blog.revistacultura.ro

46 Responses to “Romania care nu mai stie sa spuna NU: problema romilor”

1. Ana Bazac
   August 25th, 2010 at 7:53 pm

   

   Mă oboseşte, ca să nu spun că mă indignează poziţia domnului Dâncu.
   1) Problema atât de complicată a acestei minorităţi nu poate fi rezolvată exclusiv cu programe speciale (pentru şcoli speciale; dar asta nu este segregare şi ghetoizare?): ci numai odată cu rezolvarea problemei sociale generale. Ceea ce înseamnă nu numai la nivelul unei ţări. Există n români care pleacă din ţară pentru a-şi găsi un loc de muncă (şi, desigur, mai bine plătit, dar nu asta este important aici). Este, însă, greu, există şomaj şi în ţările unde ei îşi caută norocul. Prostituţia – inclusiv prostituţia infantilă – nu este oare şi pentru români etc. o „soluţie” când nu mai există alta? Este cumva prostituţia mai „acceptabilă” moral decât hoţia şi cerşetoria? Nu sunt, oare, toate acestea moduri extreme de „descurcare” într-o societate care nu asigură, în mod concret, nici educaţia tuturor pentru o manifestare creatoare (ci numai pentru îndeplinirea unor funcţii de sclav, de morlocks – vezi Maşina timpului lui Wells) şi nici măcar locuri de muncă suficiente pentru aceste funcţii de sclav? Se poate oare vorbi despre rezolvarea problemei romilor atât timp cât se rămâne în fantasma unui capitalism „uman” de acum 30-40 de ani şi cât nu se ia în seamă criza de sistem a capitalismului actual?
   2) Ce înseamnă, în acest context, „atitudine corectă faţă de romi”? Desigur, anularea discriminărilor. Dar, oare, nu sunt discriminările speciale tocmai semnul unor relaţii sociale structural discriminante?
   3) 3) Da, elita romilor nu îşi face datoria. Mi-am dat seama de aceasta de câţiva ani buni, când am fost interesată de problemă. Dar oare elita românilor nu a avut drept obiectiv propria îmbogăţire şi ascensiune în cadrul „v.i.p.”-urilor? De ce ar fi mai „sufletistă” elita romilor? Oare elita românilor nu vrea să ţină cât mai confortabil hăţurile căruţei care să ducă populaţia la vot?
   4) Şi, pentru că dl. Dâncu este interesat de imagine: a fost oare PSD-ul, din care face parte domnia sa, un factor de propagare a mesajelor umaniste şi opuse în mod consecvent rasismului? A crâcnit vreodată – şi au avut loc nenumărate evenimente – împotriva manifestărilor de rasism? Au vorbit vreodată „v.i.p.”-urile pesediste, pios strânse în „dimineţi de rugăciune” oficializate, despre alternativa de a vira banii de la construcţia a peste 3000 de biserici în aceşti 20 de ani, ca şi de la construirea mega-catedralei, spre crearea de locuri de muncă, locuinţe sociale, şanse pentru indivizi?
   5) Ce înseamnă că „problema romilor va trebui sa fie pe agenda viitorului program de guvernare pe care îl va prezenta Victor Ponta”? Nu a fost şi până acum în programele de guvernare ale PSD? Şi oare nu a susţinut PSD organizaţiile non-guvernamentale care „sug anual zeci de milioane de euro”?
   6) La ce fel de „proiecte umaniste” se referă dl. Dâncu atunci când afirmă că intelectualii ar trebui să le susţină? Nu tocmai PSD a fost cel care a construit sistemul de ONG-uri şi de intelectuali care, criticându-l sau nu, trebuiau să-i asigure credibilitatea?
   7) Şi ce să facă „extremiştii naţionalişti”? Să susţină dreptul romilor din România de a nu fi expulzaţi, când aceşti extremişti şi-au manifestat rasismul nu o dată? Aşa a ajuns „stânga” românească ce se pregăteşte să ia din nou puterea? Să se bazeze pe „extremiştii naţionalişti”?
   Ce rost au lamentările despre inumanitatea şi insensibilitatea noastră, când drept cauză a acestora este dată obişnuinţa noastră „cu sclavia de secole”?

   Îmi permit să adaug câteva materiale scrise acum mai mulţi ani.

   ATENŢIE (I)

   Ramânând deocamdată la aspectul discriminării rasiale şi naţionale, arătăm că:
   - în timp ce clasa politică este, sincer sau nu, interesată să transforme mentalităţile discriminante prin introducerea măsurilor opuse discriminării (v. Ordonanţa Guvernului, nr. 136, 31 august 2000, publ. în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 431/2 IX 2000; dar şi Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor, menţionată în Adevărul, din 24 aprilie 2001; ca şi proiectul de lege, propus de către P.R.M., pentru emanciparea şi integrarea romilor, menţionat în Adevărul, din 15 mai 2001),
   - în realitate au loc discriminări la care participă şi membri ai clasei politice şi creatori de opinie publică; astfel,
   - publicaţiile extremei drepte explicite (Noua Dreaptă etc.) ca şi a celei mascate (P.R.M…) abundă de xenofobie, dispreţ şi ură faţă de minorităţi şi străini, iar partidele şi organizaţiile respective organizează tabere de instruire pentru tineri (v. pentru P.R.M., Adevărul, 2 iulie 2001);
   - patru deputaţi ai minorităţilor (turcă, romă, evreiască, a ruşilor lipoveni) au relevat acţiuni xenofobe manifestate în presă, inclusiv cu acordul unor notabilităţi (v. Adevărul, 28 mart.2001);
   - deputatul din partea Uniunii Democrate a Turcilor (U.D.T.) şi-a şi anunţat demisia din U.D.T. deoarece aceasta nu se opune discriminării, de către autorităţi, a turcilor şi deoarece protocolul pe care aceasta l-a semnat cu P.D.S.R. nu este respectat (v. Adevărul, 23 mai 2001);
   - romii au situaţia cea mai grea (v. Tiganii: între ignorare şi îngrijorare, coord. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Bucureşti, Ed. Alternative, 1993); şi comunitatea lor este polarizată, poate mai puternic decât cea majoritară datorită rămânerii sale în urmă faţă de aceasta; şomajul atacă mai mult romii; de aceea şi delincvenţa este mai mare în rândul lor; iar dacă lucrează de exemplu în comerţ, aplicând aceleaşi reguli ale “economiei de piaţă” ca şi ne-romii, sunt consideraţi a fi cauza preţurilor crescute (v. Bişniţarii agricoli dublează preţul fructelor şi legumelor, în Adevărul, 24 aprilie 2001).
   - această polarizare, care reflectă raporturi de clasă, nu este evidenţiată în acest mod; de ex. preşedintele ţării, Ion Iliescu consideră că există şi romi bogaţi, deci că situaţia nu ar fi atât de dezastruoasă, şi ar dori ca ambasadorul Suediei să fie invitat să vadă palatele ţigăneşti din comuna Buzescu din Teleorman pentru a nu mai susţine atât de înfocat problema integrării sociale a romilor (v. Adevărul, din 20 aprilie 2001);
   - desigur (şi din păcate) nu numai în România există o atitudine discriminatorie faţă de romi; un grup de 40 de intelectuali din Ungaria a adresat o scrisoare premierului francez pentru a mulţumi că Franţa a acordat unui grup de ţigani unguri statutul de refugiat etnic şi, în acelaşi timp, pentru a critica guvernul ungar pentru discriminările la care sunt supuşi ţiganii în Ungaria (Ziua, 26 aprilie 2001);
   - în timp ce romii săraci, care fuseseră alungaţi mai înainte din Bucureşti, din zonele Ferentari şi Giurgiului, şi care şi-au găsit adăpost în două blocuri dezafectate din comuna 1 Decembrie, au fost evacuaţi şi de aici, fiind trimişi în “localităţile de unde provin” (v. Ziua, din 26 apr. 2001);
   - la fel, romii săraci vor fi evacuaţi, conform proiectului primăriei Bârlad, înafara oraşului (”Izolarea ca soluţie” ?) (v. Adevărul, 3 martie 2001);
   - iar duminică, 27 mai, mai multe familii de romi au fost evacuaţi din zona Văcăreşti a Bucureştilor, fiind, din nou, trimise “în localităţile de unde provin” (v. Adevărul, din 28 mai 2001);
   - în noaptea dintre 31 mai şi 1 iunie, peste 100 de ţigani au fost evacuaţi din cartierul bucureştean Militari şi au fost direcţionaţi spre Bolintin, locul de provenienţă al celor mai mulţi dintre ei (v. Adevărul, din 2 iunie 2001); singurul loc unde există modalităţi de subzistenţă este oraşul mare; nu numai pentru romi; şi nu numai romii au aglomerat Bucureştii, din 1990 încoace; este o dovadă a împărţirii geografiei, nu numai naţionale, în zone “utile” din punctul de vedere al economiei de piaţă actuale – acolo unde există activitate economică şi cererile oamenilor sunt solvabile – şi zone “inutile”;
   - de asemenea, o şatră de 200 ţigani căldărari şi rudari a fost evacuată de la capătul Şoselei Alexandria; la mică distanţă, pe str. Neptun 45, locuitorii a şapte imobile construite pe baza unei singure autorizaţii a celei de a opta case au fost evacuaţi: “autorităţile locale intenţionează să le găsească adăpost (AB, unde?) locatarilor şi să demoleze construcţiile neautorizate” (cf. Adevărul, 6 iulie 2001);
   - sărăcia agresează psihicul oamenilor; fireşte că romii săraci, cumplit de săraci, se poartă agresiv cu societatea în mijlocul căreia luptă să supravieţuiască; oare soluţia asigurării liniştii oamenilor care trăiesc alături de romi este ghetoizarea acestora din urmă sau asigurarea unei vieţi omeneşti – locuri de muncă, locuinţe confortabile, demnitate – pentru toţi, indiferent de etnie? Oare nu din disperare au fugit, de ex. cei nouă ţigani români care au stat înghesuiţi într-un compartiment tehnic de sub unul din vagoanele de mare viteză ale trenului Eurostar (v. Adevărul, din 5 mart. 2001), dar şi români şi asiatici şi africani şi latinoamericani ?
   - ţiganii care s-au îmbogăţit în aceşti 11 ani şi-au construit case cu cât mai mult turnuleţe; nivelul cunoştinţelor lor sociale este însă redus; la Târgu-Jiu, după 1989, li s-a măsurat pământul ocupat de ei şi, pentru că ţiganilor nu li s-a dat pământ potrivit legii retrocedării (ei nu avuseseră pământ nici înainte de 1944) ca şi pentru că, înainte de 1989 unii lucraseră la Staţiunea de Cercetare Pomicolă, conform opticii oficiale că “ce-i al tuturor nu-i al nimănui”, au început şi ei să-şi construiască noile locuinţe pe un teren care fusese al Staţiunii şi corespunzător celui pe care locuiseră şi care fusese măsurat (câte 200-300 mp); autorităţile nu i-au oprit (probabil pentru că şi alţii, mai puţin “coloraţi” (cuvântul este un citat, din păcate), s-au dedat la furturi mai substanţiale din avutul statului); romii nu au fost controlaţi şi atenţionaţi în primul moment când au început să construiască, iar astăzi li se cer şi autorizaţiile de construcţie şi despăgubiri pentru pământul care nu mai aparţine Staţiunii ci unor ţărani; aceştia vor “să-i radă” pe ţigani cerându-le milioane pentru o parcelă de 200-300 mp; ţiganii vor să le plătească, însă mai puţin (v. Adevărul, din 10 mai 2001); între timp, ţăranii i-au dat în judecată pe romi şi în primă instanţă au şi câştigat, iar unii romi au şi primit hotărârile judecătoreşti de demolare a caselor; dacă şi în urma recursului vor pierde, romii ameninţă cu revolta; prefectul s-a oferit însă să “medieze”, adică să determine ţăranii să accepte un preţ mai mic, procesele să nu continue şi casele să nu fie demolate (Adevărul, 22 noiembrie 2001);
   - între romii bogaţi există deja aceleaşi relaţii de invidie şi „care pe care” ca şi între români; unii au fost furaţi de alţii, din alt clan (v. Adevărul, din 3 şi 11 mai 2001);
   - de asemenea, tendinţe naţionaliste, de izolare, există şi la nivelul romilor, între care se constituie şi birocraţia aferentă acestei izolări: v. constituirea Consiliului judeţean al romilor Gorj (Adevărul, 19 martie 2001);
   - ca şi între români, există o acerbă concurenţă între birocraţiile politice: între Partida Romilor şi, pe de altă parte, alte organizaţii ale romilor, acuzate de prima de destabilizare a ţării şi hoţii (v. Adevărul, 28 august 2001);
   - o dovadă crasă de discriminare este ştirea, de prima pagină, despre faptul că “Mafia ţigănească şi-a constituit dispozitive informative în rândul avocaţilor, magistraţilor şi poliţiştilor” (v. Adevărul, din 6 aprilie 2001); Dar mafiile ne-rome nu acţionează la fel? Autoarea articolului arată că, înafara unor firme de protecţie şi pază private, ce servesc grupuri de interese economice – dar o asemenea situaţie, în care aceste firme private sunt mai puternice decât poliţia, există deja în S.U.A. -, există şi firme ce servesc comunităţile etnice; o dovadă că mafia ţigănească acţionează este, consideră autoarea, arestarea, pe baza declaraţiilor unuia din capii ţiganilor din Cluj ca şi pe baza casetelor video, a unor magistraţi şi poliţişti de rang înalt din zonă; Arestarea este o parte din lupta împotriva corupţiei; iar dacă pentru aceasta este învinuită o mafie, sau a fost necesară o mafie, înseamnă că lucrurile sunt mai complicate decât par şi că o corupţie prelungită ar fi preferabilă pentru ziariştii care mănâncă o pâine de pe urma “luptei împotriva corupţiei”;
   - la Târgul de Carte, unele edituri au vândut şi literatură antisemită şi neofascistă (v. Adevărul, 28 mai 2001);
   - după cum, o editură a fost nevoită să retragă de pe piaţă peste 20.000 de cărţi cu bancuri antisemite, în urma reacţiei Ambasadei Israelului la Bucureşti (v. Adevărul, 21 mai 2001);
   - dar de ce abia în urma reacţiei unei Ambasade sau, în general, a unor autorităţi exterioare ? De ce nu există şi la noi o reacţie preventivă, fermă, permanentă, a autorităţilor dar şi a societăţii civile, a intelectualilor, împotriva discriminărilor? (Departe de a fi preventivă, fermă şi permanentă, totuşi scrisoarea unor intelectuali maghiari care acuză guvernul Ungariei că practică discriminarea romilor arată că este posibilă trezirea şi lupta pentru apărarea democraţiei şi astăzi (v. Ziua, din 26 aprilie 2001)); De ce nu se constituie la noi o atmosferă intelectuală firesc democratică, în care Mein Campf poate fi tipărit – tocmai pentru a fi cunoscută propaganda fascistă, şi tocmai pentru ca să se distrugă aura de mister a ideologiei fascismului – dar în care o asemenea tipărire nu este considerată decât un act de informare, fără consecinţe perverse, ci, dimpotrivă, fortificând convingerile democratice ?

