blog.revistacultura.ro

Sindromul Münchausen: traficul online cu moartea

DANIEL SUR

As putea sa va invit sa fiti partasi la suferinta mea. Sa va manifestati solidaritatea in lupta mea cu monstrul, sa dezvoltati o legatura emotionala cu un strain. Sa ma compatimiti. Iar eu as descrie cum agonizez, cum medicamentele imi provoaca o durere sfasietoare. As zugravi disperarea, furia, resentimentele unui artist plastic in floarea varstei, necasatorit si fara copii, aflat pe moarte. As putea descrie toate acestea intr-un blog direct de pe patul din spital.

As putea face toate acestea, dar as minti. Ar fi o poveste, o fabulatie online si-ar exista putine sanse sa descoperiti ca ati fost mintiti. Iar daca totusi minciuna ar fi data in vileag, o sa ma urati, o sa va simtiti tradati, folositi si manipulati.

Oamenii mor tot timpul pe internet – mor din pricina unor boli, in urma unor accidente sau se sinucid. Decesele sunt anuntate, descrise si dezbatute in detaliu pe bloguri si forumuri de discutii. Autorii acestor povestiri prezinta intotdeauna lupta chinuitoare impotriva bolilor, povesti intotdeauna tragice, pline de mizerie, de multa mizerie, calamitati sau nenorociri brutale. Unele dintre aceste povestiri sunt prea tragice pentru a fi adevarate. Dar autorii sunt cat se poate de reali.

In urma unor investigatii desfasurate intre 2007 si 2009, au fost descoperite in toate colturile lumii nenumaratele exemple de decese on-line false.

Un user foarte activ pe un forum de tricotat, de exemplu, a fost mai degraba tentat sa-si falsifice moartea, decat sa ofere modele de pulovare. Un membru al unei galerii de arta on-line a dezvoltat o prietenie stransa cu un homosexual in varsta de 18 de ani, gay, solistul unei trupe rock, inainte ca el sa fie ucis intr-un accident de masina. De fapt, in spatele solistul se ascundeau doua fete in varsta de 14 ani, care au inventat in intregime aceasta biografie. Un adolescent britanic a rupt-o cu prietena lui reala pentru a se casatori cu o veche prietena online in varsta 16 de ani. Dupa „moartea” logodnicei online, a descoperit ca aleasa lui decedata traia, avea 12 ani si avea fantezii sexuale cu varul ei mai in varsta, caruia ii trimitea fotografii prelucrate in care inventa incesturi si violuri.

O comunitate LiveJournal, cunoscuta sub numele de fake_lj_deaths, cu peste 6.000 de membri s-a angajat sa investigheze „decesele” suspecte, raportate in retele sociale. Investigatorii sunt motivati de dorinta de a proteja cititori creduli de suferinta si decesele falsificate de prietenii imaginari. „Doar unul din zece decese se dovedeste a fi adevarat”, a declarat site-ului www.wired.co.uk  Anne Soffee, moderator la fake_lj_deaths. „Am descoperit sute de fraude.”

Motivatiile unui astfel de fals sunt aproape la fel de stranii ca fictiunile in sine. Un indiciu l-ar putea constitui socul puternic pe care il resimte comunitatea online in fata bolii si-a mortii. Iar drept dovada stau numarul comentariilor de pe astfel de pagini personale. In timpul unei lupte de lunga durata impotriva bolii necrutatoare, proprietarul blog-ului ajunge sa fie „sustinut” de mii de prieteni, care ii urmaresc cu sufletul la gura tratamentele si care plang cu lacrimi reale, atunci cand mor. Sunt multe cazuri cand indoliatii prieteni on-line au creat pagini web in memoria celui decedat, site-uri pe care sunt incarcate poezii sau fotografii cu cel decedat si chiar marturii care se intind pe sute de pagini. Astfel, se hraneste narcisismul si se ofera falsului atentia de care nu are parte ca persoana reala.

„Nu m-am simtit niciodata mai iubit si mai apreciat in viata mea”, a scris o falsa decedata online, numita „Sara”, intr-o confesiune uimitor de plina de viata. „Am captat brusc atentia, dragostea, grija, preocuparea si afectiunea tuturor… Oamenii au postat mesaje in care isi aratau interesul pentru persoana mea, mesaje despre cum se gandesc la mine si se roaga pentru mine, si atat de multe alte lucruri. Iar postura asta a devenit tot mai interesanta pentru mine. A devenit foarte atragatoare. Asa ca am decis sa continui acest joc. Nu stiu de ce, dar am facut-o.”

