„Disparitia locurilor de munca va fi flagelul deceniului care urmeaza, si chiar al unei perioade mai lungi”, scrie Camille Paglia in „The Chronicle of Higher Education”. Eseul ei reprezinta raspunsul la o ancheta ce incearca sa descopere care va fi ideea fundamentala a deceniului urmator. Conform profesoarei de studii media de la University of Arts din Philadelphia, educatia universitara, care dupa al Doilea Razboi Mondial a reprezentat, in lumea occidentala, un drept fundamental, e foarte departe de a reusi sa-i pregateasca pe tineri pentru viata, in Statele Unite ale Americii.

„Locurile de munca, si pregatirea studentilor pentru ele ar trebui sa fie prioritare in gandirea celor ce se ocupa de educatie. Ideea ca facultatea e un taram contemplativ al investigatiei umaniste, rupt de nevoile materiale vulgare, e o prostie. Umanioarele au fost sugrumate de decenii de teorie postmoderna pretentioasa si de politici identitare insulare”, scrie Camille Paglia. Daca un student decide sa urmeze o cariera mai putin banoasa si mai prost valorizata social, insa care il implineste, in plan personal? Pentru astfel de optiuni alternative, arata profesoara americana, sistemul academic din Statele Unite este foarte putin flexibil.

„Predand in scoli de arta pentru cea mai mare parte a celor patru decenii pe care le-am petrecut la catedra, sunt obisnuita sa am de-a face cu studenti care muncesc cu mainile – ceramisti, tesatori, lucratori in lemn, modelatori in metal, tobosari de jazz. E o legatura calma, echilibrata, aproape Zen cu lumea fizica in vietile lor. La polul opus, vad absolventi lunecosi, cinici, nevrotici ai unor scoli de elita bantuind, nervosi, prin jurnalism si prin media. Au fost prost slujiti de educatia lor trendy, centrata pe cuvant”, arata Paglia.

„Joburi, joburi si iarasi joburi: avem nevoie de o reevaluare drastica a meseriilor”, indeamna profesoara americana. „Impingerea tinerilor din clasa de mijloc spre joburi in care sunt legati de birou, mutand de colo-colo hartii, e de o cruda ingustime a vederii. Deprinderile practice concrete, castigate odinioara prin pactul dintre maestru si ucenic in bresle, construiesc o identitate sigura”. In plus, sistemul educational actual amana castigarea increderii in sine si maturizarea pentru prea multa vreme. „Cand absolventii de facultate din clasa de mijloc, ajunsi la jumatatea celui de-al treilea deceniu din vietile lor, abia calca pe treapta de jos a scarii profesionale, multi dintre confratii lor din clasa muncitoare se intretin deja singuri, sunt casatoriti si au copiii mici”.

Scolile de elita au ca misiune sa-si modeleze studentii dupa chipul si asemanarea profesorilor; ele par sa se fi detasat „de orice reflectie rationala asupra fericirii umane”. „Intr-o perioada de tulburari economice globale, cand joburile industriale migreaza in afara tarii iar joburile din sectorul serviciilor sunt tot mai rare si isi pierd din prestigiu, educatorii ale caror salarii sunt platite de parintii ce isi pun sperantele in ei au obligatia sa se gandeasca in termeni practici la soarta taxelor pe care le percep”. Asta ar putea insemna o scuturare drastica a ofertelor de cursuri; pe de alta parte, fiecare universitate sau colegiu american de patru ani, crede Camille Paglia, ar trebui sa construiasca o relatie in doua sensuri cu scolile de arte si meserii locale.