   Ana Bazac

   ATENŢIE ! (II)

   Continuăm monitorizarea fenomenelor de discriminare.
   Dacă ideologia democratică occidentală include în sine conştiinţa unui rasism istoric din mentalul colectiv, rasism determinat de secolele de legitimare a colonialismului, ideologia democratică din România dă încă tribut naţionalismului. “Românii sunt toleranţi” şi “nu există rasism în România”.
   Din păcate, există.
   De ex., Amestecaţi printre oamenii sărmani, zeci de rromi s-au înghesuit şi s-au bătut pentru ajutoarele distribuite la Spitalul de Pediatrie “Sfânta Maria” din Iaşi1. “Unii rromi au venit cu Mercedesul şi au încercat să ia ajutoare”, se spune în articol. Da, unii, comportându-se atât după vechiul tipic al foştilor romi săraci – pentru care pomana era o sursă de supravieţuire – cât şi după tipicul oricărui bogat – oricât ar avea, nu este suficient -. Dar majoritatea este formată din oameni care au fost şi sunt cumplit de săraci; starea de sărăcie i-a făcut să se bată pentru ajutoare şi să şifoneze din nou imaginea României: “cetăţenii germani din landul Bavaria au filmat spectacolul sărăciei”. Ce conducători din trecut au ridicat garduri înalte între locuinţele săracilor şi stradă sau au construit faţade de carton pentru “săracii noştri”? Se pare că nostalgia după aceşti conducători este foarte puternică la unii.
   Comentariul unei lucrări efectuate de Centrul European pentru Drepturile Omului ( Starea de impunitate. Incălcarea drepturilor omului – cazul romilor din România -) prilejuieşte autorului acestui comentariu2 etalarea naivă (?) a prejudecăţilor naţionaliste: “autorii nu observă că acţiunea împotriva romilor este o reacţie (desigur condamnabilă, se grăbeşte să spună între paranteze autorul) la fapte cu caracter antisocial”; AB, dar aceste fapte însele sunt şi ele o reacţie la atitudinea “rezervată” a majorităţii; dacă rămânem la această descriere a reacţiilor şi contrareacţiilor nu se înţelege nimic; dar tocmai propagarea acestui mod de a vedea lucrurile arată frica de a lega discriminările rasiale şi naţionale de discriminările sociale: reacţiile violente şi discriminante ale majorităţii române la faptele antisociale ale romilor sunt nu numai determinate de problemele sociale pe care le au şi românii şi romii,3 dar sunt şi rezultatul prejudecăţilor rasiste din mentalul colectiv); “în fine, nu aflăm mai nimic despre eforturile pe care romii înşişi ar trebui să le facă pentru ca soarta să li se schimbe”; (acelaşi refuz de a lega discriminările rasiale de cele sociale; şi este acelaşi cu cel din fraza clasică, spusă şi à propos de românii săraci: “de ce nu muncesc (AB, unde ?), de ce nu economisesc, de ce …?”).
   Populaţia României creşte în fiecare an cu câteva zeci de mii de asiatici şi africani4. “Mai periculoşi decât noii veniţi, se spune în articol, sunt străinii aflaţi de dinainte de ‘89 în România, acum proprietari…fără a da un leu statului român”. Dar evaziunea fiscală nu este practicată în România doar de către străini. De ce sunt aceştia mai periculoşi decât românii care eludează legea ?
   Se pare totuşi că Partida Romilor va plăti contribuţia la sănătate a membrilor etniei care nu au venituri, conform unui protocol încheiat între Ministerul Sănătăţii şi reprezentanţii romilor5. Aşteptăm realizarea acestui protocol, parte din “Strategia pentru romi” a PSD şi a guvernului, la cerinţa UE, şi care va cuprinde şi capitole referitoare la educaţia romilor şi la promovarea elitelor acestei minorităţi.
   Una din concluziile Conferinţei paneuropene de la Bucureşti consacrate romilor: doar 10% din romi lucrează pe piaţa albă (Adevărul, 11 septembrie 2001). Să ne gândim de asemenea la “specializarea” (nu numai a lor, fireşte) ca cerşetori, estropiaţi sau nu, spălători de geamuri ale maşinilor în intersecţii, prostituate.
   Şi, din nou, 300 de ţigani – evacuaţi cu buldozerele din cartierul Militari (Adevărul, 15 aprilie 2002); săraci şi mizerabili, ducând la exasperare populaţia din zonă, dar fără nici o speranţă de a-şi duce zilele altfel decât în chin, bordeie mizerabile (”singura casă era ocupată de bulibaşă”) şi foame. Hoţia şi dezumanizarea sunt astfel fireşti, iar autorităţile “rezolvă” lucrurile numai trimiţându-i “de unde au venit”.

   Ana Bazac

   “FILANTROPIE” ŞI RASISM

   In ultimul timp, în România a apărut o formă nouă de rasism: mutarea romilor în locuri/cartiere exclusive. Propaganda oficială descrie această mutare drept o acţiune eficientă şi filantropică: romii ar fi evacuaţi din apartamentele unde şi aşa nu plătesc întreţinerea sau din bordeiele mizere ridicate fără autorizaţie; apartamentele ar rămânea libere, vecinii nu ar mai fi deranjaţi, bordeiele oricum se demolează, iar în noile amplasamente, ţiganii ar plăti conştiincios chirie1 şi întreţinere, ar păstra liniştea – cel puţin de frica poliţiei – şi astfel totul ar fi o splendidă acţiune ce dă bine pentru spiritul filantropic şi umanitar al puterii.
   Nu cunoaştem fenomenele de mai sus decât din mass media. Se pare că unele voci din societatea civilă s-au indignat, ne-concretizându-şi, ca de obicei, soluţiile alternative; ba unii, micii birocraţi beneficiari ai organizaţiilor de romi şi ai sumelor aferente acestora, au protestat doar împotriva amplasării romilor pe locurile unor vechi hale avicole, la periferia oraşelor.
   Dar fireşte că nu numai aceste locuri ne conduc la caracterizarea fenomenelor de mai sus drept rasism.
   Spre deosebire de “mila creştină” care îi conduce pe unii români verzi şi plini de smerenie religioasă la ideea că astfel romii ar fi discriminaţi pozitiv, faţă de “sutele de mii de nevoiaşi care umplu zilnic sălile de audienţe ale primăriilor din România, în nădejdea că vor primi vreodată un acoperiş deasupra capului”1, poziţia noastră prozaică este specifică unor dubioşi cetăţeni ai lumii.
   Problema romilor înseamnă asigurarea condiţiilor optime (educaţie la standarde înalte şi egale cu acelea ale celorlalţi copii, muncă atrăgătoare – nu prin câştig – şi creatoare, locuinţe confortabile pentru dezvoltarea umană, mediu natural sănătos şi mediu social lipsit de agresivitatea conflictelor antagonice), demnitate şi sens al vieţii. Aceasta înseamnă că, în fond, problema romilor nu poate fi rezolvată în mod real fără ca problema socială ca atare (situaţia socială a ansamblului populaţiei planetei) să fie rezolvată.
   Problema discriminării romilor este fireşte mai uşor de rezolvat: prin impunerea unei legislaţii ce consacră egalitatea în faţa legii, ca şi prin măsuri care favorizează depăşirea handicapurilor istorice de către minoritatea discriminată a romilor. Aceste măsuri favorizante constituie discriminarea pozitivă, respinsă de punctul de vedere conservator. Dar noi considerăm că abolirea discriminării romilor în diferite fragmente de viaţă este formală dacă nu se rezolvă problema socială a romilor, aşadar a tuturor oamenilor. Că este aşa o demonstrează persistenţa discriminărilor şi a mentalităţilor discriminatorii chiar dacă legile egalităţii politice a cetăţenilor sunt vechi şi, în principiu, unanim acceptate.
   In România, în ceea ce priveşte problema discriminării romilor, de mai bine de 10 ani se ciocnesc două tendinţe.
   Una este aceea de a rezolva problema discriminării romilor; şi, aşa ca la rezolvarea oricărei probleme sociale în capitalism, şi rezolvarea discriminării romilor a evoluat de la, dar deocamdată mai degrabă s-a cantonat în, aspectele secundare sau ale consecinţelor: de ex., problema învăţării limbii romanes; există un program de constituire a claselor din şcoala primară cu limba de predare romanes. Dar nevoile principale ale romilor sunt locurile de muncă, salariile decente şi, astfel, condiţiile de locuit decente; fără înfăptuirea acestor nevoi, integrarea socială a romilor, scăderea infracţionalităţii din această etnie, nu sunt procese fezabile; integrarea socială începe în şcoală, în clasele mixte în care învăţătoarea şi elevii învaţă şi experimentează împreună tratamentul egal, ne-discriminatoriu; în locul claselor mixte, în care orele comune în limba română ar fi urmate de ore de romanes pentru toţi copiii care doresc aceasta printr-o publicitate inteligentă, clasele speciale pentru romi accentuează discriminarea; fireşte că un asemenea program este mai uşor de înfăptuit şi, mai ales, corespunde dezideratelor birocraţiei politice rome, beneficiare a conducerii a tot felul de asociaţii “ale minorităţii rome”.
   Cealaltă tendinţă este aceea care o frânează pe prima.
   “Intrarea României în Europa” implică, din păcate, ambele tendinţe (şi nu neapărat legate de ţigani) care se regăsesc, mai mult sau mai puţin evident, şi în “lumea civilizată”. Controlul explicit, mai mare şi intimidant al unor minorităţi sau grupuri indezirabile (de imigranţi, de ex.), discriminarea ne-explicită a persoanelor din aceste grupuri (tendinţa de a nu ţine seama de prezumţia de nevinovăţie etc.) sunt elemente banale în “cea mai bună dintre lumile posibile” şi părţi ale politicilor şi mentalităţilor de tip conservator, cu atât mai apăsate cu cât este mai prezentă criza de sistem a capitalismului. In S.U.A., modelului melting pot (ghiveciul, în care elementele îşi transferă reciproc gustul) promovat de către cei cu orientare mai spre stânga – de ex. democraţii – i s-a contrapus, promovat cu insistenţă de către conservatori, modelul salatei (în care elementele rămân separate în cadrul salatei ca atare). Trecând peste aceste formulări metaforice, noua formă de discriminare “subtilă” este aceea a “dreptului la diferenţă”: adică la realizarea dreptului fiecărei comunităţi de a-şi păstra identitatea prin separarea, inclusiv spaţială, a comunităţilor şi nu prin amestecul lor2; “ţiganii au drepturi egale cu ceilalţi, dar să stea la locul lor; n-avem nevoie de ţigani între noi; de fapt, doar dacă stau în cadrul comunităţilor, îşi pot păstra ţiganii identitatea culturală”, pare să spună şi grozavii noştri democraţi conservatori.

