Cenzura à la Dilema Veche

CALIN GOINA

La inceputul lui iunie am primit un e-mail de la un redactor al Dilemei Vechi prin care eram rugat sa scriu un articol de opinie despre „explozia mamaligii la romani” pentru numarul tematic „Rebeli si Contestatari”. Am acceptat, cu gandul ca un sociolog care a studiat miscarile din Brasov ’87, Timisoara ’89 si Targu-Mures ’90 poate sa articuleze ceva despre probabilitatea aparitiei unor miscari de masa in contextul crizei actuale. Desi mi s-a cerut un articol de 5 900 de semne (nu cuvinte) iar cel trimis de mine redactiei avea 6 000, a fost acceptat de redactie, tratat de „savuros” si am fost invitat la o „re-colaborare.”

Am fost uluit sa realizez ca in versiunea publicata de Dilema Veche articolul meu era ciuntit la 5300 de semne si ca ultimul paragraf, concluzia intregului articol, lipsea cu desavarsire. Am incercat sa postez un comentariu (politicos) la „coada” versiunii on-line a propriului articol, in care nu faceam decat sa adaug cele doua fraze lipsa dar cei de la Dilema mi l-au „moderat” cu totul. Am incercat sa scriu pe apresa redactiei si a redactorului care-mi solicitase „savurosul” articol dar nu mi s-a raspus la e-mail de mai bine de o saptamana.

Sunt uluit de modul in care Dilema Veche mi-a cenzurat articolul fara sa-mi ceara consimtamantul, si, dupa ce mi-au folosit materialul asa cum le-a venit la indemana, refuza orice forma de contact. Revoltator insa e ca sensul articolului meu a fost alterat major de foarfecele cenzorului: faceam o trecere in revista a modului in care s-au agregat miscarile sociale in Romania ultimelor doua decenii care sa-mi permita sa ajung la ceea ce ni se intampla astazi. Taind ultimul paragraf, Dilema mi-a transformat un articol critic inr-unul istoric, care pare a spune ca „nu e nimic de facut”. Adaug aici frazele cenzurate, rugand cititorul sa judece:

Masurile prin care actuala clasa politica ii protejeaza pe cei avuti aruncand greul crizei pe umerii celor cu venituri mici pot schimba modul cum oamenii vad lucrurile: parem sa depasim -in sfarsit- parohialele noastre obsesii ca „piata” rezolva totul, ca privatizarea e raspunsul la orice, si ca doar ceea ce e bine pentru cei cei bogati e bine pentru Romania. Acum cand vin vremuri grele si unul plateste 16% dintr-un venit de mii de euro si altul plateste tot 16% din 120-160 de lei noi in vreme ce preturile la electricitate, incalzire, si apa cresc, aceasta incepe sa para o realitate mult mai „revoltatoare” decat parea acum un an.

Se pare ca aceste randuri au fost mult prea impertinente pentru a se potrivi cu „rebelii si contestatarii” a la Dilema.

Calin Goina este doctorand al University of California, Los Angeles (UCLA), asistent universitar la Facultatea de Sociologie a Universitatii Babes-Bolyai, Cluj.

<cititi si Alex Cistelecan: Sase dioptrii ale spiritului cotidian>