Orice ancheta a falselor decese online s-a intalnit inevitabil cu „limeybean”, numele on-line al unuia dintre cele mai cunoscute falsuri, de origine din Marea Britanie si deconspirata la sfarsitul anului 2005. In varsta de 18 de ani, Limeybean pretindea ca era fiica unor vechi imigranti din Londra, cu o istorie de familie afectata de tuberculoza. Printre altele, ea a contribuit vizibil la popularizarea lui Harry Potter in comunitatea online, dupa ce a anuntat ca scriitoarea care l-a inventat a fost diagnosticata cu aceeasi forma rara si netratabila de TBC, care i-a ucis tatal si fratele geaman.

Pe tot parcursul luptei cu boala, Limeybean a adunat un numar imens de admiratori, cititori care isi ofereau sprijinul prin e-mail sau prin comentarii pe blog-ul ei. Uneori Limeybean purta chiar conversatii telefonice, dar pe care le insotea cu un intreg arsenal de tuberculos – accese de tuse si respiratii suieratoare. Cand s-a aflat ca Limeybean a fost rapusa de boala si a murit, stire postata pe MySpace de o confidenta a ei, a existat o revarsare fara precedent de durere a numerosilor ei prieteni, atrasi de cazul ei si impresionati de lupta ei cu boala. Au existat insa si prieteni care nu s-au lasat pacaliti asa de usor. „Din perspectiva unui student la medicina, povestea lui Limeybean nu pare foarte plauzibila”, a scris pe blog-ul personal „Snellios”, dupa ce a investigat detaliile bolii lui Limeybean si in cele din urma a acuzat-o de frauda. „Daca ai o relatie cu o persoana ar fi bine sa-ti oferi beneficiul indoielii. Cu Limeybean … a existat un moment in care probabilitatea de a spune adevarul a fost atat de scazuta, incat nu as fi crezut-o indiferent relatie mea cu ea.”

Snellios a studiat simptomele tuberculozei si a comparat avizul medical cu modul in care Limeybean iti descria boala – a ajuns la concluzia ca intreaga comunitate a fost pacalita. A publicat dovezile pe blog. „Ma simt ca un nemernic pentru ca scotocesc in ceea ce fac cei din jurul meu, dar vad zi de zi tot felul de minciuni”, a explicat el cand a publicat probele. Scuzele nu au fost insa suficiente pentru a-i convinge pe toti prietenii lui Limeybean.

„Eu chiar sper ca [Limeybean] nu este acolo sus, asezata pe un nor si suspina, vazand toate persoanele care nu cred in povestea ei si o acuza ca e mincinoasa”, se poate citi un comentariu sub expunerea lui Snellios. „Eu inca te iubesc [Limeybean], chiar te iubesc.”

In cele din urma, Limeybean a fost convinsa sa se dea jos de pe norisor si sa recunoasca ca toata povestea a fost un fals. Ea a revenit la jurnalul ei si a postat o jumatate de scuza si o jumatate de justificare care i-a infuriat pe toti cei care au crezut-o. „Mii de scuze”, si-a inceput Limeybean postul. „Sa fie foarte clar, eu nu am stiut ca lucrurile vor merge intr-o astfel de directie. Intentia mea de la inceput nu a fost sa ma „omor”, insa am vrut sa dispar si acest mod a mi-a fost cel mai la indemana. Ca sa fiu sincera, intotdeauna am avut o problema atunci cand a trebuit sa spun adevarul pe blog.”

Ea a continuat: “Dupa ce mi-am dat seama ce efect are curajul meu in a infrunta boala asupra oamenilor, am folosit-o apoi ca model pentru toti cei care se aflau intr-o situatie asemanatoare… minciuna a fost folositoare la ceva, nu-i asa? Cat de rea este o minciuna care va ajuta?”