   In ce constă iniţiativa de la Piatra Neamţ3 a acestor democraţi conservatori? In cele ce urmează, reluăm cuvântul primarului acestui oraş moldovean, aşa cum apare în articol şi care ne ilustrează prejudecăţile rasiste din programul “lipsit de prejudecăţi rasiste” de asanare a urbei.
   Intr-adevăr, la Piatra Neamţ nu numai romii sunt mutaţi în cartierul nou, “la 800 de metri de ultima construcţie din oraş”, ci şi tinerii români “cu probleme sociale”, adică fără locuinţă; din acest punct de vedere, într-adevăr iniţiativa de la Piatra Neamţ pare să nu aibă nimic comun cu un ghetou.
   Dar
   - romii vor fi mutaţi din apartamentele devastate; este de mirare? Ne-având locuri de muncă şi venituri, înafara alocaţiilor copiilor – dacă aceşti copii sunt înregistraţi -, romii înfriguraţi şi înfometaţi au pus pe foc lemnăria şi au vândut tot ce se putea vinde;
   - romii vor fi mutaţi în garsoniere; este vorba de familii cu mulţi copii (un criteriu al favorului de a ocupa o garsonieră în viitorul cartier “Speranţa”); Dar în garsoniere? Garsoniera în bloc constituie o micşorare a spaţiului faţă de cel beneficiat în locuinţele “la curte”, această strâmtorare a spaţiului – practic imposibil de a fi menţinut în ordine, cu atâţi copii – generează exasperarea şi agresivitatea; caracterul turbulent al romilor săraci nu va înceta, chiar dacă va fi ţinut sub control de către poliţie;
   - înafara acestui aspect, o garsonieră pentru generaţii diferite nu va face decât să favorizeze promiscuitatea; din acest punct de vedere, garsonierele din “Speranţa” nu vor reprezenta nicidecum o condiţie de viaţă mai morală decât înainte,
   - chiria garsonierei va fi de 10 $ pe lună, după ce garanţia dată la început va fi de 100 $; de unde? De la faptul că un membru al familiei va munci (un alt criteriu al fericirii în “Speranţa” de la Piatra Neamţ); 300-350 de mii de lei, iar apoi doar 30-35 de mii, nici nu pare atât de mult; dar plus întreţinerea, plus mâncarea, plus rechizitele minime pentru şcoala copiilor, plus săpunul şi detergenţii, dintr-un salariu de să spunem 2 milioane – peste salariul minim pe economie -, plus alocaţiile copiilor, să spunem în total 3 milioane; faceţi socoteala cât revin pe membru al unei familii cu doar 4 copii;
   -”garsoniera pentru o familie de romi nu va avea utilităţi speciale. Adică romii nu vor avea parchet, gresie, faianţă4, cadă5, mobilă şi nici încălzire centrală cu gaz metan, ci sobă6. Aceasta deoarece distrug!” Nu e cazul să comentăm. Doar să nu uităm că spaţiul unei garsoniere va fi ocupat şi de sobă.

   Halal filantropie! „Pedeapsa pentru păcate vechi” – şi prezumate a fi şi continuate, pentru că sărăcia nu se va clinti din asemenea familii de romi – transpare în fiecare “dar social” al acestei filantropii. Mărinimia veşnic scoasă pe nas nenorociţilor cărora li se flutură şi iminenţa pedepsei în caz de greşeală (adică de sărăcie) este cea mai falsă dragoste de aproapele. Dar fireşte, această filantropie este legitimată de dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni: dacă aceştia greşesc, sunt pedepsiţi de către Dumnezeu, fără ca acesta să preîntâmpine în vreun fel greşelile “fiilor săi”.
   Filantropia programului de locuinţe sociale pentru romi – finanţat şi de agenţii europene dar şi de administraţiile locale – nu ajută defel romii să-şi schimbe comportamentele, dându-le o locuinţă decentă. “Dacă vor plăti din propriul buzunar, nu vor devasta!”, se iluzionează primarul. Păi şi înainte trebuiau să plătească din propriul buzunar întreţinerea şi chiria. Lipsa de venituri dintr-o muncă decentă şi permanentă este ceea ce determină comportamentele antisociale, şi la romi şi la ne-romi.
   Familiile tinere de români, tot cu mulţi copii, vor plăti 200$ la început pentru un apartament de 40mp, dotat însă cu faianţă, gresie, cadă, mobilă, încălzire centrală cu gaz metan. Autorităţile par să se iluzioneze că, în faţa acestei „discriminări pozitive” legate de preţ, romii nu vor simţi discriminarea reală. Oricum, iată cum sunt aduse aşteptările la nivelul realismului (adică al condiţionării sociale): chiar dacă un apartament de 40mp, ocupat de români, este departe de a fi suficient pentru o familie de 6 persoane, pentru romii din garsoniere el va constitui un ideal.
   Discriminarea apare însă încă o dată: un bloc din cartierul “Speranţa” va avea 4 apartamente, pentru români, şi 27 garsoniere, pentru romi, plus un uscător de rufe. Tendinţa de ghetoizare a romilor este evidentă. Si ne îndoim că între familiile de romi şi cele de români nu vor apărea tensiuni, uşor de canalizat într-un sens naţionalist: unor români din acest cartier, locuinţa lor le va părea de asemenea o pedeapsă.
   Acestea sunt “locuinţele sociale la cheie, curate, mobilate şi dotate cu cele de cuviinţă” (Lelia Munteanu – art. citat).
   Este uşor de prevăzut că noul cartier va fi un focar de certuri şi un dormitor iad pentru ocupanţii săi. El nu va rezolva problema discriminării ţiganilor în Piatra Neamţ (căci oricum există şi familii de romi în care nici un membru nu munceşte/nu munceşte permanent, deci va locui înafara “Speranţei”) ci dimpotrivă: “Speranţa” va fi – 27 garsoniere ale romilor la 4 apartamente ale românilor – “Cartierul ţigănesc”.

   Perspectiva naţionalistă pentru care discriminarea romilor este naturală şi eternă, integrarea lor constând în ocuparea fără vociferări a locurilor sociale inferioare, a fost întărită de Adevărul, prin aceeaşi voce miloasă a Leliei Munteanu, după ce nu numai organizaţii de romi ci şi, nomen honoratum, “U.E.” şi-a arătat îngrijorarea faţă de iniţiativa de la Piatra Neamţ. Intr-un reportaj7 al cărui limbaj colorat vrea să „fie în ton cu subiectul”, se arată că doar zâzania din cadrul clasei politice locale, româneşti şi rome, ar fi generat murdărirea umanitarei iniţiative a primarului cu presupoziţii rasiste şi că, ţineţi-vă bine, faţă de situaţia mizerabilă de acum a romilor, noile locuinţe vor reprezenta, dacă nu chiar raiul, cel puţin anticamera acestuia. Nici noi nu apreciem pozitiv birocraţia din organizaţiile politice ale romilor, dar nu credem că “neînţelegerile” despre “Speranţa” ar fi generate exclusiv de această birocraţie (asimilată, lieu oblige, “păduchilor”).
   Raţionamentul autoarei este următorul: dacă voi, birocraţie politică romă, nu v-aţi învrednicit să ajutaţi pe romii săraci- şi într-adevăr nu s-au învrednicit, pentru că nu ajutorarea săracilor a fost şi este obiectivul acestei birocraţii ci propria prosperare – , cel puţin nu întunecaţi imaginea “Speranţei” lor viitoare cu tot felul de cuvinte, ca ghetou, segregare etnică..
   Fireşte că nu birocraţia politică romă este cea credibilă atunci când face legătura între “Speranţa” piatra-nemţeană şi ghetou, la fel cum nu administraţia americană este conducătoarea legitimă a luptei împotriva terorismului.
   Dar “filantropia” rasistă a celor care “pun interesul naţional mai presus de toate” are la bază logica din vechiul banc cu evreul sărac: faţă de o cameră în care o familie numeroasă ar trăi şi împreună cu măgarul, capra şi gâştele, aceeaşi cameră golită de acestea ar reprezenta chiar o locuinţă satisfăcătoare.

   Iniţiativele grozave se multiplică precum epidemiile. Aflăm că8:
   - Administraţia municipiului Deva “Romii care au format adevărate cartiere
   “a aprobat un proiect de hotărâre la marginea oraşului Baia Mare vor fi
   pentru adunarea tuturor romilor mutaţi într-o zonă special amenajată în
   care locuiesc în municipiu într-un apropierea penitenciarului…”, e adevărat
   cartier…” “în locuinţe racordate la reţelele de
   energie electrică şi apă…Reprezentanţii
   municipalităţii susţin însă că ideea de a
   crea un loc special pentru ei a apărut în
   urmă cu mai mult timp şi s-a încercat
   chiar mutarea lor într-o fostă fermă de
   păsări din partea sudică a oraşului”.
   Situaţiile descrise au trezit atenţia unor foruri din Occident şi, astfel, şi a oficialilor noştri care au retractat entuziasmul cu care au salutat democraticele iniţiative locale. Prin aceasta, problema nu s-a rezolvat, dimpotrivă. Aceasta a dus ca lideri ai Partidei Romilor, care s-a ocupat până acum de “constituirea clasei politice rome”, să promită implicarea în construirea de locuinţe sociale pentru romi9 la Piatra Neamţ. Deocamdată, această iniţiativă pare singulară. Căci la Roman, într-o zonă mărginaşă, unele familii de romi au fost mutaţi într-un bloc re-amenajat de către primărie. Iar investiţiile vor continua “cu înălţarea unei biserici pentru romi (pentru Dumnezeu, asta nu este discriminare?) şi cu amenajarea unui dispensar în strada Păcii, dispensar destinat mai ales romilor, dar şi puţinilor români care domiciliază pe strada Fabricii”10. “Primarul…şi preşedintele organizaţiei judeţene a Partidei Romilor…au apreciat la o întâlnire cu reprezentanţi ai locatarilor din strada Fabricii că romii mutaţi în curatele locuinţe sociale sunt mai responsabili, “ba, mai mult, aceştia au început să muncească”" (subl. ziaristei)…
   Bravo! Dar pentru integrarea socială a romilor şi românilor cumplit de săraci – şi desigur sărăcia deformează psihicul – este nevoie de un program complex de educaţie, instrucţie profesională, securitate socială, adică locuri de muncă şi salarii decente. Si mediu social refractar discriminărilor.
   Deocamdată acest mediu este încă, să spunem cu un cuvânt eufemistic, timid. O manifestare a persistenţei mentalităţilor de discriminare în mijloacele de informare în masă, şi nu “la nivelul comun”, este reacţia faţă de sesizările asupra discriminărilor. Articolul unui jurnalist despre iniţiativa de la Piatra Neamţ, publicat în ziarul britanic The Guardian şi reprodus în Adevărul (6 noiembrie 2001), a fost privit ca tendenţios de către prefectul judeţului Neamţ11, doar pe baza argumentului că ziaristul irlandez ar fi prezentat apartamentele din blocul de unde au fost mutaţi ţiganii drept curate, iar blocul ca ne-fiind devastat. Iar “Şeful Oficiului Naţional pentru Romi, subsecretar de stat la Ministerul Informaţiilor Publice…apreciază că articolul…nu ţine cont de ultimele evoluţii ale situaţiei din Piatra Neamţ şi prezintă…o imagine deformată a situaţiei romilor din România….Guvernul României reafirmă şi de această dată că descurajează şi este împotriva oricăror forme de segregare sau izolare pe criterii etnice” (ibidem). Fără îndoială. Dar dacă nu ar fi existat reacţiile de indignare – din păcate, cele mai auzite au fost dinafară – faţă de situaţia din Piatra Neamţ şi, mai larg, faţă de situaţia romilor, acestea – inclusiv cea din Piatra Neamţ – nu ar fi fost “analizate” şi re-supuse unor “concretizări” “în conformitate cu normele şi principiile non-discriminatorii ale legislaţiei interne şi internaţionale” (ibidem). Căci “vă asigurăm că în Piatra Neamţ nu există o problemă a romilor” (loc. cit, 7 noiembrie) iar asupra ţiganilor din România este focalizată o “lumină strâmbă” din reflectoarele occidentale12. Nu se poate să nu observăm că, în această optică, atenţionarea asupra discriminărilor de orice fel, gândirea umanistă, consecvent democratică, devin subversive, “antinaţionale”. Este exact “umbra lui Goebbels” pe care a surprins-o ziaristul străin.

   P.S. Un articol recent despre această problemă13 , ne povesteşte despre apartamentele cu două camere de lux – parchet, gresie, faianţă şi complet mobilate şi utilate – pentru care se va plăti chiria de 75 de dolari, despre garsonierele lux – doar fără balcon – pentru care se va plăti chiria de 50 de dolari, despre apartamentele şi garsonierele pentru “sărmani” pentru care se vor plăti 15 şi respectiv 19 dolari pe lună, ca şi despre garsonierele “pentru calici” a căror chirie va fi între 3 şi 7 dolari USD. Se aminteşte de asemenea despre biserica “acum în construcţie” şi despre faptul că cele 200 de familii, ce se vor muta în primăvară, şi alte 200 de familii, ce se vor muta în toamnă, vor avea şcoală “în 2003″ (când se vor mai muta 300 de familii) şi “în funcţie de când va trece de Parlament legea prostituţiei, Primăria va pune la dispoziţia chiriaşilor, contra cost, serviciile “operatoarelor ecologice” angajate cu carte de muncă, vor lucra în folosul comunităţii la parterul unui bloc”. In sfârşit, se pare că se va realiza un alt proiect între Primăria Piatra Neamţ şi asociaţia Romani Criss, “cu scopul construirii unor locuinţe exclusiv pentru romi” (subl. ns.). Nu este cazul să mai comentăm.
   Ana Bazac

   XENOFOBIE “SUBTILĂ”.

