Interviu cu Alex. Leo Serban (3)

<cititi si episodul I (despre personajul als & despre misterioasa lui disparitia lui in Argentina & despre cum a inchis taraba, de ce nu-i mai plac filmele, discursuri pro-fumat, revolutia 3D)

&

episodul II (cand s-a plictisit prima oara in Argentina, terorism&blogging, despre facebookizarea lumii&despre arta care a devenit so lame)>

M.I.: Ziceai odata ca ai vrea sa fii martorul Apocalipsei – in sens laic, tu fiind agnostic (sau ai progresat pana la a fi ateu, hm:) ?). Cum ai gasi mai agrebila constitutia ei – sa fie o apocalipsa nucleara, sa fie una eco (dezghet planetar=>navala apelor) sau un bombardament extraterestru? Si cum ai proceda stiind ca urmeaza sa vina madama respectiva? Te-ai sinucide inainte, alegand o moarte fara durere, sau ai astepta, curios sa vezi cum se intampla exact, cu riscul implicit al unei morti nasoale? Si, daca ai fi God, carui regizor i-ai incredinta realizarea ei?

a.l.s.: Ah, da! Cine nu si-ar dori – din orgoliu antropologic – sa fie unul dintre acei happy few = “ultimii oameni de pe Pamant”? Sa asiste la sfarsitul acestuia, daca tot nu a fost de fata la facerea lui? (Evident, exclud imbecilii si basinosii!) Pare un masochism, dar este – de fapt – o imensa sansa sapientiala si existentiala sa cunosti momentul ultim (chit ca n-ai mai avea cui sa-l comunici…).

Acuma, in privinta modalitatilor; nu mi-as dori o apocalipsa nucleara, mi se pare meschin; nici eco, pare derizoriu de trendy; cu “bombardamentul extraterestru” you touch base, cum se spune in baseball. Pentru ca ar fi rezultatul unui hazard cosmic, deci contactul acesta cu un alt corp ceresc (asteroid, meteorit gigant etc.) ar fi in “logica lucrurilor” (eu cred ca totul este hazard in spatiu, doar ca exista patternuri ale acestui hazard). Nu ar fi rezultatul unor tampenii pamantene sau “neatentii” (= isteria eco).

Da, am ramas un agnostic, mi se pare pozitia cea mai rezonabila si de bun-simt, cred ca ateii – “convinsi” ca “nu exista Dumnezeu” – dau dovada de aceeasi aroganta, auto-amagire si naivitate ca si cei care cred ca exista (desi pariul lui Pascal poate fi invocat aici in favoarea celor din urma).

Cat despre asteptarea “madamei” respective, cum atat de haios ii spui: probabil ca m-as sinucide, intr-adevar, cu cateva secunde/minute inainte, pentru ca n-as suporta gandul sa mor “la comun” si sa fiu la cheremul unei madame ambetate (sau imbatate) care-a decis moartea mea…

In fine, daca as fi God, n-as mai avea cui incredinta “regizarea Apocalipsei” pentru ca, daca as fi God, lumea asta n-ar fi existat in the first place ;P

MI: O observatie pur formala: in cartea 4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul romanesc pot fi gasite o groaza de judecati de valoare, survolari de peisaj, cronici, schite de analiza, dar mai putin analize de complexitatea hermeneutica a acelora din De ce vedem filme. Este vorba doar de o explicatie circumstantiala (critica de prima instanta – de intampinare – exclude din principiu detenta interpretativa solicitata de clasici) sau de ceva care te plictiseste/ te retine la cinema-ul romanesc (vorbesc de cel nou, ca ala vechi stim deja ca nu exista :) . Si: despre care regizor roman nu ai refuza sa scrii o carte peste 10 ani (in conditiile in care acesta continua sa lucreze, eventual  progresand”, in parametrii actuali?)

a.l.s.: … Si in conditiile in care eu as continua sa lucrez, recte scriu despre cinema, nu?

Nu cred ca as scrie o carte intreaga despre un regizor; a fost una singura de acest tip (cea despre Lars von Trier, aparuta la Idea in 2004), dar era la 6 maini. Iar pe aia am scris-o pentru ca eram trei care ne-am unit fortele – Stefan Balan, Mihai Chirilov si cu mine; 3, precum numele lui LvT, precum trilogiile lui… de aia am vrut ca si titlul sa fie “din trei”: filmele, femeile, fantomele (“formalisme”, deh).

Nu-mi place genul numit monografie, iar acum, de cand cu cartea lui Madi (Mihailescu) despre Truffaut, stacheta e mult prea sus. In plus, ar trebui sa fie despre o cariera incheiata – si nu mi-as permite sa sugerez ca anumite cariere sunt incheiate ;P