Putini comentatori si-au manifestat intelegerea: „La naiba, nu pot sa cred! Nu stiu care sunt cuvintele adecvate pentru a te descrie. Ai ranit atat de multi oameni prin ceea ce ai facut! Ti-ai mintit prietenii! Esti o persoana ingrozitoare”.

Desi Limeybean si-a sters jurnalul si un alt utilizator, care nu are legatura cu aceasta afacere, foloseste acum acest profil, cazul a devenit emblematic pentru decesele online false. Multe dintre caracteristicile inselaciunii lui Limeybean reapar in nenumarate alte cazuri, mai putin sofisticate si mai usor de detectat.

Totul incepe de obicei cand un blogger dezvaluie ca a contactat o boala, urmata de o descriere a declinului treptat al sanatatii. Aproape de fiecare data, „pacientul” are acces nelimitat la un computer conectat la internet, aflat chiar langa patul de spital. Alternativ, falsii mai sunt „ucisi” intr-un oribil accident, de cele mai multe ori intr-un accident de masina. Inainte de moartea lor, prietenii apropiati sau rudele sunt puse la curent cu tot ceea ce s-a intamplat. In plus, cu totul intamplator acestia cunosc parolele blog-urilor protejate si, indoliati, anunta disparitia lor unui grup de straini anonimi.

Unii dintre falsi afiseaza un grad remarcabil de rezistenta, iar fictiunea se intinde pe mai multe luni, oferind o descriere detaliata si agonizanta a starii de sanatate. Detaliile pot introduce contradictii usoare si, in timp, oricine poate depista inselaciunea, insa prietenii sunt dispusi sa treaca peste neconcordante si sa ierte. Oricum nu sunt pregatiti sa sune la firmele de pompe funebre, spitale sau, in cazul deceselor, sa studieze necrologurile din ziarele locale.

Intr-un caz uluitor, o femeie numita „dancediva81” s-a alaturat grupurilor online de parinti. Dupa mai multe saptamani in care a interactionat cu utilizatorii acestui grup, femeia si-a publicat pe blogul personal modul in care copilul ei a suferit mai multe crize de sanatate si ca a fost diagnosticat cu insuficienta pulmonara. Mai mult, ea a oferit detalii exceptionale despre dilema in care se afla: medicii i-au spus sa decida daca doreste sa opreasca aparatele care-l mai tin in viata. „Ei l-au deconectat de la aparatul care il ajuta sa respire, dar eu i-am obligat sa-l conecteze la loc. Nu am putut sta acolo si sa vad cum moare copilul meu. E copilul meu …. Doamne. Nu pot face acest lucru.”

In ciuda tragismului acestui caz, un numar de detectivi de la fake_lj_deaths i-au scotocit in arhiva blogului si au constatat ca dancediva81, in trecut, facuse referire la un copil cu un alt nume si de alt sex. Asa au descoperit ca dancediva81 avea in grija un copil „real”, o fata, dar ca asistenta maternala si avusese neplaceri cu politia, fiind investigata in urma unor acuzatii de frauda.

De multe ori, falsii sunt mai dificil de urmarit. Multe bloguri sunt restrictionate, astfel incat doar prietenii le pot accesa. Cand sunt prinsi autorii fraudei fie pur si simplu pleaca, fie sunt suficient smecheri incat sa deturneze dovezile sau reapar ca un alt personaj, in alta parte.

Multe dintre povestile on-line despre moarte si suferinta sunt in intregime opere de fictiune, pseudo-sinucideri prezentate drept catastrofe din viata reala. Unele sunt moduri de a atrage atentia celorlalti, unele sunt rezultatul a ceva mai grav, iar alte povestiri sunt rezultatul unei tulburari psihice moderne unice provocata de interactiunea cu internetul si cunoscuta sub numele de sindromul Münchausen.

„Cred ca explicatiile sunt mai ample decat o simpla metoda de a atrage atentia celorlalti, sustine dr. Marc Feldman, profesor la Universitatea din Alabama, cel care a studiat cazurile de tulburari nefiresti provocate si cultivate de internet. „In unele situatii, deceptiile sunt atat de intense si sfasietoare, incat cred ca exista elemente indubitabile de sadism.”

In cartea sa Playing Sick, aparuta in 2004, dr. Feldman a catalogat aceasta tentatie fictionala de a inventa povesti on-line despre moarte si suferinta sub numele de sindromul Münchausen by internet (MBI). Multe dintre aceste persoane par a fi foarte singuratice, iar Internetul ofera o sursa usoara si continua de sprijin neconditionat.