   Nu este prima dată când observăm mesaje xenofobe în presă. Pentru că antisemitismul este prohibit, “din motive de Europa”, naţionalismul vajnicilor apărători democraţi ai “intereselor naţionale” se defulează uneori în deprecierea romilor. Este, fireşte, o xenofobie “subtilă”.
   De ex.: În Adevărul din 10 sept. 2001, Răzvan Popa – La paranghelia căldărarilor – românii pe post de slugi. La petrecerea de sf. Maria Mică, cu bogăţia de mâncare şi băutură – ca la orice petrecere, inclusiv a ne-romilor – , ca şi cu etalarea bogăţiilor (maşini) de către bogaţi, “românii sunt slugi”. “Este inadmisibil”, sună indignarea în subtext. Dar când romii sunt slugi la români este normal, nu ?
   Raportul stăpân-slugă redus la aspectul etnic deturnează atenţia de la raportul însuşi: “stăpânul şi sluga ar fi o realitate naturală şi eternă, doar că nu românii ar trebui să fie slugile ţiganilor bogaţi”. Halal spirit european !
   Ana Bazac

   “PRIMĂRIA FACE ORDINE”.

   Probabil aceasta este lozinca în numele căreia a început acţiunea de demolare a caselor fără autorizaţie a romilor. De ce numai ale lor ? Păi trebuie să începem cu ceva, nu ?
   Passons. Clădirile n-au autorizaţie. Dar “căldărarii puteau sta liniştiţi; câteva palate fuseseră proiectate de însuşi arhitectul-şef al oraşului, ajuns prefect de Sibiu, în legislatura trecută”1. Aşadar banii au făcut o punte între romii bogaţi şi notabilităţile majoritarilor. Dar puntea nu a fost destul de solidă. Mai corect, puntea zbârnâie datorită unor tensiuni contradictorii: comanda birocraţiei momentului pare uneori mai puternică decât banii.
   De ce în locul unei sume reprezentând impozitul pe clădire şi teren s-a optat pentru demolare? Datorită stilului ţigănesc, cu turnuleţe, “care nu se încadrează în specificul arhitectural naţional”. De ce nu? Ţiganii nu sunt locuitori ai României şi parte a poporului român? Probabil că nu, din moment ce, în loc să fie valorificată fiecare construcţie, “pe baza legii” (adică a unei sentinţe definitive irevocabile şi executorii) (!) se demolează.2.
   De asemenea, nu se privesc cu ochi buni tentativele romii bogaţi de a cumpăra case în centrele oraşelor3. “Bogaţi, dar tot ţigani”, nu ?
   Fără îndoială, acest semnal nu este acţiunea unui avocat al romilor bogaţi. Discriminarea are loc şi este mai urâtă faţă de romii săraci, cărora li se demolează bordeiele improvizate la margini de oraşe şi sunt trimişi în localităţile de origine, unde mor de foame pur şi simplu, sau sunt mutaţi în perspectivă în locuinţe sociale gen Piatra Neamţ4.
   De această discriminare a romilor săraci se fac vinovaţi nu numai autorităţile române ci şi romii bogaţi. Este discriminarea socială şi nu (numai) etnică. Romii bogaţi se poartă în banalul mod burghez în care se poartă bogaţii ne-romi4. Este cumva “în primul rând obligaţia ţiganilor bogaţi de a face ceva pentru etnie”? Acesta este un, poate inconştient, punct de vedere rasist. De ce nu fac românii, ungurii etc. bogaţi ceva pentru săracii etniei lor? Sărăcia şi lipsa de perspectivă nu se rezolvă prin filantropie, nici măcar etnic limitată.
   In continuare sunt evacuaţi din oraşe romii săraci (Mai multe familii de romi – evacuate din vagoanele părăsite în care locuiau (Adevărul, 31 iulie 2001) şi trimişi în localităţile lor. Ce alternativă oferă Strategia de integrare a guvernului acestora ? Ei au plecat de acolo pentru că mureau de foame. In baza Strategiei li se oferă, oare, locuinţe omeneşti şi locuri de muncă? Căci, în lipsa acestora, ei vor reveni în oraşele unde speră să aibă mai multe posibilităţi de a-şi câştiga traiul. Si astfel este posibil să vedem în curând legi la fel de intransigente de intrare în oraşele patriei ca şi legile anti-imigrare din Occidentul ce se apără de sărăntoci.
   Ana Bazac

   DEMOCRAŢIE INTRANSIGENTĂ.

   Evenimentele ne obligă să arătăm cât de legate sunt tipurile de discriminări şi cât de important este să fie atacate toate tipurile de discriminări, concomitent şi concertat. Căci este posibil ca, în virtutea drepturilor omului – adică, în accepţiunea liberală, a drepturilor individului şi nu ale colectivităţilor – şi a durabilităţii mai slabe a regimurilor bazate explicit pe discriminările minorităţilor, cercurile guvernante din democraţiile actuale să apere drepturile individului şi să respingă, astfel, discriminările rasiale, naţionale, sexuale sau de vârstă, fără să combată în acelaşi timp şi cauzele sociale, profunde, ale acestor discriminări. Dar rezultatul este că mentalităţile discriminante nu dispar şi se manifestă cu virulenţă mai mare de fiecare dată când societăţile traversează crize.
   Aşadar, şi asociaţia noastră este nevoită să avertizeze asupra pericolului de a neglija discriminările sociale.
   Acestea sunt cu atât mai vizibile cu cât afectează categorii speciale de populaţie: deţinuţii (v. Adevărul, 26 iunie 2001) şi cei extrem de săraci şi, astfel, de multe ori, decăzuţi.
   Un exemplu de discriminare socială este programul Din nou acasă, prin care cerşetorii, prostituatele şi copiii străzii din Bucureşti au fost trimişi “la căminele lor” (v. Adevărul, 14 iunie 2001). Categoriile de mai sus constituie o minoritate, iar cauzele pentru care această minoritate există sunt tocmai tratamentul social al majorităţii, adică al populaţiei muncitoare care nu controlează mijloacele de existenţă. Rezultatul acestui fapt este existenţa unei minorităţi sociale “excesive” sau excepţionale. Cu cât ţara este mai slab dezvoltată, cu atât mai abundentă este această minoritate socială “excesivă” dar şi, corespunzător acesteia dar la polul opus al societăţii, categoria celor a căror putere este rezultatul corupţiei şi raptului.
   Micşorarea acestor categorii “excepţionale” nu poate avea loc decât concomitent. Guvernul actual încearcă aceasta. Dar programul Din nou acasă denotă o obtuzitate rară. Tocmai relaţiile „de acasă” trebuie asanate, deoarece cei retrimişi acolo plecaseră pentru că nu mai puteau supravieţui. Iar aceasta ar însemna o asanare socială generală. Or, simpla curăţare a Bucureştilor de minoritatea “excesivă” de jos este doar o deportare a indezirabililor.
   Categoriile excepţionale de jos sunt agresive, dar ele reflectă agresivitatea unei societăţi care îi determină pe unii oameni să fie şi să se simtă inutili, necunoscuţi, inexistenţi pentru ceilalţi.
   Ne amintim că, în timpul dictaturii militare din Argentina dintre 1976 şi1983, copii ai străzii din Buenos Aires au fost împuşcaţi “pentru ca să dispară pegra”. Poate la aceasta face aluzie un mic foileton amar (Marius Niţu – Vânătoarea de aurolaci, în Adevărul, 18 iunie 2001): “…s-a trecut la metoda clasică, adică la vânătoare. Hăitaşii i-au afumat, i-au scos din canale şi i-au închis. De acolo, planul e să-i ducă în pădurile de origine, oriunde sunt acestea. Din păcate, pe acolo, după 11 ani de secetă de măsuri pentru reformă, nu mai e de mâncat nici scoarţa copacilor. De aceea, dacă nu-i împuşcă nimeni, toţi orfanii se vor întoarce în locul unde pot măcar să trăiască. Chiar dacă trăiesc ca nişte aurolaci.” (AB, şi s-au întors – n.n. ulterioară)

