eroul hamletian), de data aceasta, tema dezvoltată de cei doi este iniţiativa, având drept motor principal tocmai inteligenţa [...]
Darren Aronofsky, Black Swan
CĂTĂLIN OLARU
În „Requiem for a Dream” (2000), filmul său de debut, regizorul Darren Aronofsky zugrăvea cu deosebit aplomb degradarea progresivă a unor tineri care întreţin relaţii din ce în ce mai strânse cu diferite tipuri de droguri. Detaliile naturaliste împănează povestea lui Harry, Marion şi Tyrone, iar traseul lor, previzibil şi nu [...]
Plictisissimo: Mine vaganti de Ferzan Ozpetek
CĂTĂLIN OLARU
Din perspectiva publicului italian, „Mine vaganti” e o comedie în care nu se râde, ci se face mişto, şi nu pe seama minorităţii homosexuale, ci a poponarilor.
Woody Allen, You Will Meet A Tall Dark Stranger
CĂTĂLIN OLARU
Că ultimul film al domnului Allen e tezist sau că se deosebeşte prea puţin de comediile sale recente, lucrurile astea sunt din capul locului evidente pentru spectatorul cât de cât familiarizat cu opera cineastului new yorkez. Oricine va fi văzut vreuna din comediile lui romantice nu [...]
Florian Henckel von Donnersmarck, The Tourist
review de CĂTĂLIN OLARU
În acest remake al unui film franţuzesc din 2005, superstarul american Angelina Jolie îşi raportează personajul la doar două coordonate: eleganţa şi inteligenţa. Obţinerea eleganţei o solicită doar în parte, în timp ce interpretarea inteligenţei nu o solicită aproape deloc.
Roselyne Bosch, La rafle
review de CĂTĂLIN OLARU
„Nu m-aş încrede în cineva care n-a plâns în timpul vizionării filmului. Ar trebui să-ţi lipsească o genă pentru a nu plânge: gena compasiunii. (…) Plângi atunci când vezi «La Rafle» pentru că n-ai altă alegere. Asta dacă nu cumva eşti răsfăţatul epocii în care trăieşti şi te excită [...]
Makoto Shinkai, noul Miyazaki
MIHAI FULGER
Makoto Shinkai (Makoto Niitsu în buletin), născut în 1973 la Nagano, este unul dintre cei mai importanţi autori de animaţie japonezi de azi, deşi nu a realizat până acum decât două lungmetraje. Chiar dacă nu poate rivaliza deocamdată cu mai vârstnicii săi confraţi Isao Takahata, Hayao Miyazaki sau Mamoru Oshii, [...]
Bunul Ben Affleck: The Town
CĂTĂLIN OLARU
O întrebare-reflex care ni se adresează deseori atunci când vine vorba de filme se referă la genul în care filmul se încadrează şi mai ales la datele principale ale intrigii. Nu contează cine regizează, cine semnează imaginea sau cine joacă. Cel mai important lucru e altul: „despre ce e?”. Încurcaţi [...]
Elementar, dragul meu Greenaway: Rembrandt’s J’Accuse…!
CĂTĂLIN OLARU
Ales pentru a deschide prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental EXPIFF, documentarul „Rembrandt’s J’Accuse…!” din 2006 e, precum aflăm încă din titlu, o pledoarie. Dar pentru ce?
Are cuvântul apărarea
Intenţia manifestă a lui Greenaway e de a răspunde întrebărilor pe care le ridică cea mai celebră lucrare a [...]
Recent Comments