Un studiu recent al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti ii scoate pe romani codasii Europei, in ceea ce priveste cultura stiintifica. Astfel, 42% dintre conationalii nostri cred ca Soarele se roteste in jurul Pamantului; 20% sunt convinsi ca Pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare Soarele; 34% dintre respondenti considera horoscopul ca fiind „stiintific” sau „foarte stiintific”. Numai unul din zece romani ar dispune, astfel, de o cultura stiintifica activa, iar publicul romanesc adult e calificat drept unul dintre cele mai superstitioase din Europa.

Daca se intreba cineva de ce au un asemenea succes printre romani emisiuni TV precum „Codul lui Oreste” sau „Pasul Fortunei” si de ce se vand asa de bine bestsellerurile unor Pavel Corut sau Dan Puric – ei bine, iata explicatia! Intotdeauna mi s-a parut falsa acea teorie a gazetarilor de tabloid si OTV care isi motiveaza prestatia jenanta prin slaba calitate a publicului, caruia trebuie sa-i servim „ceea ce-si doreste”. Poate ca un sambure de adevar exista in aceasta scuza fatalista – romanii nu au presa pe care o merita, ci exact presa pe care sunt in stare s-o inteleaga.

Pe de alta parte, nu pot sa nu pun cel putin o parte a acestei catastrofe in seama unor posturi de televiziune precum B1TV si OTV; si, in general, in seama obiceiului prost pe care il au toate posturile de televiziune romanesti de a imita, in goana dupa rating, cele mai dubioase „retete de succes”. Prin promovarea, pe ecran, a unor personaje precum Simona Varzaru-Urania, pana si bruma de cultura generala stiintifica pe care o mai aveau adultii traitori in Romania s-a dus pe apa sambetei – impreuna cu ultimele lor scaparari de ratiune.

In Europa, deficitul cognitiv-stiintific al Romanilor este, se pare, unul dintre cele mai mari, iar, conform studiului, stocul public de cunoastere este sub nivelul mediu european la un nivel similar de scolarizare. Comparativ cu 2002, procentul celor care cred ca Soarele se roteste in jurul Pamantului aproape ca s-a dublat: in 2002 acest procent era de 24%, iar in 2005 crescuse la 27%. De aici diagnosticul e usor de pus, si presa nu s-au sfiit sa-l puna: de vina pentru catastrofa e, in primul rand, scoala romaneasca, aflata in cadere libera in ultimele doua decenii.

Scoala e, desigur, in cadere libera si partea ei de contributie nu poate fi negata. Dar eficienta scolii e functie de contextul mai larg si, in momentul in care un profesor debutant primeste in sistemul romanesc putin peste 100 de euro pe luna, nu cred ca poti sa-i pretinzi scolii sa ne lamureasca pe ce lume traim, daramite sa ne mai si explice cum se invarteste respectiva lume in jurul Soarelui. Iar presa n-a vazut, pare-mi-se, tocmai barna din ochiul ei.

Rolul formal, de educator al scolii, se sfarseste insa, pentru cei mai multi romani, la capatul celor opt clase primare, sau la sfarsitul clasei a douasprezecea de liceu. Dupa acest punct singurii educatori, in restul de 3/4 din viata pe care o mai au romanii in fata, raman tabloidele si televiziunile. Care nu pot invoca, in nici un caz, lipsa banilor ca motiv pentru slaba prestanta – ar fi ridicol sa comparam salariul lui Catalin Maruta cu cel al unui profesor de liceu!

Dimpotriva, prin teoria fatalista a ciclicitatii – publicul e prost, nu putem hrani publicul decat cu prostii pe masura lui – entertainerii si jurnalistii nostri isi conditioneaza marimea salariilor tocmai prin slaba lor prestanta profesionala. Asadar, tot ceea ce poate visa un profesor roman prost e sa devina, cu putin noroc, un jurnalist si mai prost. Sau sa creada sincer ca pamantului ii trebuie doar o luna sa se roteasca in jurul soarelui – astfel nu va fi deranjat in nici un fel ca salariul lunar al unui star puber cu tepi in cap, de pe ecran, e tot atat de mare cat leafa lui de la stat, pe un intreg an.