   Ana Bazac

   UN EXEMPLU DE LEGĂTURĂ ÎNTRE
   DISCRIMINAREA SOCIALĂ ŞI CEA ETNICĂ

   In atenţia domnilor care se plimbă pe la simpozioane:
   “…Curtea postului de poliţie din comuna ilfoveană Glina se umpluse, după ce, de dimineaţă, vreo 100 de ţigani “recuperaţi” din groapa de gunoi din apropiere au fost debarcaţi din dubele jandarmilor. Înghesuiţi la intrarea în postul de poliţie, cocalarii din Berceni se înjurau cu ursarii veniţi tocmai din Şoldanu – Călăraşi…Un grup de amărâţi îmbrăcaţi în zdrenţe se odihnea aliniat la zid după ce, mai bine de o oră, fusese fugărit de poliţişti prin gunoaiele din baza Glina.
   Razia forţelor de ordine a început la ora 10…Câţiva, însă, au reuşit să de retragă în mahalaua din Bobeşti – cartierul cocalarilor, unde cea mai mare casă este un bordei de chirpici cu crăpături cât palma în interiorul căruia o familie de vreo zece persoane se încălzea la nişte cauciucuri aprinse în mijlocul camerei. In apropiere, hoitul unui câine se descompunea lângă o saltea pe care fuseseră vărsate nişte resturi de conserve recuperate de la groapa de gunoi, iar câţiva copii murdari plimbau o cotarlă speriată într-un scaun cu rotile vechi şi rupt. « Aici trăiesc de 34 de ani, iar de 10 ani sunt pe groapa de gunoi », spunea un cocalar. « cu ce scot din mizerie – un cupru, un aluminiu sau o sticlă, câştig câte 40-50000 de lei pe zi. Cu banii ăştia îmi întreţin familia, chiar dacă m-am ales cu infecţii, eczeme şi mi-am rupt ficatu »”…
   Poliţiştii spuneau că acţiunea de ieri a fost organizată după ce la IJP Ilfov au ajuns informaţii cum că după ce un TIR a lăsat la Glina un transport de lapte condensat stricat, cocalarii au recuperat marfa şi erau pe cale să o plaseze la un lanţ de pizzerii. “Un astfel de caz am mai avut în urmă cu un an, când am descoperit la Ion Stoica, zis Onică – unul dintre liderii scormonitorilor – mii de conserve de ciuperci expirate. Omul a zis că le dă la porci”, au declarat reprezentanţii IJP Ilfov, care spuneau că “de la groapa Glina se adună tot felul de alimente stricate, cu care sunt crescuţi porcii scoşi la vânzare sau chiar sunt consumate”. Şeful agenţiei de pază a bazei – care are instalaţi 5 oameni pe 10 hectare! – povestea că războiul pentru Glina a pornit la începutul lui ianuarie când, pe lângă războaiele dintre clanul… şi cel…, au început şi atacurile împotriva bodiguarzilor: “Au pus sabia la gâtul agenţilor ca să îi lase pe oamenii lor la scormonit”.
   Fireşte, cocalarii trebuie să plătească şi ei “taxă de protecţie”: “Aşa cum spuneau chiar cocalarii, la o taxă minimă de 10000 de lei plătită pe zi mafioţilor, aceştia scot peste 50 de milioane de lei pe lună. Asta pe lângă profitul scos din marfa care poate fi recuperată din mizerie şi pusă la vânzare în comerţ.”1
   Nu este cazul să comentăm. Totul este foarte clar. Dar trebuie să arătăm că fenomenele actuale, şi nu numai dintr-o ţară ca România – în care, de ex., cerşetorii sunt organizaţi în clanuri şi plătesc taxă de protecţie, în care oamenii din comunităţi mici (clanuri) se întrajutorează şi în care se manifestă o discriminare “asumată ca naturală” de către mulţi2 – dau impresia, nedorită de către conducători, a unui sfârşit de sistem. In acest sfârşit de sistem, răbufnesc formele de existenţă socială din vechilor sisteme: câteva secole de tranziţie de la sclavagism la feudalism au fost martorele vechilor forme comunitare de organizare, feudalismul însuşi a implicat organizarea breslei cerşetorilor, iar sclavia, care a fost o relaţie constitutivă a capitalismului (da, cum aţi citit, a modernităţii) dar care a fost sau a părut a fi eradicată în deceniile postbelice, reapare.
   Sclavie ?
   Conform Legii 416/2001 a venitului minim garantat în România, cei îndreptăţiţi primesc 630.000 de lei pe lună dacă – exceptând bineînţeles pe cei neputincioşi – prestează 72 de ore “în folosul comunităţii”. Dacă primăriile au nevoie de meseriile cunoscute de şomeri, atunci ei lucrează în aceste meserii. Dacă nu, curăţă mizerabilele noastre străzi lăturalnice – cele mai la vedere sunt în grija serviciilor locale -, sparg gheaţa etc.
   Care va să zică este chiar nevoie de munca lor. Dar dacă este aşa, de ce nu există şi locurile de muncă pentru aceasta? Pentru că administraţiile locale nu au bani. Dar ele trebuie totuşi să îndeplinească serviciile indispensabile. Si atunci îi pun pe şomeri (ca şi pe deţinuţi, uneori) să muncească în aceste servicii (cu normă zilnică şi pontaţi opt ore3) pentru suma amintită mai sus.(v. şi Malurile lacului Colentina curăţate cu ajutorul bucureştenilor beneficiari de ajutor social, în Adevărul, 7 martie 2002.)
   Această sumă este de aproape trei ori mai mică decât salariul minim pe economie. Institutul de Cercetare pentru Calitatea Vieţii a estimat că nici salariul mediu nu ajunge pentru o viaţă decentă (Adevărul, 18 martie 2001) . Venitul minim garantat ar permite, într-o imagine optimistă, ca şomerii să nu crape de foame înainte de a fi folosită forţa lor de muncă şi înainte de a apărea alţi pretendenţi pe aceeaşi piaţă a forţei de muncă. Cu alte cuvinte, uzura lor fizică nu trebuie să devanseze uzura lor morală, astfel încât să fie asigurat ritmul de înlocuire a forţei de muncă.
   Desigur, această socoteală ar putea fi infirmată de realitate, dar administraţiile locale şi statul câştigă: în locul salariului minim sau a celui mediu, ele dau un tain de sclav.
   Iar prevederea de a munci pentru acest tain este o legiferare a sclaviei. In plus, dacă ţinem seama că Legea nu prevede nimic în materie de protecţie a muncii şi de asigurări, categorisim uşor munca şomerilor cu venit minim garantat drept muncă de sclavi sau, într-o formulare mai dulce, “săracii venitului minim lucrează pentru stat la negru”4.
   Nici o ligă pentru apărarea drepturilor omului nu a sărit atunci când a fost discutată această Lege. Căci ele joacă jocurile celor care sponsorizează asemenea ONG-uri. Iar interesul acestor sponsori este ca, salariile acordate, la negru sau la alb şi la stat ca şi la patron, să scadă: şi scad, dacă criteriul de evaluare este venitul minim garantat.
   Nu numai datorită multelor acte pe care trebuie să le aducă sărăntocii pentru a primi cei 630.000 de lei ci calcularea “avantajelor” şi dezavantajelor primirii venitului minim i-a determinat pe aceştia să nu se înscrie la primării pentru acesta. (In Bucureşti doar vreo 700, iar în oraşul Vulcan din Valea Jiului, unde “din 5000 de apartamente « termoficate » 3500 sunt debranşate”5, doar 400 ). (Totuşi, după scrierea acestui articol, a apărut că “până la sfârşitul lui ianuarie, numărul celor înscrişi a fost de 440.000. Cum şi luna februarie s-a arătat “bogată” în cereri, iar avalanşa săracilor la primării continuă în oraşele mari, s-ar putea să se “descopere” că numărul celor estimaţi a fi săraci în România a fost prea mic. Iniţiatorii legii venitului minim garantat au mizat pe 758.000 de familii şi persoane singure care trăiesc cu mai puţin de 650.000 de lei/lună/om. Estimarea a fost făcută însă în lipsa unor informaţii oficiale care să arate măcar cât este în prezent venitul mediu al populaţiei. Din datele Comisiei Naţionale de Statistică se ştie că salariul mediu net lunar pe economie este de circa 100 $ USD, dar în România nu mai au statut de salariat decât 4,5 milioane de oameni.
   Se mai ştie că cea mai numeroasă categorie socială în prezent – pensionarii – au oficial un venit mediu net de circa 60$ USD/lună. Rămân în afara acestor statistici însă mai mult de 5 milioane de oameni, definiţi în rapoarte ca “populaţie ocupată”, dar al căror venit mediu nu poate fi estimat. „Nu se poate estima nici măcar câţi lucrează la negru şi câţi trăiesc de pe o zi pe alta după ce au epuizat şi ultima formă de ajutor social” (v. Caterina Nicolae – Aleşii locali au făcut “exces de imaginaţie” pe seama venitului minim garantat, în Adevărul, 6 martie 2002 .)) (Se pare totuşi că în primele două luni ale anului 2002, au fost înregistrate 500.210 cereri pentru venitul minim. “Până în 28.02 fuseseră demarate 392.262 de anchete sociale pentru stabilirea drepturilor petiţionarilor…Tot până la 28.02, au fost aprobate ajutoare financiare pentru 287.284 de familii şi persoane singure.”, cf. Adevărul 10 aprilie 2002. In Adevărul din 25 aprilie 2002, cifrele corectate sunt: “aprobate 384.213, iar la sfârşitul lunii martie mai erau în evidenţa primăriilor 368.628 persoane singure şi familii beneficiare de ajutor social. Austeritatea a determinat autorităţile să taie zdravăn din numărul total al cererilor.”)
   Nu numai pentru că munca la negru poate aduce mai mult decât venitul minim. Ci şi datorită muncii “în folosul comunităţii”. Să socotim: săracul “minim” poate mânca de 21000 de lei pe zi, într-o lună cu 30 de zile. Cu hrana de aceşti bani, fie dormi toată ziua pentru a mai uita de foame şi a conserva puţina grăsime pe care o mai ai în corp, fie te epuizezi şi cazi bolnav după, să fim optimişti, câteva luni de muncă pentru comunitate. (De aceea, unii dintre aceşti amărâţi, impresionaţi de democraţie şi de drepturile omului, au cerut tichete de masă şi bani de drum între sălaşele lor şi locurile de muncă. De asemenea, alţii şi-au scos scutiri medicale ca să scape de muncă (v. Epidemie de lene în Gorj, Adevărul, 28 martie 2002)).
   Unii ar putea replica: dar pentru banii respectivi, nu munceşti o lună ci doar 18 zile – dacă ţi se cere să munceşti doar 4 ore pe zi, 12 zile – dacă munceşti 6 ore, şi 9 zile – dacă munceşti 8 ore. Păi restul zilelor să tot munceşti pentru bani în plus !
   Este însă destul de greu să găseşti această muncă în plus. De aceea, în primul oraş nuclear al ţării, Cernavodă, există, se pare, cel mai mare număr de oameni care trăiesc sub pragul sărăciei din judeţul Constanţa: peste 700, care toţi au acceptat să muncească în regim de sclavie; “a refuza cele 72 ore de lucru, impuse de lege, ar fi o sfidare a celor care muncesc în ţara asta şi îşi plătesc dările”, cum spunea primarul. Si totuşi “salariul” a venit cu o întârziere de două săptămâni de la Consiliul Judeţean “şi era să ne confruntăm cu revolta sărăcimii: am muncit, de ce ne amânaţi? Vineri abia s-a rezolvat şi lumea s-a liniştit” (Adevărul, 13 martie 2002). In schimb în Mangalia, oraş cu mai multe oportunităţi, doar 20 din cele 255 de persoane nevoiaşe înscrise au acceptat “să muncească în folosul comunităţii”. Nimic nou sub soare: prima formă de sclavie, atestată de ex. în Grecia antică, a fost sclavia colectivă. Aceasta a durat multe sute de ani înainte de a se generaliza cea individuală.

   Unde este aici discriminarea pe criterii etnice ? In faptul că proporţia de săraci şi şomeri este mai mare în rândul romilor. Aceştia vor scormoni mai abitir în gunoaie, vor îngroşa rândurile delincvenţilor şi vor mări rata mortalităţii într-un ritm mai alert.
   Sigur că într-o societate cu asemenea inegalităţi şi relaţii sociale, există fraude. (La 40 de km de Craiova, satul de ţigani cărămidari “este vestit în toată Oltenia pentru că aici poţi vedea ce înseamnă sărăcia în stare pură…au ajuns să mănânce iarba din faţa bordeielor”; sigur că pentru aceşti oameni “a fura, şăfule, înseamnă a trăi”, v. Răzvan Popa, Florin Ţancovici – Ocolna – polul sud al sărăciei, Adevărul, 22 aprilie 2002.) . Dar dacă abia după 10-12 ani se iau măsuri, contradictorii şi ele, împotriva hoţiilor în stil mare, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele de jos. Aproape imediat după intrarea în vigoare a Legii, consiliile municipale au luat hotărârea de a nu acorda venitul minim celor cu “haine luxoase, bijuterii…”. Se pare că au existat oameni care au venit să-şi ia “drepturile” “la volanul unor maşini luxoase, vorbind la telefonul mobil sau purtând brăţări şi ghiuluri de aur”6. Este posibil. Este comportamentul unor vârfuri bogate ale romilor. Dar, dincolo de acest aspect, dacă pentru venitul minim trebuie să vinzi, evident sub preţ, o verighetă din vremurile bune când ai avut bani şi pentru “lux” (şi a cărei vânzare nu-ţi asigură decât câteva luni de situaţie în care îţi eşti “propriul stăpân” minim), acest venit minim devine pur şi simplu un certificat de sclavie, de decădere din orice nivel care mai permitea respectul de sine şi împăcarea cu sine.
   Dar asta nu-i o problemă. Pentru că, allegretto, casele de amanet şi speculanţii îşi vor fi îndeplinit rolul moral de filtrare a cetăţenilor apţi să primească venitul minim. Doar că nu vor avea legitimaţii pentru asta. Sau nu încă ?

   P.S. Concluzia de mai sus nu este o licenţă jurnalistică. Consilierii primăriilor au stabilit că venitul minim nu poate fi acordat decât după ce “beneficiarii” îşi vor fi vândut verighetele, covorul – indiferent de material, televizorul, sau, dacă sunt săteni, cele câteva păsări din bătătură7. Iar apoi, Ministerul Muncii a reacţionat, cam târziu, la acest “exces de imaginaţie”. Nu e dracul atât de negru, nu ?

   Ana Bazac

   Ce susţine preşedintele de onoare al Partidei Romilor, devenit membru marcant al PSD.

   O perspectivă absolut conservatoare: pentru ca o persoană să candideze pentru Parlamentul României sau să ocupe un post de ministru nu ar avea voie să aibă o avere mai mică de 500.000 de dolari. De altfel, obiectivul principal al Partidei Romilor a fost şi este formarea elitei rome şi nu rezolvarea, nu separată ci împreună cu majoritatea română, a problemei sărăciei din rândurile ţiganilor.

2. Ana Bazac
   August 25th, 2010 at 7:55 pm

   

   ETICA PARTICIPĂRII LA CONFERINŢE ŞTIINŢIFICE

   Ana BAZAC

   Toată discuţia despre tradiţiile birocratice de dinainte şi din timpul stalinismului devine concretă şi generatoare de preocupări îngrijorate atunci când ne referim la viaţa universitară.
   Cum spuneam şi altădată, sistemul universitar aparţine de birocraţie, iar în stalinism caracterul autoritar al regimului politic şi-a pus o dată mai mult amprenta asupra conducerii universităţii.
   Dar, după decembrie 1990, caracterul birocratic, deci discreţionar şi autoritar a crescut. Universitatea, mod „elegant” de a stoarce bani publici, a devenit şi ascunzişul comod şi respectabil pentru mulţi incompetenţi. Pentru a păstra acest loc, birocraţia universitară a dat dovadă de încăpăţânarea măgarului şi de îndemânarea câinelui în a-şi ascunde osul. Astfel încât, până la încercarea actualului guvern, înnoirile au fost mimate, iar iniţiativele de reformă frânate.
   Această politică a mimării şi frânării continuă neobosit la nivelul local al universităţii: doar există autonomie, nu?
   Un exemplu al unei asemenea politici este şi cel al acumulării frauduloase de „merite” ştiinţifice care să legitimeze poziţia ocupată de unii sau de alţii. Iată, participarea la conferinţe ştiinţifice este bine cotată. Ca urmare, unii organizează „conferinţe naţionale” – care nu sunt, însă, decât locale, la nivelul catedrei sau departamentului, fără informare naţională şi fără prezenţă naţională. Sau organizează chiar „conferinţe internaţionale” – în acelaşi regim.
   Sau „participă la conferinţe în străinătate”. Am văzut, nu de mult, cu stupoare, cum arată o asemenea „participare”. Persoana în cauză a venit la deschidere – doar se dădea mapa conferinţei –, la susţinerea propriei comunicări şi la dineul de gală. Nu a participat, timp de 4 zile, la susţinerea nici unei alte comunicări, la nici o masă rotundă, la nici o conferinţă.
   Sunt oare prea cusurgioaică? Dar la asemenea conferinţe participăm ca să învăţăm, ca să vedem cum gândesc alţii, ce probleme se pun, cum se argumentează. Astfel încât aici este un consens între interesul individului participant şi, pe de altă parte, interesul celorlalţi colegi şi al conferinţei ca atare. Să aplicăm raţionamentul de reducere la absurd a comportamentului persoanei în cauză: ce ar fi dacă nici un congresist nu ar participa decât la propria susţinere? Nu-i aşa că totul pare o aiureală?
   O conferinţă ştiinţifică nu este, în primul rând, un prilej de turism. Am putea să presupunem că vreo indispoziţie, şi nu dorinţa de a se plimba, a stat la baza atitudinii de mai sus, dacă persoana în cauză – care şi-a pus şi soţul drept autor, fără ca acesta să aibă vreo tangenţă cu domeniul şi fără ca să fi participat vreodată sau acum la o singură activitate legată de domeniu, dar şi el are nevoie să-şi pună în raportul de activitate „participarea la conferinţe ştiinţifice internaţionale” – n-ar fi dovedit şi înainte incorectitudine . Ne putem, însă, întreba care este mentalul unui universitar care, pe de o parte, este complet neinteresat de ceea ce comunică ceilalţi şi, pe de altă parte, îşi permite să încalce nişte cerinţe etice? Ce resorturi susţin o asemenea conştiinţă?
   Dincolo, însă, de curiozitatea faţă de morală, să reţinem că este vorba despre rezistenţa structurilor birocratice care ne provoacă indignarea.

