Mailurile de mai jos au avut destinatari atat de multipli incat caracterul lor privat a fost exclus din capul locului

Pasul I: Gabriel Andreescu lanseaza un apel

Dragi colegi,

Va atasez un protest cu privire la campania de defaimare a lui Adrian Marino de catre “Evenimentul Zilei“. Mi se pare firesc ca aceasta actiune, monstruoasa prin faptul ca ea continua si dupa ce problemele de interpretare a dosarelor de la CNSAS au fost clarificate,  cere o riposta.

Daca va simtit solidari cu textul respectiv, va rog sa transmiteti diorinta de a-l semna la adresa: editor.csi@gmail.com
Daca vreti sa adunati semnaturi si de la alte cunostinte, va rog sa nu ezitati.

Urindu-va toate cele bune,
Gabriel Andreescu

Pasul II: Andrei Plesu raspunde:

Stimate domnule Andreescu,

E laudabil ca va straduiti sa amendati calomnierea unui intelectual de calitatea dlui Marino. Singurul lucru care ma impiedica sa semnez apelul dvoastra este o amintire personala: cu citiva ani in urma ati umplut prima pagina a ziarelor cu o suspiciune in ce ma priveste, pe care nici o proba concreta nu o justifica. Mi se pare curios ca, in cazul Marino (in legatura cu care exista, de bine de rau, niste documente fie si ambigui), sinteti atit de sensibil la o acuzatie pe care o socotiti nedreapta, in timp ce, in cazul meu, nu v-ati sfiit sa lansati in eter o acuzatie echivalenta, in absenta oricarui document. Mi-e greu sa inteleg aceasta dubla masura altfel decit printr-o psihologie resentimentara. Va propun sa modificati textul pe care il propuneti spre semnare dupa cum urmeaza: “Ca unul care m-am facut vinovat in trecutul apropiat de o monstruozitate asemanatoare cu aceea a detractorilor de azi ai lui Adrian Marino, inteleg sa condamn de azi inainte orice asemenea manipulari calomnioase ale opiniei publice. Ma alatur, prin urmare, semnatarilor acestui apel, pentru a preveni pe viitor orice campanie de denigrare fara probe a unei persoane publice”. Dupa care ar urma restul textului asa cum l-ati scris. In cazul in care veti fi de acord cu acest adaos de natura sa probeze buna dvoastra credinta, voi lua in consideratie posibilitatea adeziunii mele la protestul propus.

Cu salutari cordiale,

Andrei Plesu

Pasul III: Gabriel Andreescu raspunde raspunsului:

Stimate domnule Plesu,

Am primit aseara indecenta dstra scrisoare, la care v-am raspuns:

Stimate domnule Plesu,

Nu eu v-am trimis textul si nu m-am gindit nicio clipa la asa ceva. Imi cer scuze de confuzie. Regasesc in replica dstra la o situatie de care nu sunt responsabil infatuarea de care m-am lovit si alta data, aflata la capatul unui amestec rar de ipocrizie si necunoastere. Din fericire niste ginditori si profesionisti europeni au punctat – cam tirziu, aceasta-i procedura – autohtona mizerabilitate in care va descurcati atit de bine.
Cum puteti pune la capatul textului pe care mi l-ati trimis formularea “Cu salutari cordiale”?

…

Intre timp, am aflat de la un prieten ca mesajul dstra nu a ramas doar unul privat, precum ii era natura, ci a fost trimis la sirul lung de adrese de pe yahoogroup. Prietenul explica aceasta optiune nu doar prin satisfactia indecentei pe care o sugereaza, ci si prin interesul de a intimida semnarea scrisorii de protest. Atunci am realizat detaliul pe care il percepusem doar obscur anterior: v-ati referit la Adrian Marino” ca la “un intelectual de calitatea dlui Marino”. Or, convenabila in context, formularea contrazicea in totalitate limbajul pe care l-ati folosit in numeroase rinduri la adresa lui. Distinctia acum acordata carturarului suna cu atit mai straniu fata de modul in care saptaminalul “Dilema veche” pe care il conduceti i-a intimpinat “Jurnalul”. Citez pentru neinformati: “Marino “are talentul de a da … cu „mucii în fasole”/ “Uimeşte instabilitatea sa organică. Capacitatea de a impresiona într-un paragraf şi de a fi mizerabil în următorul.”/ “Cum poate independentul disperat Marino să pună o întrebare atît de miliţienească?” Sau: “o flegmă aruncată”; “fudulisme arţăgoase”;  “Vai, dragă!!!”  Etc.

Ipocrizia elaborata cu metoda este perfidie!

Pasul IV: Andrei Plesu raspunde raspunsului raspunsului:

Draga Domnule Andreescu,

Abuzul de epitete e unul din semnele stilului deficitar. Eu nu v-am calificat in nici un fel. Dvostra, in schimb, va epuizati toate resursele pejoratiei: sint infatuat, perfid, ignorant, ipocrit, indecent etc. Sper ca dupa aceasta risipa de talent va simtiti mai bine.