O femeie din Noua Zeelanda, numita „Sara”, l-a abordat pe internet pe Feldman si i-a marturisit sindromul ei MBI, o poveste de mare complexitate si cu detalii extraordinare. Ea si-a creat mai mult de opt profile on-line, construind relatii complicate intre ele si a ucis cel putin cinci dintre ele. Povestea lui Sara a inceput atunci cand a fost diagnosticata cu o boala rara, dar care nu-i punea viata in pericol. Ea a inceput sa caute pe internet detalii despre boala. Curand a descoperit o comunitate online de sprijin pentru cei care sufera de aceeasi boala. Treptat, a inceput sa exagereze gravitatea bolii. „Am inceput sa vorbesc cu oamenii din grup ca fiind Joanne. M-am atasat din ce in ce mai tare de multi dintre ei. Ne-am imprietenit si m-au facut sa ma simt atat de minunat. Oamenii au fost atat de buni cu mine. Oamenii m-au iubit. Oamenilor le pasa de mine. Am vorbit despre o multime de lucruri.”

Pe masura ce marturisirea Sarei progreseaza, aceasta ne dezvaluie o femeie care  devine dependenta, devine victima constrangerii irezistibile de a continua o fictiune care a scapat de sub control. „M-am gandit atunci sa ma opresc. Am sa-i pun capat. Am stat departe de calculator. Am facut tot ce am putut. Dar ceva a fost mai puternic decat mine. M-am simtit ca si cum fiecare calculator din lume ma astepta pe mine. Ceva ma impingea de la spate. Asa ca m-am intors la calculator.” Sara a mers atat de departe incat le-a oferit celor din grupul de sprijin numele ei „real”, numarul de telefon si adresa. „Doar pentru ca fost dat un nume, sindromul Munchausen sau sindromul Munchausen by internet, nu inseamna ca pot sau vreau sa scap cu tot ceea ce am facut. Sunt un fals, o mincinoasa, o hoata si o manipulatoare. Ma urasc intens si stiu ca sunt jalnica, josnica si rea … Toata lumea vrea si are nevoie de cineva care sa aiba grija de el. Oamenii isi doresc dragoste si atentie. Noi toti vrem sa ne simtim iubiti. Noi toti vrem sa stim ca, de fapt, cuiva ii pasa de noi. ”

Marturisirea Sarei pare atat de sincera incat esti tentat sa te intrebi daca confesiunea facuta doctorului Feldman este adevarata.

Anne Soffee, una dintre cei care au pus bazele comunitatii fake_lj_deaths, a recunoscut ca motivul pentru care s-a constituit aceasta comunitate l-a reprezentat sila pentru falsi. „Nu ne placea sa vedem ljers4eternity (un site de comemorare pentru persoanele care au murit intr-adevar) folosit de oameni pentru a-si procura placeri. Acolo sunt oameni care sunt intr-adevar in doliu, care au pierdut persoane dragi si care sunt dusi de nas de vreun idiot care nu urmareste decat sa devina prietenul lor. Se da drept „decedat”, dar in realitate nu este decat un personaj inventat. Atunci cand ii prindem in flagrant se dau la fund. Sunt dezgustata.”

Pe alta parte, Soffee intelege potentialul pericol pe care il reprezinta investigarea acestor falsuri, investigatii care pot oferi uneori rezultate eronate, indicand un deces adevarat ca fiind fals. Cele mai multe retele sociale ofera rudelor utilizatorilor decedati posibilitatea de a lasa, contra cost, blogul deschis drept tribut in amintirea celui mort. In cazul unei morti adevarate, comentariile care sa sustina ca moartea a fost falsificata pot fi chinuitoare pentru indoliat.

Popularitatea imensa a retelei Facebook si MySpace poate avea si efecte stranii – strainii sa-si construiasca si sa-si mentina relatiile in intregime pe internet. Acest anonimat permite insa ca un numar nelimitat de minciuni sa fie prezentat si acceptat ca adevar, iar deceptiile pot avea o multitudine de cauze, intre acestea numarandu-se si inmormantarile virtuale.