3. Ciprian Mihali
   August 25th, 2010 at 11:31 pm

   

   N-am inteles, pina la urma, cine e mai obositor in povestea asta… Vasile Dancu si cele 2200 de cuvine sau Ana Bazac si comentariile sale de peste 9300 de cuvinte, dintre care ultimele 500 n-au absolut nici o treaba cu articolul pasionant al lui Vasile Dancu…

4. N. Raducanu
   August 26th, 2010 at 1:37 am

   

   Cele 50 de cuvinte din comentariul de mai sus al lui Ciprian Mihali e drept ca nu sunt deloc obositoare, dar ele “n-au nici o treaba” nici cu fondul articolului lui Dancu, nici cu cel din primul articol al Anei Bazac. Cel de al doilea articol al Anei Bazac trateaza o cu tot alta problema decat scandalul atitudinii fata de tigani in Europa si el al merita un comentariu distinct. Exista oare pe acest blog o limita permisa a comentariilor?

5. Ana Bazac
   August 26th, 2010 at 11:03 am

   

   Mii de scuze, sincer, că v-am obosit. Ideea mea a fost că poziţia domnului Dâncu este o simplă lamentaţie, denotând şi impotenţa politică a stângii pe care o reprezintă şi o involuntară legătură între această stângă şi „naţionaliştii extremişti”. Această idee a fost exprimată pe o singură pagină. Dar am adăugat textele scrise demult pe tema problemei rome, nu din cochetărie, ci doar pentru a arăta că stânga ar fi putut să acţioneze mai serios à propos de această problemă.
   În ceea ce priveşte al doilea text, evident că nu ţine de subiectul în cauză. Nu ţine în mod direct: deoarece comportamentul doamnei, ditai intelectual, ditai universitar, ar trebui să dea de gândit şi celor care îi consideră pe romi drept singurii care ar înnegri imaginea românilor, şi celor care exclud din analiza diferitelor aspecte incriminate cauzele sociale (inclusiv psihologice şi etice), adică şi structura socială. Cred că tocmai trecerea sub tăcere şi a interdependenţei dintre lucruri, şi a caracterului birocratic şi acaparator de privilegii al capitalismului românesc arată că factorii de conducere – între care şi „stânga” dlui Dâncu – nu au conştientizat gravitatea drumului pe care au îndreptat ţara. Dacă ar fi făcut-o, ar fi putut preîntâmpina puţin, subliniez – puţin doar (dar foarte important pentru fiecare suflet de om care ar fi suferit mai puţin), amplificarea soluţiilor extreme găsite de oameni şi, astfel, pecetea acestor soluţii extreme pentru ţară.
   Dar cum arată un universitar român care fură – iar exemplul doamnei în cauză nu este de hoţie, ci de prostie –, care face parte din reţele de putere tocmai pentru a sifona bani publici şi care are acces la aceşti bani fără nici un temei, adică furând, faţă de romii care cerşesc în străinătate sau la noi, sau chiar faţă de romii care fură pentru a trăi?

6. iustas
   August 26th, 2010 at 8:12 pm

   

   Iaca alta G. M. Tamas: “Sunt crescut in Romania intr-o familie de ilegalisti comunisti care mi-a oferit o impecabila educatie anticomunista.”

   Inseamna ca aceasta familie era bolsevic-trotkista.
   On the other hand, pana si in wikipedia scrie ca neoconservatorismul american was shaped on the ground of trotskism. (La noi garda tanara – alde Mihail Neamtu, Bogdan Duca – vine din neolegionaridia anilor 90.)
   Definitely, daca ii iei in serios pe oameni faci infarct cat ai zice peste.

   Ce bufonerie e totusi anticomunismul.

7. ziziek
   August 27th, 2010 at 9:47 am

   

   Admirator al republicanismului american, Sarkozy are tupeul sa formuleze ultimele implicatii ale Idealului uniunii europene: Europa glossy.

   Guvernul francez e de dat in judecata la curtea Drepturilor omului. Urgent! Altfel doar un desant de cateva mii de hoti de buzunare japonezi in mijlocul Parisului ne mai poate salva…

8. alex leo serban
   August 27th, 2010 at 9:56 am

   

   ‘europa glossy’ suna f bine, i’m buying it!

   ps din cite stiu, deportarile din franta ii au in vedere doar pe cei care au depasit termenul de 3 luni – deci, legal, nu vad care e problema?

9. George Alexandru
   August 29th, 2010 at 10:13 am

   

   Daca eu depasesc 3 luni de sedere in Franta si nu am acolo un loc de munca, sunt in ilegalitate.
   Daca eu ma instalez in Franta pe un teren public sau proprietate privata, iarasi sunt in ilegalitate.
   Iar autoritatile franceze au dreptul legal sa ma expulzeze.
   Fara ca vreun ONG, vreun popa catolic sau ONU sa protesteze si sa-mi ia apararea.
   Asta, repet, daca e vorba de mine, cetatean roman onest, cu serviciu, platitor de taxe si impozite la zi.
   Daca e vorba de tigani situatia se schimba.
   ONG-urile, popimea catolica si ONU sar imediat in apararea tiganilor “discriminati” de autoritatile franceze “rasiste”.
   Impreuna cu dl V Dancu, din partidul inefabilului Marean Vanghelie, aliatul lui Vadim Tudor la nivel de Bucuresti.

10. V. DANCU
    August 31st, 2010 at 12:00 am

    

    @ANA BAZAC

    Doamna Profesoara, ma bucur ca textul meu, limitat ca intentie, a fost un perfect pretext pentru un fluviu de argumente, idei, articole, panseuri etc.

    Imi cer iertare dar nu am putut urmari rationamentul Dumneavoastra. Mi-ar placea sa polemizam, dar nu vreau sa va obosesc si nici nu pot raspunde amalgamului de pozitii fata de romi, rasism, PSD, participarea la conferinte stiintifice samd.

    Acestui postmodernism constructist nu prea pot sa-i fac fata, mai ales ca nu am inteles care sunt lucrurile care va obosesc si care sunt cele care va indigneaza.

    Am incercat de la inceputul textului sa delimitez clar subiectul textului meu: lipsa noastra de atitudine fata de incalcarea drepturilor omului si legislatiei europene in cazul romilor. Atit si nimic mai mult.
    Reactia Dvs usor disproportionata ca volum (neobositoare pentru mine, deoarece nu am citit anexele din scrierile alese pe care le alaturati) o interpretez cu buna intentie, in sensul poeticii pillatiene: un singur nai si cate ecouri in padure (”Poezia intr-un singur vers” – Ion Pillat).

    Va multumesc, totusi, pentru ca ma băgati in seama. La final, mă bate gandul unei intrebări:

    Ati putea, Doamna profesoara, să sintetizati indignarea intr-o singura fraza?

    Va raman indatorat.

11. Claude Karnoouh
    September 5th, 2010 at 7:19 am

    

    Exelent text a lui Dâncu, omul foarte liber de cînd a parasit sà fie un politician. Textul este de discutat, dar ca o baza de calitate, rarà în România astazi. E adevàrat pentru mine cà mioritism asa pretuit de Români verzi duce spre o atitudine de supunere pe care am descris si interpretate de zeci de ori… Te supui la oricice constringere si dupà vrei sà fi respectat. Nu se poate… Dar tara ràmine… fàrà onoare dar ramine. Dar cine dà doi bani astazi si ieri pentru onoarea?
    Pe altà parte e foaarte adevarat cà Doamna Bazac trebuie sà modereze longimea bolurilor ei, mai de graba cînd iese din subject, dar este foarte frecvent cà blogerilor au tendita sà vorbesc de altceva…
    Enfin Domnul ALS ne dà încà o datà un exemplu de ignoranta sà cînd spune cà expulsarea tsiganilor este pur si simple legal si cà nu este nimic de discutat.. Ah bon… mais Eichman disait lors de son procès a Jerusalem (cf. Hannah Arendt) qu’il n’avait jamais transgressé une loi du Reich, donc la déportation et l’extermination des juifs et des tsigane et autres était légale!!! Mais a-t-il jamais lu Antigone? Une action peut-être légale tout en étant totalement illégitime. C’est exactement le cas de figure de ce qui advient en France sous l’ineffable présidence de Sarkozy et l’extrême mollesse de la gauche…

12. alex leo serban
    September 5th, 2010 at 9:38 am

    

    @ karnoouh: si vous me sortez des banalites pieuses genre ‘Une action peut-être légale tout en étant totalement illégitime’, je vous dirai que c’est VOS lois qui stipulent l’obligativite de quitter le territoire francais apres 3 mois! si les gitans roumains veulent prolonger leur sejour ils doivent faire la preuve d’un contrat de travail et/ou d’un domicile fixe…
    comme disait m. george alexandru (voir plus haut), si moi, en tant que citoyen roumain (et donc europeen), je veux rester en france plus de trois mois (sans contrat de travail ou domicile), je suis en situation irreguliere et donc passible de renvoi. pourquoi y aurait-il des exceptions a la loi pour les membres d’un groupe ethnique?!

13. Claude Karnoouh
    September 5th, 2010 at 4:14 pm

    

    Mais mon ser ALS j’ai dit aussi que cette loi est inique pour tous les étrangers de la communautés européenne hors Schengen… Ils sont européens, roumains et bulgares de toutes origines, au sens de la citoyenneté est donc devraient jouir des mêmes droit que tous. certes ce sont des banalités, mais le mal commence avec la banalité pour paraphraser quelqu’un qui avait compris parfaitement la différence entre légitimité et légalité… je me place toujours du point de vue de la légitimité…

14. Kuno
    September 5th, 2010 at 4:32 pm

    

    @M. Karnoouh,
    Este excelenta si trimiterea pe care o faceti la Antigona. Sa recitim textul lui Balibar, “Etat d’urgence démocratique”, scris in 1997 impotriva legii Debré. Si-a pastrat toata pertinenta.
    @als: Nu intru in nicio dezbatere teorietica de blog, doar o precizare: Numai “europenii” romani si bulgari pot fi expulzati din Franta daca nu au titlu de sejur. Aceste masuri nu li se aplica celorlati europeni. Enuntul dvs trebuie rescris : “moi, en tant que citoyen roumain, et donc européeen – de seconde zone…”

15. Claude Karnoouh
    September 5th, 2010 at 4:46 pm

    

    Bine spus domnul Kuno…. ALS cred cà Români si Bulgari au aceslasi drept decît Olandezi sau Belgieni… De loc sunt acolo la UE ca decor si ajutati cà sà nu faca mare zarva.

16. Kuno
    September 5th, 2010 at 5:12 pm

    

    Si inca ceva: Dl. AlS, pentru ca tot s-a dat ca exemplu, poate fi expulzat pentru ca nu are studii postuniversitare in Franta. E un exemplu flagrant de conditionare aberanta a unor drepturi fundamentale care sunt de fapt in afara dreptului pozitif. Si nu e nici o contradictie in ceea ce am spus…

17. alex leo serban
    September 5th, 2010 at 5:21 pm

    

    … nu si dk imi cumpar un appart in franta!
    doar k nu va fi cazul, prefer la lisabona – unde si portughezii sint mai sympas decit francezii

18. Ana Bazac
    September 5th, 2010 at 6:38 pm

    

    Domnului Karnoouh.
    De ce oare textul dlui Dâncu este aşa de bun? Care sunt ideile emise de text?
    Că:
    1) ar trebui să existe o atitudine corectă faţă de romi, mai ales în spectacolul mediatic,
    2) nedreptatea expulzării pe criterii etnice,
    3) tragedia romilor – care „nu sunt pe placul nostru. Sunt refractari la educaţie şi civilizaţie, ne fac un deserviciu de imagine” – constă în lipsa elitelor care să îi ajute, aşa-numitele elite nefiind de acord „sa incepem sa le cumparam incaltaminte si ghiozdane copiilor romi” tocmai pentru a putea „să ia in continuare impozit pe prostie şi pe sărăcia bieţilor ţigani”,
    4) România nu a protestat:
    - nici oficialii care prestează o „diplomaţie în genunchi”,
    - nici „ţara” care denotă că „Am moştenit o frică istorică şi nu suntem în stare să ne respectăm nici unul din propriile noastre simţăminte” (AB, dar parcă punctul de3 vedere al majorităţii era că „nu ne plac etc.),
    - nici stânga – din moment ce dl. Dâncu vorbeşte doar despre ce a făcut stânga pentru romi („venit minim garantat şi alte programe”) şi că „problema romilor va trebui sa fie pe agenda viitorului program de guvernare pe care il va prezenta Victor Ponta. Mai cred ca trebuie sa abordam situatia romilor cu seriozitate si nu doar in campania electorala”, şi nu despre atitudinea sa actuală în faţa expulzării romilor.
    - nici ONG-urile,
    - nici intelectualii,
    - şi nici măcar „extremiştii naţionalişti”.
    Iar punctul de vedere al dlui sociolog este – dincolo de încrederea că prin înscrierea problemei romilor pe agenda viitorului program pesedist de guvernare lucrurile se vor rezolva – unul plângăreţ şi naţionalist, şi nu sociologic. Că „Noi, romanii, se pare că ne-am obişnuit cu sclavia de secole” etc.
    Iar dacă nu ne-am fi obişnuit astfel, ce ar trebui „să facem”? Să protestăm doar? Cam asta este concluzia, dacă schimbăm semnul sub care este descrisă plângerea dlui Dâncu. Dar cum? Şi la ce bun? Se schimbă cumva prin asta situaţia romilor?
    Oare nu aţi sesizat caracterul duplicitar al poziţiei dlui Dâncu? Şi nu aţi ridicat măcar sprâncenele în faţa elementelor de naţionalism? Oare nu problemele legate de situaţia romilor din România, şi nu din Franţa etc., şi în cadrul situaţiei generale a populaţiei (situaţie care este rezultatul a 20 de ani şi nu a ultimilor 2) era mai importantă decât discutarea legii din Franţa? De altfel, dl. Dâncu s-a referit foarte ferit la această lege, dumnealui plângându-se în general de viaţa care a dus la situaţia actuală a românilor.
    Dar ceea ce ne lipseşte este critica politicilor (a obiectivelor etc.) în funcţie de acele „valori” la care s-a referit dl. Dâncu (fără să le numească, însă), şi nu glosarea pe „în ce hal am ajuns”. Oricum, fără să arătăm clar vinile, totul e apă de ploaie.