Da, ai dreptate ca in 4,3,2-ul meu nu exista analize extinse, o data pentru ca – ai spus – este vorba despre cronici de intampinare, dialoguri, pagini de jurnal etc. (intr-un fel, cartea asta seamana cu cea despre Lars von Trier, o “fast book”, doar ca scrisa de unul singur), si – totodata – pentru ca eu zic ca, pentru o analiza aplicata, e nevoie de un ragaz (teoretic, dar nu numai) in care intra si revederea acelor filme. Or, eu mi-am impus intotdeauna sa revad filmele la o anumita distanta de prima vizionare, sa las filmul sa “se aseze” in mine, sa ma bantuie, sa mi se faca dor sa-l revad… Filmele acestea sunt, in general, capodopere (vezi Vertigo, Anul trecut la Marienbad, Persona sau un experiment sui-generis precum Histoire(s) du cinema). Exista un inceput de eseu, cu idei destul de interesante, cred, despre Iacob” (scris inainte de 89), dar acela s-a pierdut; celelelalte filme mai vechi despre care mi-ar fi placut sa scriu (Padurea spanzuratilor, Reconstituirea, Secvente) au fost deja abordate in fel si chip de critica romaneasca, iar despre cele mai noi pe care eu, personal, le asez in acelasi top cu acestea (Moartea domnului Lazarescu, 4,3,2, Hartia va fi albastra si Politist, adjectiv) am inteles ca scrie o carte Andrei Gorzo, deci noul film romanesc – sintagma pe care o prefer ambiguei “noul val romanesc” – e pe maini bune. Sper ca exista cateva idei bune de preluat din 4 decenii…, care ar putea servi unor analize aprofundate.

M.I.: Ce personaj negativ ti-ar placea sa fii intr-un film clasic?

a.l.s.: Keyser Soze forever. E deja clasic The Usual Suspects, nu?

M.I.: Clar. Daca ai vrea sa torturezi pe cineva, ce film i-ai pune, over and over again?

a.l.s.: Orice de Nancy Meyers (The Parent Trap, What Women Want, Something’s Gotta Give etc.)

M.I.: In decorul carui film ti-ar placea sa traiesti (luand de buna ipoteza ca ti-ar placea sa traiesti in alta realitate)? Evident, plezirul asta n-ar avea de a face cu valoarea filmului.

a.l.s.: Mi s-a mai pus aceasta intrebare, o sa raspund la fel: in decorul din Mon oncle de Tati. O zi in casa veche a unchiului, o zi in cea ultra-moderna a familiei surorii lui… Intre cele doua as lua bicicleta.

M.I.: 3 ponturi pentru cei care fac/ incep sa scrie critica de film (desi reviste nu prea exista, e – cel putin din exterior – una dintre meseriile cele mai cool, ergo ravnite). Care e biblia criticului de film (agnostic, ma rog…)? Si care sunt, dupa gustul tau, cei mai buni 3 critici contemporani la nivel mondial?

a.l.s.: Ponturi: 1. Sa uite de cronica pe care urmeaza s-o scrie cand incepe filmul; 2. Sa nu-si ia notite intr-un carnetel: daca unele chestii iti ies din cap e pentru ca nu erau destul de importante sa ramana acolo; 3. Sa-ncerce ca nu povesteasca actiunea in mai mult de doua fraze. Carte: Hitchcock-Truffaut. Critici: J. Hoberman, A.O.Scott, Antoine de Baeque.

M.I.: Te recunosti in adjectivul amoral? Ce te-ar putea face sa scrii o etica?

a.l.s.: Total! Nimic; doar – cum am facut deja – o dietetica…

M.I.: Iti propun, just for fun, un mini-chestionar adaptat pentru Twitter: raspunsurile tale vor avea 140 de semne cu spatii (apropo, stii ca s-au publicat carti de rezumate” pentru twitter ale marilor carti occidentale…)

Deci: rezuma-l pe Proust in 140 de semne :D ; si dupa aia, tot à la Twitter, defineste Cinema, Hitchcock, Internet, Literatura.

a.l.s.: Deci LOL. Trebuie sa stii, inainte de orice, ca nu sunt (si) impotriva Twitterului: dimpotriva, mi se pare un mijloc foarte eficient (economic, nici nu mai incape discutie!) de a comunica rapid lucruri importante in capsule minuscule (vezi importanta lui evidenta in situatii de criza cum au fost cele din Rep. Moldova, Iran, in cazul unor catastrofe naturale etc.). In plus, pentru ca obliga la brevitate, il recomand cu caldura ;P

(Cat despre Proust, probabil ca stii ca exista un episod Monty Python in care concurentii trebuiau sa rezume In cautarea timpului pierdut intr-un minut…)

Deci Proust = autor francez suferind & instarit scriind izolat de lume un roman in 7 volume cu fraze f lungi despre intermitentele memoriei & inimii sale

Cinema = arta in imagini miscatoare cu oameni reali care vorbesc (mut sau sonor) & reusind sa spuna de una singura ce nu pot celelalte arte la un loc

Hitchcock = corpolent regizor britanic inventator al suspansului mutat in sua pt avere & celebritate; apare uneori in filmele lui; gust pt umorul negru

Internet = mijloc de informare/comunicare ce stocheaza memoria lumii facand-o disponibila printr-un clic pe www urmat de ceva; se imbogateste continuu

Literatura = arta a cuvantului scris ce foloseste emotiile pt a construi naratiuni sau poeme facute sa starneasca emotii & (mai rar) sa puna pe ganduri

MI: Final shot. Alex. Leo Serban in 140 de semne.

a.l.s.: personaj amoral & egocentric cu reputatie sulfuroasa (partial adevarata) care a cochetat cu critica de film din facilitate, apoi a renuntat