„Privesc, în lumina optimistă a soarelui, paharul cu vin de Târnave. Zăresc în el, ca pe un ecran retrospectiv, alegoria faptelor cotidiene ce i-au dat viața și farmecul… [...]

Unde ești, legendarule Deceneu? Urmașii locurilor pe care, cândva, le-ai oprit de la această minunată manifestare a vitalității lor, triumfă, le fac cunoscute peste granițe, scot din adâncuri dulceața încătușată de veacuri a pământului lor.

Te-ai mai opune astăzi pasiunii acestor neastâmpărați? Astăzi – când ea însăși reprezintă o imagine a dragostei lor de viață, a optimismului lor?

Nu cred că ai mai avea inima s-o faci! Dar, oricum, cred că, de data aceasta, te-ai înclina tu însuți în fața muncii lor, ai binecuvânta-o și, poate, ai închina un pahar în cinstea ei.”

(Romulus Rusan, Dușmanii lui Deceneu, „Tribuna”, 11 oct. 1958)