19. Mihaly
    September 5th, 2010 at 11:16 pm

    

    @Ana Bazac, de ce nu-l lasati pe d-l Karnoouh sa aiba opinia lui vis-a-vis de un text? De ce va deranjeaza ca e diferita de pozitia dumneavoastra?
    Ce vreti sa spuneti prin acuza de nationalism (pe care eu nu-l vad in textul d-lui Dincu)? Unde este gresala ideilor exprimate de dinsul? In faptul ca s-a referit strict la problema tiganilor si la expulzarea lor? Oare toti comentatorii trebuie sa dezbata tot timpul, in toate articolele lor intreaga situatie din Romania fara referire la probleme particulare?
    Chiar nu vad de unde indignarea asta fata de un text care spune lucrurilor pe nume.

20. AP
    September 6th, 2010 at 11:19 am

    

    Draga ALS, nu cred ca s-a mai pomenit ca altcineva decit parvenitii sa se dea rotunzi ca’si cumpara un apartament (apartament?! Pff. Macar de v-ati lauda cu o plaja privata pe undeva), fie el si la paris. Jamais cei superiori social si intelectual nu s-au straduit sa-si demonstreze cu tot dinadinsul superioritatea unora mai prejos decit ei, asa cum ii considerati dvs pe interlocutorii de pe forum. Superioritatea nu are nevoie sa fie strigata in gura mare, iar daca ti-e contestata in asemenea situatii in care te-ai expus singur, adio, deja nu mai e.
    Asa ca sinteti un prost imitator – aveti un simt social la fel de ridicol de inexistent pe cit de absenta va e inteligenta politica. Nu stiu, poate la ales camasute cu dungulite sau cocktailuri cu umbreluta va pricepeti; de ce nu va ocupati cu asta?

21. iustas
    September 6th, 2010 at 12:50 pm

    

    Stimati tovarasi, se creeaza impresia ca toti simtiti obligatia (probabil, interioara sau de gasca) de a arata ‘copilul’ (oh my god look at its little face!) si – iaca alta – ‘parvenitul’ din dl Alex Leo Serban.

    As spune vreo doua-trei-patru acum, dar … mai bine urmaresc in continuare cum va felicitati reciproc pentru ‘maturul’ si ‘inteligentul politic’ din fiecare dintre dumneavoastra.

22. alex leo serban
    September 6th, 2010 at 12:55 pm

    

    AP: nu te-ai prins pina acuma k eu zic & fac intotdeauna fix INVERS decit ce spune ‘intelepciunea populara’ – toata gargara aia cu ‘jamais’ & ‘nu se face’?? uf, inseamna k esti un prost observator/oare: practic, totusi, placerea de a displacea de o buna bucata de vreme… iar trimbitarea superioritatii, tocmai pt k stiu k irita (& mai ales in romania!), face parte din aceasta strategie
    in a nutshell: pe mine nu ma intereseaza sa fiu admirat pt calitatile mele, asta e cva banal; ambitia mea este sa fiu admirat pt defectele mele!

23. Mihaly
    September 6th, 2010 at 1:10 pm

    

    dar cine si de ce il crede superior pe d-l ALS? pe mine atitudinea lui de “Gica-contra” ma binedispune!

24. iustas
    September 6th, 2010 at 1:18 pm

    

    De ’superiori’ ce sunt il cred superior

25. alex leo serban
    September 6th, 2010 at 2:52 pm

    

    @iustas: nu stiu dc isi imagineaza unii (majoritatea) k mi-am ‘propus’ sa fiu gica-contra – k, altfel spus, ‘urmez un program’, elaborat & laborios, de contrariere! (!) inaderenta la valorile multimii e felul meu natural de a fi. nu am devenit dandy pt k l-am citit pe baudelaire; l-am citit pe baudelaire pt k ERAM, dja, dandy – & eram curios sa vad cum se manifesta ‘asta’ in cazul lui (= ‘asta’ se manifesta cam la fel…).
    cei care-si inkipuie k dandysmul e o ‘estetik’ se inseala: este o etik.
    ce ma dezoleaza este previzibilitatea reactiilor multimii la ac. provocare… ’superioritatea’ care mi se atribuie nu e decit dezabuzare in fata unei massive lipse de imaginatie existentiala

26. iustas
    September 6th, 2010 at 3:58 pm

    

    @alex leo serban “nu am devenit dandy pentru ca l-am citit pe Baudelaire; l-am citit pe Baudelaire pentru ca ERAM, deja, dandy – & eram curios sa vad cum se manifesta ‘asta’ in cazul lui”

    Impresia mea este ca unele dintre persoanele care va urmaresc interventiile pe acest blog il citesc pe Marx ca sa devina marxisti sau de stanga sau comunisti sau cum mai vor ele sa se autodefineasca. Deci, nu sunt de stanga pentru ca sunt de stanga natural, genuinely (desi, ce ar insemna sa fii in mod autentic de stanga), ci pentru ca, de exemplu, au prins ele de pe undeva ideea ca stanga se reorganizeaza, ca e cool sa participi intr-un program de revigorare a stangii, ca e un proiect de importanta istorica s.a.m.d. (Bineinteles ca nu generalizez.)

    Asta poate fi o explicatie la reactia pe care prezenta dumneavoastra aici o starneste unor indivizi. Se poate spune ca ei pur si simplu nu va inteleg. Domnul ‘Mihaly’ nu ar trebui sa se supere, dar chiar nu are dreptate vazandu-va ca pe un ‘gica-contra’. Poate citeste ce ati scris mai devreme si isi va da seama despre ce este vorba.

    Eu ma bucur ca ati scris ce ati scris. Daca unii nu vor sa inteleaga sensul e treaba lor. Este adevarat ca in secolul trecut persoana umana a invatat (sau a fost obligata sa invete) sa nu-i mai creada pe ceilalti.

27. Mihaly
    September 6th, 2010 at 4:12 pm

    

    pai genul de dandism care se aplica aici e ca si cum unul/una straight s-ar duce intr-un bar de gay si pe urma si-ar zice ca are “inaderenta la valorile” multimii (multimea fiind clientela regulata a barului). Ideile profesate de d-l ALS sint contra curentului, non-conformiste, doar pe acest blog (si poate ar mai fi pe alte citeva, nu multe). Altfel, in contextul societatii romanesti ele reprezinta o pozitie cit se poate de “cuminte”.

28. iustas
    September 6th, 2010 at 4:46 pm

    

    @Mihaly Tare ma amuza pe mine oamenii care se ascund dupa deget, stuchesc de acolo si cred ca nu-i vede nimeni.

29. iustas
    September 6th, 2010 at 5:00 pm

    

    Inca ceva, domnule ‘Mihaly’, o sa va rog politicos sa nu coborati mai jos (daca e posibil un ‘mai jos’) decat ati facut-o un pic mai devreme.

30. Ana Bazac
    September 6th, 2010 at 5:39 pm

    

    Pentru Mihaly. Evident că oricine are tot dreptul să aibă orice părere. Şi evident că un articol despre problema romilor nu trebuie să treacă în revistă, ca în dările de seamă staliniste, toată politica internă şi internaţională. Dar a nu exista nici o mea culpa pentru politica sistematică de 20 de ani şi a nu exista nici o evidenţiere a cauzelor sociale ale situaţiei romilor este mult prea puţin pentru un articol scris de un sociolog care pretinde să fie ascultat.
    Dar acum aş dori eu să vă întreb ce vi se pare atât de ok în textul dlui Dâncu? Vă rog sincer să spuneţi: eu am explicat în trei rânduri de ce poziţia textului este serios criticabilă, dar poate nu am înţeles bine. Vă rog să daţi argumente la argumentele mele. În ceea ce priveşte naţionalismul, dacă nu a apărut clar, nu ştiu ce să zic.
    În orice caz, eu mă simt aproape de domnul Karnoouh, aşa că o confruntare legată de argumente nu reprezintă defel vreun atac ignobil.

31. alex leo serban
    September 6th, 2010 at 7:07 pm

    

    @mihaly: vi se pare o ‘pozitie cuminte’ sa te declari de dreapta (ba kiar regalist) si totodata agnostic, pro-avort, pro-eutanasie, anti-vulg, anti-gay, anti-patriot & anti-televiziune – in romania??
    fericiti cei cu etiketele gata lipite…
    @iustas: va multumesc k intelegeti & k ma intelegeti!

32. Mihaly
    September 6th, 2010 at 10:07 pm

    

    @Iustas: puteti fi mai explicit, eu nu am insultat pe nimeni si nu “stuchesc” de dupa deget. Asa pot si eu avasa tot felul de acuze fara sa exemplific.

    @ Ana Bazac din doua postari pe care le-ati facut la acest articol una este de vreo 5 ori mai mare decti articolul si needless to say, nu am rabdare s-o citesc iar in cealalte prezentati mai organizat si mai eficient ideile autorului decit pe ale dumneavoastra. Mie mi-a placut articolul d-lui Dincu in intregime iar daca vreti sa discutam ati putea sa prezentati tot asa pe puncte (1,2,3) si/sau liniute nemultumirile dumneavoastra cu exemple/citate din text. Asa ar fi mai eficient.

    @ALS: da, pozitia asta e cuminte si “desteapta” in Romania de azi, prin ea se impaca si varza si capra.

33. Mihaly
    September 6th, 2010 at 10:26 pm

    

    oricum, eu ma refeream la opiniile postate pe acest blog (problema tiganilor expulzati, situatia muncitorilor din romania, problema anticomunismului) si nu am vazut nici o atitudine de fronda …. dimpotriva doar conformism (tiganii meritau expulzati, muncitorii sint lenesi si nu merita salarii bune, anticomunismul basesciano-tismanist e just). Ce sa deduc de aici?

    Intr-adevar, ma nedumereste putin pozitia “anti-gay”, nu vad de ce? Pt ca impune o eticheta restrictiva in privinta identitatii unei persoane? Aici ma dau batut.

34. alex leo serban
    September 7th, 2010 at 6:16 am

    

    @mihaly: dle, sinteti de o ingenuitate colosala… KIAR nu intelegeti k ‘aici’, pe ‘acest’ blog, fronda este TOCMAI sa sustii lucrurile cu care MAJORITATEA (acestui blog) nu este de acord?! c’mon, nu e totusi asa de greu ce rost are sa vbesti dspr ‘romania’, ‘in general’?! strategiile discursive se fac hic et nunc, in fctie de codurile comunitatii respective!
    cit priveste pozitia ‘anti-gay’ etc: voi fi intotdeauna in dezacord cu majoritatile care se formeaza in ORICARE minoritate! pt k orice minoritate (stinga, dreapta, gay, straight etc) tinde sa capitalizeze dp urma acestei pozitii & sa dezvolte, in consecinta, discursuri autarhice auto-legitimante care mi se par antipatice.
    intr-un cuvint: voi fi mereu impotriva mediului dominant – indiferent cit de ‘minoritar’ ar fi…

35. iustas
    September 7th, 2010 at 8:35 am

    

    @Mihaly Ati iesit de dupa deget si sunteti ingenuu. Nu merg mai departe. O lasam asa.

    Pe de alta parte, ce relevanta ar avea cadrul de cunoastere (sau de argumentare) – adica un bar – in care va situati dumneavoastra (sau straight-ul din dvs.), daca ati intra acolo beat turta (se mai intampla) si ati iesi beat placinta, adica daca ati intra in patru labe si ati iesi evident tot in patru labe si cu nasul lipit de asfalt?!

36. andrei_insc
    September 7th, 2010 at 1:04 pm

    

    @alex leo serban Ma gandesc uneori ca ȚdandysmulȚ ar putea fi criticat pe motiv ca se raporteaza (in mod ȚesentialȚ) la o notiune de ȚmultimeȚ construita dicursiv tocmai pentru a legitima ȚdandysmulȚ…Dar aceasta ar fi o critica superficiala pentru ca multi (foarte multi…) oameni se privesc ei insisi ca apartinand ȚmaseiȚ, ca fiind niste oameni ȚobisnuitiȚ, Țca toti ceilaltiȚ si nu numai ca Țse privescȚ asa dar se si comporta ca atare, si asta nu doar in viata profesionala sau publica ci tot timpul, in tot ce fac…Drept urmare e chiar necesara o anumita doza de ȚdandysmȚ (cu conditia sa fie si asumat, trait). ȚStingismulȚ e si el o forma, in Romania chiar mai mult decat in alte parti (evident ca nu ma refer la acea stinga care idolatrizeaza ȚpoporulȚ , exista oricum si o dreapta care face asta).