Citeva precizari, mai mult pentru restul corespondentilor:

  1. Nu e plauzibila declaratia dvoastra cum ca nu dvs mi-ati expediat mailul. Numele meu era pe lista de adrese atasate textului, iar mailul mi-a parvenit de la adresa dvs.
  2. Raspunsul meu nu s-a dorit nici o clipa a fi unul „privat”. Nu sint in relatii de corespondenta intima cu dvs. Faceam parte dintr-o lunga lista de destinatari si era normal sa raspund adresindu-ma tuturor celor implicati. Ideea ca as fi vrut, astfel, sa inhib semnaturile unor eventuali aderenti la protest e una din acele fine speculatiuni intelectuale in care sinteti expert. Ma grabesc, totusi, sa invit pe toti cei care citesc tristul nostru schimb de scrisori sa semneze ce vor, asa cum vor gasi de cuviinta.
  3. Nu mai conduc de mult Dilema. Exist inca, pe frontispiciul revistei, ca „director fondator” si trimit, saptaminal, un editorial. Nu trec insa pe la redactie cu lunile, nu decid asupra textelor publicate, ba chiar mi se intimpla sa fiu in dezacord cu unele din ele, ceea ce, in citeva rinduri, am declarat in chiar editorialele mele. E, prin urmare, cu adevarat „perfid” sa-mi atribuiti mie citate din articolele altora. Ar fi in schimb o proba de buna credinta si de acribie sa citati exact acele pasaje din propriile mele texte in care as fi spus „orori” despre Adrian Marino.
  4. Invocarea „ginditorilor si expertilor europeni” care ar fi transat corect litigiul dintre noi este…candida. Stiti foarte bine ca ceea ce s-a judecat „la centru” nu a fost calomnia dvs. ci un viciu de procedura. Nu s-a stabilit ca aveati dreptate sa ma calificati drept colaborator al securitatii, ci doar ca ati formulat nu o acuzatie ci o banuiala, ca aveati voie sa fiti banuitor, caci eu eram, la acel moment, intr-o functie publica si ca pedeapsa a fost prea mare. Atita tot.
  5. Ceea ce nu reusiti in misivele dvs. este sa raspundeti intrebarii mele simple si clare: de ce in cazul meu ati cultivat declaratia calomnioasa fara probe, iar in cazul Marino va dati de ceasul mortii sa contracarati „stiintific” probele existente si suferiti de pe urma nedreptatii care i se face?
  6. M-a amuzat sa notez mirarea dvs. din finalul primului mail, cu privire la formula „Cu salutari cordiale”. Nu intelegeti cum de am putut recurge la ea. Dle Andreescu, stiu ca nu intelegeti. Dar nu va pot ajuta cu nimic.

Cu salutari cordiale dvoastra si tuturor celor din lista. Si cu promisiunea ca nu ii voi mai plictisi in continuare.

Andrei Plesu

Pasul V: Gabriel Andreescu raspunde raspunsului raspunsului raspunsului:

Stimate Domnule Plesu,

1. Nu am stiut ca nu mai conduceti Dilema veche, deci responsabilitatea Dstra pentru editorialul invocat nu exista. Imi cer scuze pentru acest punct. 
2. Oricine poate inventaria multimea de epitete cu care m-ati insultat de-a lungul timpului si retinerea mea de a raspunde la ele. De aceasta data m-am simtit obligat sa fac sinteza.
3. Or fi epitetele o problema, dar una mai mare este atitudinea. Dispretul pe care il afisati de la primele cuvinte (deficienta stilistica etc. – e drept, sunteti darnic cu multi, nu doar cu mine) e un dublu pacat: si … stilistic, si uman.
4. Puteati solicita numele celui care a preluat emailul meu ca sa difuzeze protestul. Or fi existat probe si pentru imaginatia Dstra ca eu nu spun “am facut un lucru” pe care nu l-am facut, sau invers.
5. Emailul Dstra purta semnele unui mesaj privat. Nu ati scris: “In legatura cu mesajul dlui Andreescu”, ori “Stimate dle Andreescu si alti stimati destinatari etc.” Ce relevanta putea avea pentru ceilalti colegi de pe lista tema “noastra”? Tema era … protestul! Acesta conta!
6. Daca mi-ati fi cerut o lamurire in privinta felului in care se interpreteaza hotarirea CEDO, v-as fi dat-o cu buna credinta. Asta-i viata, ca sa o intelegem, avem nevoie de specializari! Hotarirea a condamnat si procedura (garantia dreptului la un proces echitabil e intr-adevar un drept procedural). Dar statul roman a fost condamnat si pentru incalcarea dreptului la libertatea de exprimare subliniind ca: discursul meu nu a fost in niciun caz insultator (cum m-ati acuzat), din contra; si nu a avut caracter calomniator (cum in continuare insistati, desi legea romana trece chiar asta la … calomnie). Explicatia mea, a aratat Curtea, asupra santajabilitatii dstra nu a avut nimic personal, era legata strict de dezbaterea asupra esecului catastrofal al CNSAS; era fireasca avind pozitia Dstra in Colegiul CNSAS; a folosit numai consideratii plauzibile; s-a insistat asupra retinerii afirmatiilor etc. Daca doriti sa vedeti ce spune in completitudinea ei hotarirea CEDO va stau la dispozitie.
7. Chiar ca nu inteleg ironia cu care va referiti la decizia “centrului”. Curtea este compusa din judecatori adevarati care merita tot respectul. 
8. Mesajul Dstra final va exprima deplin, si uman si stilistic (am inversat ca sa nu repet!): “Dle Andreescu, stiu ca nu intelegeti. Dar nu va pot ajuta cu nimic”
V-am spus: in lumea noastra va descurcati ca pestele in apa. Intr-o lume decenta, astfel de trufii v-ar fi facut … melancolic.

Urindu-va sanatate,
Gabriel Andreescu

P.S.

Ca sa nu raman dator cu o opinie personala, consider ca atat dl Andreescu  cat si dl Plesu au dreptate. Ma refer doar la primul mail al fiecaruia, intrucat restul n-am mai citit.