37. Mihaly
    September 7th, 2010 at 2:59 pm

    

    @ALS, am inteles perfect, de aceea nu are sens sa va suparati cind va zic ca asumati pozitia lui “Giga-contra” tot timpul impotriva a ceva, cu conditia ca acel sa fie sustinut de majoritate (indiferent de continutul lui acel ceva).

38. iustas
    September 7th, 2010 at 4:45 pm

    

    Post-scriptum de la Anton Pavlovici, Anton Pavlovici Cehov: ‘Fiecare persoana umana exista printr-o taina a sa si poate tocmai de aceea un om educat isi cere cu atata duritate dreptul de a-i fi respectata intimitatea (taina personala).’

39. Mihaly
    September 7th, 2010 at 11:19 pm

    

    @ALS, poate va intereseaza, ati fost citat in presa sportiva:
    http://www.tolo.ro/2010/09/07/intoarcere-in-timp/

40. alex leo serban
    September 8th, 2010 at 6:25 am

    

    @mihaly: multumesc, nu stiam, dar il apreciez pe dl tolontan, asa k imi face placere
    re: ‘gica-contra’ – parerea mea e k ar fi bine sa fie (cit) mai multi ‘gicutzi’ d-astia in romania… consensul e facut, de multe ori, nu doar din caderea de acord rationala asupra unor lucruri, ci si din ipocrizie, lasitate, tacere a argumentelor, lipsa de imaginatie & teama de a contraria; ‘gindirea unik’ e atit de comoda – un fel de copy/paste…

    @iustas: va multumesc pt acest citat – e minunat!

    @andrei_insc: absolut de acord; mi se pare limpede k, in romania, stingismul ESTE o astfel de forma. nu neg k ar exista, de buna seama, oameni care ’simt’ – de buna voie & nesiliti de nimeni – ‘la stinga’, dar ma tem k acestia sint marginalizati de establishmentul politico-intelectual al Stingii. fenomenul seamana cu intrarea in popie la ortodocsii nostri: nu intra pt k ’simt’ o afinitate cu cele religioase/ideologice, ci k sa se kiverniseask – material, respectiv intelectual. stingistii – de la noi & de afara – devin stingisti pt k e ‘trendy’ & pt k, declarindu-se astfel, pot ‘accesa’ mai usor granturi, referinte bune in cv, posturi universitare in strainatate etc etc

41. alex leo serban
    September 8th, 2010 at 10:25 am

    

    (fara leg. cu cele de mai sus, dar ‘la zi’ cu o anumita dezbatere europeana:)
    imi amintesc cu nostalgie ’scandalul’ izbucnit pe ac. blog acum cca 3 luni, atunci cind am scris ‘rromanism’ & o mina de ‘oameni de bine’ m-au acuzat de… ‘nazism’ & ‘rasism’, crezind k ma refer la romi. (!)
    deci LOL
    sau, vba aia: cita imbecilitate, atita drama

42. Vincentiu
    September 8th, 2010 at 2:54 pm

    

    Als… als… als… ce subiect tenebros… insubstantial si fara orizont… indiferent de care parte a baricadei ai fi…

43. Mihaly
    September 8th, 2010 at 4:00 pm

    

    @als, ma bucur ca avem o simpatie comuna pt d-l Tolo

    de aici incolo insa iar ne situam pe pozitii divergente: felul in care explicati aderenta pt stinga poarta un reductionism economic (burse, granturi, posturi universitare) ceea ce va apropie foarte mult de o versiune a unei iedologii. Lucrurile tre sa fie mult-mult mai complicate
    cit despre explicatia aderentei la ideologii din motive de recompense materiale ea se aplica intelectualilor de dreapta mult mai bine … doar n-or fi TRU, Mihail Neamtu sau Baconschi niste anarhisti.
    Apropo, cine este establishmentul intelectualo-politic de stinga, care sint resursele lor materiale faraonale, si care este populatia cu simtire sincera de stinga marginalizata de acest establishment?

44. alex leo serban
    September 9th, 2010 at 6:09 am

    

    @vincentiu: mai bine ‘tenebros’ decit plicticos… mai bine ‘insubstantial’ decit dintr-o substanta proasta… si mai bine ‘fara orizont’ decit cu ‘orizonturi rosii’…
    dp pe ‘baricada’ subiectului inspre cimpia plata a obiectului, sincerely yours, ‘als’

45. ionion
    September 23rd, 2011 at 6:48 pm

    

    Nu vad rostul atator polemici despre subiectul romilor. In primul rand vad problema mai simplist: trebuie sa ii vedem asa cum sunt ei, cu cele rele si cu cele mai putin bune. Da, ne deranjeaza cu indolenta lor, dar asa sunt ei ca si cultura, ca si caracter mostenit. Asa cum noi cand spunem germani sau americani sau rusi sau …, ii asociem cu un anumit tip de comportament – reactie, fie negativa sau benefica si nu ne gandim in primul rand la acele exceptii, la acei oameni care au dat ceva culturii universale, tot asa este firesc pentru gandirea umana uzuala, sa ii asociem pe ei – tiganii, cu un anumit tip de comportament. De care, in paranteza fie spus, noi il stim prea bine si nu este nevoie de francezi, italieni sau alte natii, sa ne spuna cum sunt si cum se comporta. Asadar, cred ca ar trebuii sa recunoastem deschis ca tiganii sunt o problema pentru noi toti. Si sa recunoastem ca desi suntem in anul 2010, nu si-au pierdut (fata de noi), caracterisicile si cultura rasei lor. Ei sunt asa cum sunt, si asa cum noi, ca romanii nu ii prea suportam in sinea noastra (datorita obiceiurilor si apucaturilor rele) asa si cei din restul Europei au probleme cu acceptarea lor. Cred ca trebuie sa le spunem in mod public si de la obraz, ca nu ne plac atunci cand fac fapte care nu conforma cu modul nostru de cultura, sa le cerem sa isi schimbe sau macar sa incerce sa isi schimbe atitudinea fata de noi (majoritarii) si sa le cerem intrun mod civilizat, demn de cultura noastra, sa isi schimbe comportamentul. Nu cred ca, daca noi i-am trata identic cum ne trateaza ei, le-ar convenii. Sunt adeptul unei culturalizari fortate a acestora. Asa cum, cu ceva timp in urma, a fost introdus invatamantul obligatoriu, si cred ca nu toti au fost prea bucurosi de aceasta, tot asa si tiganii, ar trebui fortati sa adere la normele acutale de civilizatie. Sa le spunem clar si in mod ferm, ca ne deranjeaza cand ii vedem ca se imbraca asa cum se imbraca (am putea si noi sa ne imbracam ca acum 100-200 de ani in urma), ca ne deranjeaza glumele lor de prost gust, modul in care practica vrajitoria si in general comportamentu lor. Sa le sugeram ca ar fi timpul sa lase acel; “asa este cultura noastra si nu vrem sa ne schimbam”. In fine, ar fi mai multe se spus. Iar in al doilea rand, ar trebui sa aratam celor din UE, prin campanii de publicitate-imagine, tot intrun mod ferm si clar, diferenta dintre romanii si romi. Este inadmisibil pentru mine ca si roman, sa fiu confundat si tratat ca si un tigan (necivilizat), sa fie data uitarii contributia stramosilor nostrii la cultura si dezvoltarea Europei. In prezent, datorita acestor scursorii din randul lor, urati mirositorii si, sincer nu am cuvinte cum sa ii mai descriu, am ajuns ca atunci cand suntem in alte tari Europene sa ne fie rusine sa spunem ca suntem romanii. Oare acum 100 de ani sau mai mult, inaintasii nostrii, Eminescu, Cuza, Balcescu, le-ar fi fost rusine sa spuna public ca sunt romanii. Dar, datorita acestor tiganii, am ajuns sa ne tradam istoria si lupta stramaosilor nostrii si sa ne fie rusine de numele natiei noastre. In loc sa facem ceva in aceasta situatie, poate nu asa cum procedeaza francezii sau italienii, noi, romanii, ne complacem si chiar unii dintre noi, sa recunoastem, s-au tiganit, tiganizat. Ne comportam ca si ei, le ascultam muzica, ii intelegem atunci cand ne fura si ne bat, cand ne trateaza de sus. In loc sa ii civilizam noi, majoritarii si civilizatii pe ei, am ajuns sa ii umplem de respect si admiratie si sa ne fie frica de ei. Imi aduc aminte cand eream copil, acum 30 si ceva de ani, ca nu aveau voie nici sa se urce in autobuz, decat daca ereau imbracati civilizat si curat. Uitati-va unde am ajuns acum. Este vina noastra dar in mare masura a autoritatilor, care sau folosit de ei pentru a ne domina pe noi, restul. Pana cand mai acceptam toate acestea? Chiar nu ne pasa ca Europa rade de noi, de copii, de viitorul nostru? Cand vom iesi din aceasta stare de amorteala? Nu sunt rasit ca sa spun ca numai datorita lor suntem priviti asa, dar cred ca ar putea fi un punct de plecare destul de important, caci suntem atacati la ce avem noi mai sfant, la istoria noastra, la parintii nostrii, fie ca spunem Decebal sau Mihai Viteazul, ca ne gandim la Ecaterina Teodoroiu sau la Penes Curcanul. Trebuie sa le povestim de Pacala si nu de cine stie ce tigan. Imi cer scuze de eventualele greselii gramaticale, dar sunt prea pornit acum. Am atat de multe de zis, dar nu vreau sa inoportunez. Poate sunt inflacarat si unii ma vor condamna, dar cred ca in sinea lor stiu ca a cam sosit momentul sa ne aducem aminte ca suntem acei romanii care avem bunicii ce au murit si au suferit pentru patrie, pentru noi, nepotii lor, si nu merita sa le lasam sa le fie intinata memoria de niste cersetori tigani ce isi fac veacul te miri pe unde, prin Europa.
    Cat despre dna. “Ana BAZAC” cred ca se baga si ea in seama si isi face cunoscute frustrarile politice. Vad ca le ia partea intrun mod serios si documentat. Oare ar invita la dansa acasa, la pranz, sau si mai bine, la cina, pe acei tigani saraci si amarati pe care ii caineaza. Sau ii ajuta cu ceva ? Poate cu niste carti despre cultura lor, tiganesca ( a se citi carti de joc sau de facut vraji) . Am cauta pe Google date despre numele dansei si sper sa nu fie acea dna. Profesor Dr. Universitar. Din pozele afisate nu prea pare a fi de etnie. Dar daca totusi este de etnie roma, toata cinstea si respectul fata de domnia sa, de cultura si de anii de invatatura. Dar, atunci cand te mai apuca asa, dragostea si mila de tiganii, petrece o seara printre ei. Si nu ma refer la cei care au o cultura si sunt oameni de isprava, ci la cei care sunt oameni obisnuiti, veniti din indepartata Franta, obositi dupa multa munca de scotocire prin buzunarele oamenilor, care se spala odata pe luna si care… intelegeti voi ce vreau sa zic. Aceia sunt tiganii multii si adevarati, care ne fac probleme. Cautati sa traiti printre ei o perioada si daca dupa aceea mai puteti sa mancati cu aceiasi placere cu care o faceti acum, toata cinstea si respectul dna.

46. Geto-Dacians
    December 10th, 2011 at 5:24 pm

    

    Ana Bazac, atat am de spus. Femeia stie ce vorbeste si e mult peste noi. Are cuvinte, viziune si experienta. Ce e mai ignorant decat faptul a condamna, descalifica ceva ce tu in prima faza ai ignorat. Nu va mai chinuiti sa veniti cu opinii, cu eu stiu, eu cunosc, ca majoritate stie ce se intampla in jur, majoritatea vede asa ca nu are sens sa mai veniti cu relatari despre, veniti cu solutii pentru ca nici unul nu aprofundeaza precum Ana. Asta e partea grea, solutiile.
    Ana Bazac a scris totul si nu voi vedea pe nimeni altul venind pe aici sa scrie mai bine. Daca voi nu ati inteles inseamna ca nu e de voi, nu aveti scoala necesara, nu cuoasteti bine termenii, sunteti mai degraba niste pseudointelectuali. Asa ca nu va mai bateti capul ca nu aveti sanse, oamenii intelectuali va mananca din doua trei fraze, pe care evident nu le pricepeti. Sa nu mai zic ca va sperie gandul cand vedeti ca aveti mult de citit, pai nu? Asa face generatia NET, se uita sa vada oare cat are de citit. “Mama ce de a scris asta” si atat, va pierde cheful, cu atat mai mult cu cat intalniti termeni si limbaj de specialitate.
    Respect pentru Ana, a punctat bine problemele asa ca nu mai veniti si voi cu viziunile voastre.
    Cititi pe Ana Bazac ca spune tot. Pe urma veniti cu solutii daca tot sunteti filozofi intelectuali, pe urma asteptati ani de zile, o viata intreaga, ca sa va bage cineva in seama.

    PS: daca observati ca nu pricepeti ce spune Ana, inchideti repede aceasta pagina si fuga pe youtube, sau deschideti o manea, un hiphop in winamp fiindca timpul vostru pierdut aici va fi inutil.